LEGE nr. 197 din 1 noiembrie 2012

(1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare și control pentru asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum și furnizorilor de servicii sociale, publici și privați, care funcționează pe teritoriul României, denumiți în continuare furnizori.

(3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului național de asistență socială și au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depășirea situațiilor de dificultate, prevenirea și combaterea riscului de excluziune socială, creșterea calității vieții și promovarea incluziunii sociale a acestora.

(4) Ministerul Muncii și Justiției Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, precum și de realizarea controlului în domeniu.

(1) Respectarea drepturilor persoanelor beneficiare de servicii sociale și/sau sociomedicale poate fi monitorizată și prin intermediul societății civile, de către persoane specializate în domeniul asistenței sociale, psihologiei, medicinei sau științelor juridice și în domeniul drepturilor fundamentale ale omului, după cum urmează:

(2) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse încheie protocoale de colaborare cu organizații neguvernamentale, prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), în vederea desfășurării unor activități de monitorizare a serviciilor sociale și a respectării drepturilor fundamentale ale omului.

(3) Protocoalele de colaborare se publică pe pagina de internet a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și prevăd cel puțin următoarele elemente: serviciile sociale care fac obiectul vizitelor de monitorizare, activități care pot fi desfășurate și în conformitate cu standardele minime de calitate în baza cărora funcționează serviciile respective, reguli de etică, drepturile și obligațiile părților, situațiile de încetare/reziliere.

(4) Activitatea de monitorizare prevăzută la alin. (1) lit. c) constă în realizarea de vizite de monitorizare la sediul serviciului social și se realizează cu respectarea următoarele cerințe:

(1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerințe și condiții ce sunt îndeplinite de furnizori și de serviciile sociale acordate de aceștia pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor beneficiarilor.

(2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum și pentru autoritățile publice.

(1) Evaluarea și monitorizarea calității în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii și indicatori.

(2) La elaborarea standardelor, criteriilor și indicatorilor prevăzuți la alin. (1) se au în vedere principiile calității în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la:

(3) Standardele, criteriile și indicatorii, elaborați cu respectarea prevederilor alin. (2), conțin elemente cu caracter general, precum și elemente specifice, în funcție de tipul serviciilor sociale și de categoriile de beneficiari.

(4) Autoritățile publice care emit autorizații administrative prealabile funcționării serviciilor sociale, în domeniul normelor de igienă și de funcționare sanitară, al normelor de apărare împotriva incendiilor, al normelor de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, au în vedere, la elaborarea criteriilor în baza cărora emit aceste autorizații, la elaborarea ghidurilor, instrucțiunilor și a procedurilor de control aferente, respectarea valorilor și a principiilor generale pe care se întemeiază sistemul național de asistență socială, prevăzute la art. 5 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și a principiilor calității în domeniul serviciilor sociale, prevăzute la alin. (2).

(1) Asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluționarea nevoilor și respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare. Beneficiarii serviciilor sociale aparținând minorităților naționale pot folosi limba maternă în raporturile lor cu furnizorul de servicii sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(1) În domeniul calității serviciilor sociale se acreditează furnizorii și se licențiază serviciile sociale, în condițiile prezentei legi.

(2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerințele de bază prin care se evidențiază capacitatea acestora de a înființa, a administra și a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare.

(3) Licențierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerințele minimale privind eficacitatea și eficiența activităților desfășurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele așteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referință a calității serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie și se atestă prin licență de funcționare.

(1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanță, pornind de la nivelul de referință, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate și se evidențiază prin încadrarea în clase de calitate.

(2) Nivelurile de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1).

(3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelență a serviciului social și este opțională.

(1) Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă dețin certificat de acreditare.

(2) Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă dețin licență de funcționare.

(3) Furnizorii acreditați și serviciile sociale licențiate, în condițiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidență a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(4) Registrul electronic unic al serviciilor sociale se publică pe pagina de internet a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, în format Excel, și conține date despre furnizorii de servicii sociale acreditați și serviciile sociale licențiate.

(5) Registrul electronic unic al serviciilor sociale conține următoarele informații despre furnizorii de servicii sociale acreditați:

(6) Registrul electronic unic al serviciilor sociale conține următoarele informații, pentru fiecare serviciu social:

(7) Registrul electronic unic al serviciilor sociale este interoperabil cu Registrul național de evidență a persoanelor beneficiare de servicii sociale, iar ambele registre sunt parte din sistemul informatic național de asistență socială.

(8) Certificatul de acreditare ca furnizor de servicii sociale și licența de funcționare a serviciului social se tipăresc în formate tipizate, cu semne distinctive de identificare, conform modelului care se stabilește prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Certificatul de acreditare nu acordă furnizorului de servicii sociale dreptul de a acorda servicii sociale înainte de obținerea licenței de funcționare provizorii/licenței de funcționare.

(1) Licențierea serviciului social presupune următoarele etape:

(2) Pentru a solicita licențierea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să dețină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor, acordat în condițiile prevăzute la art. 10.

