HOTĂRÂRE nr. 166 din 19 octombrie 2012

(1) Prezenta normă stabilește termenii și condițiile în baza cărora Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. (denumită în continuare EximBank) realizează, în numele și în contul statului, operațiuni de asigurare a creditelor la export și a investițiilor realizate de companii românești în străinătate.

(2) În baza prezentei norme, EximBank asigură, în numele și în contul statului, exporturile românești de bunuri și/sau servicii cu plata amânată, realizate într-o perioadă egală cu sau mai mare de 2 ani (care include durata de rambursare și durata de fabricație), precum și investițiile românești în străinătate. EximBank realizează aceste operațiuni în limitele competențelor ce i-au fost stabilite, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Tipurile de polițe de asigurare emise de EximBank în numele și în contul statului și ale căror mecanisme sunt reglementate de prezenta normă sunt următoarele:

a) polița de asigurare a creditului furnizor;

b) polița de asigurare a creditului cumpărător;

c) polița de asigurare a investițiilor românești de capital în străinătate.

(1) Sursa de realizare a acestor operațiuni este, potrivit art. 10 lit. b) din Legea nr. 96/2000, republicată, "Fondul pentru asigurarea și reasigurarea creditelor de export, a garanțiilor de export, a operațiunilor de export în leasing și a investițiilor românești în străinătate, precum și a activităților de dezvoltare a infrastructurii, a utilităților de interes public, dezvoltare regională, susținere a activității de cercetare-dezvoltare, protecția mediului înconjurător, ocupare și formare a personalului, susținere și dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii și a tranzacțiilor internaționale", denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul va putea fi angajat în limita maximă de expunere stabilită de către C.I.F.G.A.

a) exportatorul român care acordă creditul furnizor în baza unui contract de export;

b) instituția financiară, consorțiul de instituții financiare sau reprezentantul legal al consorțiului de instituții financiare care acordă creditul cumpărător pentru realizarea unui contract de export;

c) persoana juridică română care realizează investiția de capital în străinătate

a) investiții directe de capital, cum ar fi: acțiuni sau drepturi de proprietate într-o companie ori entitate cu personalitate juridică; dreptul de a participa la profituri sau la câștiguri din lichidarea oricărei companii înființate în parteneriat; drepturi de participație la activele unei companii fără personalitate juridică; investiții de portofoliu, inclusiv participații minoritare în companii constituite în parteneriat; acțiuni preferențiale și acțiuni ce rezultă din conversia instrumentelor de debit; împrumuturi acordate de investitor pentru beneficiarul investiției, unde împrumutul are o maturitate mai mare de 1 an (dacă orice astfel de împrumut are o maturitate mai mare de 1 an, dar mai mică de 3 ani, asigurarea poate fi avută în vedere dacă investitorul a demonstrat un angajament pe termen lung față de proiectul de investiții); alte forme similare stabilite prin lege;

b) investiții indirecte de capital ce au loc pe o perioadă mai mare de 3 ani și care depind în mod nemijlocit de producția, veniturile sau profitul rezultat de pe urma investiției, cum ar fi: contracte de împărțire a producției; contracte de participare la profit; contracte de management; acorduri de franciză în care francizorul oferă beneficiarului francizei un pachet de resurse cum ar fi mărci de piață, know-how, asistență în management; acorduri de licență în care cel care oferă licența către beneficiarul licenței oferă și tehnologia; contracte la cheie în care contractorul este responsabil cu înființarea unei unități complete de producție sau servicii în țara gazdă; acorduri de leasing în care finanțatorul/locatorul închiriază bunurile de capital utilizatorului/locatarului și în care plățile depind substanțial de producția, veniturile sau profiturile proiectului de investiții; obligațiuni subordonate emise de beneficiarul investiției; garanțiile sau alte asemenea titluri acordate de investitor pentru împrumuturi luate de beneficiarul investiției; alte forme similare stabilite prin lege;

a) compania care controlează altă companie deține în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în cadrul acesteia (compania controlată), respectiv majoritatea indirectă a drepturilor de vot prin intermediul oricăror altor companii (controlate) ori ca urmare a acordurilor încheiate cu alți acționari, sau

b) în cazul în care compania (ce deține controlul) are dreptul de a numi sau de a revoca membrii organelor de conducere, inclusiv administratorii companiei, directorii executivi și alte persoane deținând funcții similare în cadrul unei companii (controlate), ori

c) mai mult de jumătate din membrii organelor de conducere ale companiei (controlate) fac parte din organele de conducere, incluzând administratorii, directorii executivi și alte funcții similare, sau din orice alte organe administrative ori persoane împuternicite ale companiei (ce deține controlul) sau ale oricărei alte companii asociate acesteia, ori

d) compania (ce deține controlul) poate avea o influență de control (decisivă) asupra conducerii altei companii;

a) factori de natură comercială:

b) factori de natură politică:

c) factori de natura forței majore:

(1) Asigurarea investițiilor românești de capital în străinătate acoperă pierderile suportate de asigurat ca urmare a producerii unuia sau mai multora din următorii factori generatori de pierdere:

(2) Se exclud de la asigurare pierderile înregistrate de către asigurat cauzate de:

a) aplicarea oricăror legi, decrete ori acte normative care erau în vigoare în țara gazdă la data semnării poliței de asigurare sau orice acțiune/lipsa de acțiune a guvernului țării gazdă sau oricare alt eveniment care s-a produs înainte de data semnării poliței de asigurare;

b) practicarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiției a unor acte de corupție, spălare de bani ori încălcarea legislației și reglementărilor cu caracter nediscriminatoriu și cu aplicare generală elaborate de guvernul țării gazdă și care nu au ca efect confiscarea;

c) neaplicarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiției a normelor legale privind cerințele de protecție a mediului care sunt în vigoare la data semnării poliței de asigurare;

d) încălcarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiției a obligațiilor asumate față de guvernul țării gazdă;

e) orice acțiune sau omisiune:

f) existența unei dispute (litigiu sau neînțelegere de orice natură) între asigurat/beneficiarul investiției și guvernul țării gazdă cu privire la îndeplinirea obligațiilor de natură comercială stipulate în acordul de investiție.

a) exportul de armament;

b) exportul de mărfuri înscrise în lista mărfurilor de export care nu pot beneficia de instrumente de susținere a comerțului exterior derulate prin EximBank*4);

c) exportul sau investițiile în străinătate care au un impact negativ asupra mediului în țara debitorului ori în țara gazdă, conform cerințelor impuse de EximBank referitoare la standardele privind protecția mediului aplicabile creditelor de export susținute oficial;

d) exportul către operatori economici asociați;

e) exportul către o persoană fizică.

(1) Suma asigurată de EximBank este de maximum 85% din valoarea exportului, fără a depăși valoarea totală a bunurilor/serviciilor exportate din România.

(2) Fără a aduce atingere alin. (1), suma asigurată poate include costurile locale eligibile.

(3) Fără a aduce atingere alin. (1), în cazul asigurării creditului-cumpărător, suma asigurată poate include dobânda curentă aferentă creditului și prima de asigurare.

(4) În cazul asigurării investițiilor românești de capital în străinătate, suma asigurată este egală cu maximum valoarea investiției, la care se pot adăuga veniturile previzionate a se obține de pe urma acestei investiții (profit, dividende).

a) comisioanele, spezele bancare, dobânzile penalizatoare și orice alte penalități datorate de către debitor sau prevăzute pentru proiectul/acordul de investiție;

b) compensații rezultate în urma aplicării unor prevederi legale sau în urma unor înțelegeri în afara proiectului de investiție/acordului de investiție;

c) creanțe rezultate în urma producerii unor riscuri neasigurate;

d) creanțele care fac obiectul altei polițe de asigurare.

a) maximum 85% în cazul creditului furnizor;

b) maximum 90% în cazul investițiilor în străinătate;

c) maximum 95% în cazul creditului cumpărător.

(1) Despăgubirea maximă pe care EximBank o poate plăti se determină prin aplicarea procentului asigurat la suma asigurată.

(2) Despăgubirea efectivă pe care EximBank o plătește asiguratului ca urmare a producerii pierderii se calculează prin aplicarea procentului asigurat la pierderea suferită efectiv de asigurat, fără a se depăși despăgubirea maximă.

(1) Perioada de valabilitate a asigurării este de maximum 15 ani.

(2) În cazul în care exportul are ca obiect aeronave, nave, centrale nucleare etc., care se încadrează în înțelegerile sectoriale din cadrul Acordului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind creditele la export care beneficiază de susținere oficială (denumit în continuare Acordul OCDE), perioada de valabilitate maximă a asigurării este cea stipulată în înțelegerea sectorială aplicabilă.