(3) Licențierea serviciilor sociale se definește și se realizează în funcție de următoarele situații:

(4) Licențierea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligația de a solicita licențierea inițială ori eliberarea unei noi licențe de funcționare a serviciului social cu cel puțin 60 de zile înainte de darea în funcțiune a serviciului social sau, după caz, de la expirarea licenței de funcționare.

(5) În situația în care furnizorul are organizat același tip de serviciu social în locații distincte, licențierea se realizează separat pentru fiecare locație.

(6) Licențierea inițială a serviciului social presupune:

(6^1) Dacă se constată că sunt respectate în totalitate standardele minime, precum și conformitatea datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren, se eliberează licența de funcționare.

(6^2) În situația în care, la evaluarea în teren, se constată îndeplinirea condițiilor legale de funcționare, conformitatea datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren și faptul că standardele minime sunt îndeplinite în proporție de 90%, fără a aduce atingere vieții și siguranței beneficiarului și cu îndeplinirea obligațiilor de accesibilizare a spațiilor și informațiilor, se propune menținerea licenței de funcționare provizorii și se acordă un termen pentru remedierea aspectelor care au condus la neîndeplinirea standardelor minime, astfel încât o nouă vizită de evaluare în teren și recomandarea acordării licenței de funcționare să se realizeze în cadrul perioadei prevăzute la alin. (6) lit. a).

(6^3) În situația în care, la evaluarea în teren, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale de funcționare, fie prin constatarea neconformității datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren, fie prin constatarea neîndeplinirii standardelor minime cel puțin în procentul prevăzut la alin. (6^2), se aplică sancțiuni contravenționale, se retrage licența de funcționare provizorie și se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale, în cel mult 7 zile de la data deciziei de retragere a licenței de funcționare provizorii.

(6^4) Prin excepție de la prevederile alin. (3) lit. a), pentru serviciile sociale aflate în situația prevăzută la alin. (6^3), se poate solicita o nouă licență de funcționare, doar după ce furnizorul de servicii sociale remediază neregulile constatate și prezintă documente justificative pentru aceasta, iar licența de funcționare se acordă numai pe baza raportului de evaluare în teren cu privire la constatarea îndeplinirii standardelor minime de calitate și a conformității datelor prezentate în documentele justificative cu realitatea din teren.

(7) Obținerea unei noi licențe pentru serviciile sociale cărora le expiră licența de funcționare presupune:

(8) Înscrierea serviciilor sociale licențiate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenței de funcționare provizorii și se completează cu datele privind acordarea licenței de funcționare.

(9) Licența de funcționare se eliberează pe o perioadă de 5 ani pentru toate tipurile de servicii sociale.

(10) Perioada de acordare a licenței de funcționare provizorii se include în perioada de acordare a licenței de funcționare a serviciului social respectiv.

(11) În termen de 30 de zile de la data închiderii sau desființării, prin decizia furnizorului de servicii sociale, a unui serviciu social licențiat, acesta are obligația de a notifica instituția emitentă, în vederea emiterii deciziei de încetare a valabilității licenței de funcționare și a radierii serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale, și de a informa Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.

(1) Cererea de licențiere a serviciului cuprinde, cel puțin, date și informații despre:

(2) Documentele justificative prevăzute la alin. (1) lit. i) sunt următoarele:

(3) Planul de urgență prevăzut la alin. (2) lit. m) reprezintă un document care conține posibilele soluții personalizate în funcție de situația persoanelor beneficiare, aplicabile pentru situația în care serviciile sociale nu mai pot fi acordate în centrul respectiv. Planul de urgență se actualizează pe baza revizuirii planurilor de îngrijire și asistență și se implementează personalizat, cu acordul și participarea persoanei beneficiare/ reprezentantului legal, precum și a susținătorului legal.

(4) Planul de urgență prevăzut la alin. (2) lit. m) este avizat și asumat prin semnătură de serviciul public de asistență socială pe a cărui rază administrativ-teritorială urmează să funcționeze serviciul social, cu informarea serviciului public de asistență socială de pe a cărui rază administrativ-teritorială provin persoanele beneficiare, în funcție de criteriile de admitere aprobate de furnizorul de servicii sociale, potrivit standardului minim de calitate, după caz, și de direcția generală de asistență socială și protecția copilului care asigură managementul de caz și/sau care a făcut, în planul de intervenție/planul de servicii sociale, recomandarea de asigurare de servicii de tip rezidențial, astfel ca, în situația suspendării/retragerii/încetării licenței de funcționare/desființării serviciului social, planul de urgență să poată fi implementat într-un termen de maximum 30 de zile.

(5) Documentele justificative prevăzute la alin. (2) se transmit electronic în format needitabil sau, după caz, în fotocopie, dacă se depun la registratură sau sunt trimise prin poștă.

(1) Cererile de licențiere a serviciilor sociale se soluționează în termen de 45 de zile de la data înregistrării acestora, termen care poate fi prelungit cu maximum 15 zile.

(2) Inspectorii sociali realizează vizita de evaluare inopinată în teren în primele 15 zile de la data înregistrării cererii de licențiere.