(1) Polițele de asigurare sunt formate din: condițiile generale de asigurare aplicabile în general tuturor tranzacțiilor de acest tip, lista condițiilor specifice, atașată fiecărei polițe încheiate și, acolo unde este cazul, clauze adiționale, după caz. Orice addendum-uri și acte adiționale încheiate ulterior fac parte integrantă din polița de asigurare.

(2) Polițele de asigurare se pot încheia în LEI, USD, EUR sau în altă monedă liber convertibilă.

(1) Pentru acordarea asigurării este necesar a fi îndeplinite cumulativ criteriile de eligibilitate generale și cele particulare aplicabile, la data înregistrării cererii de asigurare, însoțită de documentația completă.

(2) Criterii generale:

a) exportatorul/investitorul este persoană juridică română legal constituită;

b) împotriva solicitanților nu a fost instituită procedura judiciară a insolvenței, conform legislației în vigoare;

c) exportatorul/investitorul nu înregistrează datorii restante către bugetul general consolidat al statului al căror mod de plată nu a fost reglementat (convenții de eșalonare, amânare, compensare, cereri de rambursare/compensare TVA depuse la Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru sume ce acoperă valoarea datoriilor restante etc.). În cazul în care la data depunerii cererii de asigurare criteriul nu este îndeplinit, se poate accepta îndeplinirea acestuia până cel târziu la data intrării în vigoare a poliței de asigurare. În această situație, solicitantul va prezenta o declarație pe propria răspundere referitoare la achitarea datoriilor la buget, iar aprobarea va conține condiții specifice privind intrarea în vigoare a poliței de asigurare;

d) solicitanții respectă cerințele impuse de EximBank prin Politica EximBank privind combaterea faptelor de corupție în domeniul creditelor de export susținute oficial;

e) exportatorul/investitorul respectă cerințele impuse de EximBank referitoare la standardele privind protecția mediului aplicabile creditelor de export susținute oficial;

f) exportatorul/investitorul nu se află în litigiu, în calitate de pârât, cu Ministerul Finanțelor Publice, inclusiv cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu EximBank.

(3) Criterii particulare:

a) în cazul asigurării creditului la export:

b) în cazul asigurării investițiilor românești de capital în străinătate:

(1) EximBank analizează solicitarea de asigurare, potrivit reglementărilor proprii, pe următoarele coordonate:

a) riscul de neplată din partea debitorului extern;

b) riscurile asociate tranzacției de export și investiției în străinătate;

c) riscurile asociate țării de destinație a exportului sau țării gazdă;

d) alte elemente relevante pentru acordarea asigurării.

(2) EximBank are dreptul să solicite informații suplimentare în situația în care elementele cuprinse în cererea de asigurare și în documentația furnizată nu sunt suficiente pentru evaluarea riscurilor sau pentru stabilirea termenilor și condițiilor specifice ale operațiunii de asigurare.

(1) Asiguratul are dreptul la plata despăgubirii în termenii și în condițiile prevăzute în polița de asigurare, după expirarea perioadei de așteptare.

(2) Durata perioadei de așteptare este stabilită astfel:

a) dacă pierderea se produce în perioada de prelivrare: 6 luni consecutive de la data la care asiguratul a întrerupt executarea obligațiilor sale din contractul de export sau a încetat fabricarea bunurilor/executarea serviciilor ori obiectivelor comandate, cu condiția ca această întrerupere/încetare să fie în mod direct și exclusiv cauzată de unul sau mai mulți factori generatori de pierdere asigurați;

b) dacă pierderea se produce în perioada de postlivrare: 3 luni de la data scadenței convenită în contractul de export, cu condiția ca neplata să fie rezultatul direct și exclusiv al producerii unuia sau mai multor factori generatori de pierdere acoperiți;

c) dacă pierderea este aferentă investiției asigurate, durata perioadei de așteptare este specificată pentru fiecare risc acoperit, în parte.

(3) Nu se aplică nicio perioadă de așteptare pentru plata despăgubirii în următoarele situații:

a) atunci când, în cazul unui debitor privat, neplata se datorează insolvenței de jure sau de facto a acestuia;

b) în cazul unui acord bilateral interguvernamental de restructurare a datoriei.

(4) Plata despăgubirii se realizează pe baza aprobării C.I.F.G.A.