(3) Procedura de soluționare a cererilor de licențiere a serviciilor sociale, formularele utilizate, inclusiv modelul planului de urgență, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 118/2014, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Furnizorii pot solicita evaluarea calității serviciilor sociale, în scopul încadrării în clasele de calitate prevăzute la art. 6 alin. (3).

(2) Procedura de evaluare pentru stabilirea nivelurilor de calitate și încadrarea serviciilor sociale în cele două clase superioare nivelului de referință reprezentat de standardele minime parcurg următoarele etape:

(3) Evaluarea pentru încadrarea serviciilor sociale în clase de calitate se realizează la cererea furnizorului acreditat și constă în verificarea documentelor justificative și evaluare de teren.

(4) Odată cu stabilirea nivelului de calitate se acordă dreptul furnizorului de a utiliza sigla, prevăzută la art. 6 alin. (2), corespunzătoare clasei de calitate, atât pe toate documentele de prezentare și informare aferente serviciului social, cât și pe clădirea în care funcționează acesta.

(5) Furnizorul are obligația de a notifica orice modificare care ar determina schimbarea clasei de calitate acordate într-o clasă inferioară și de a solicita reevaluarea serviciului social.

(6) În situația în care, în cadrul procesului de monitorizare sau, după caz, în urma acțiunilor de control, se constată că serviciul social nu mai îndeplinește indicatorii care au stat la baza încadrării în una dintre cele două clase de calitate superioare nivelului de referință reprezentat de standardele minime, încadrarea în clasă se revizuiește și se înscrie în mod corespunzător în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(7) Furnizorul are obligația de a face publică încadrarea în clasele de calitate, precum și de a schimba sigla corespunzătoare clasei de încadrare, dacă aceasta s-a modificat.

(1) Încadrarea în clase de calitate a serviciilor sociale are în vedere doar acele servicii sociale pentru care se pot elabora indicatori detaliați pentru stabilirea mai multor niveluri de calitate.

(2) La elaborarea indicatorilor se au în vedere prevederile art. 10^2 alin. (2), cu raportare la nivelul de referință reprezentat de standardul minim de calitate.

(3) Categoriile de servicii sociale și indicatorii în baza cărora se evaluează nivelurile de calitate a acestora se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale.

(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:

(2) Nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) și a măsurilor prevăzute în procesul-verbal de control, după aplicarea amenzii contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. a), constituie infracțiune și se pedepsește potrivit prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) după emiterea deciziei de retragere a licenței de funcționare în condițiile prevederilor art. 27 alin. (7) lit. e) constituie infracțiune și se pedepsește potrivit prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(4) În situațiile prevăzute la alin. (2) și (3), inspectorii sociali au obligația sesizării și transmiterii organelor competente de probe și informații rezultate în urma controalelor efectuate, în scopul declanșării anchetei penale.

(5) Restricționarea accesului inspectorilor sociali în sediul serviciului social/furnizorului de servicii sociale, în oricare alt spațiu în care există suspiciunea rezonabilă că ar putea fi adăpostiți beneficiari este interzisă. Dacă, în perioada în care furnizorul de servicii sociale nu a permis accesul nemijlocit al inspectorilor sociali sau al altor organe de control la sediul serviciului social, conform obligației prevăzute la art. 26^1 alin. (1) lit. p), și, în acel sediu/spațiu, s-a comis o infracțiune contra persoanei, dintre cele prevăzute în cuprinsul titlului I al părții speciale din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, această situație constituie circumstanță agravantă. În această situație, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 31 se realizează de către inspectorii sociali și de către celelalte organe de control ale Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în cadrul controalelor de fond sau tematice proprii dispuse de ministrul muncii și justiției sociale.

(2) Sumele obținute din aplicarea amenzilor se constituie venit la bugetul de stat.

(3) Limitele amenzilor contravenționale se pot actualiza cu rata inflației prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

(1) Furnizorii acreditați conform Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum și a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, cu modificările ulterioare, au obligația de a depune cererile de acreditare în vederea eliberării certificatului de acreditare ca furnizor de servicii sociale și a licenței de funcționare a serviciilor acordate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi*).

(2) Pentru furnizorii care se încadrează în situația prevăzută la alin. (1), evaluarea în vederea acreditării furnizorului și serviciilor sociale conform prevederilor prezentei legi se realizează până la data de 31 decembrie 2016**).

(3) Până la data eliberării, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2), a certificatului de acreditare și a licenței de funcționare, perioada de valabilitate a certificatului de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004, cu modificările ulterioare, se prelungește de drept.

(4) În situația în care, în perioada prevăzută la alin. (3), s-a constatat, de către inspectorii sociali, nerespectarea de către furnizorul de servicii sociale a standardelor de calitate existente pentru serviciile sociale pentru care deține certificatul de acreditare eliberat conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2004 ,cu modificările ulterioare, sau acordarea serviciilor sociale în condiții care ar putea conduce la încălcarea drepturilor persoanelor beneficiare, valabilitatea acestuia încetează de drept, în baza propunerii de retragere a acreditării întocmite de inspectorii sociali.