Articolul 1
Băncilor legal constituite în România, aflate în stare de insolvabilitate, li se aplică procedura falimentului instituită prin prezenta lege.
privind procedura falimentului băncilor
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Băncilor legal constituite în România, aflate în stare de insolvabilitate, li se aplică procedura falimentului instituită prin prezenta lege.
O banca este considerată insolvabilă, dacă se afla într-una dintre următoarele situații:
a) banca nu a onorat integral creanțele certe, lichide și exigibile, de cel puțin 30 de zile;
b) valoarea obligațiilor băncii depășește valoarea activului sau.
Valoarea activului și pasivului băncii se va calcula în conformitate cu normele emise de Banca Naționala a României în acest sens.
Principalele atribuții ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) desemnarea judecătorului-sindic și desemnarea, cu acordul Băncii Naționale a României, a lichidatorului, controlul asupra activității lor și, dacă este cazul, înlocuirea acestora;
b) aprobarea desemnării unor experți, autorizați conform legii, care să-l ajute pe judecătorul-sindic la îndeplinirea îndatoririlor sale;
c) judecarea cererilor de a se ridica administratorilor băncii debitoare dreptul de a mai conduce activitatea acesteia;
d) judecarea acțiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;
e) judecarea contestațiilor băncii debitoare ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic;
f) confirmarea planului de distribuire a fondurilor obținute din lichidare;
g) soluționarea obiectiilor la rapoartele semestriale și la cel final ale judecătorului-sindic;
h) darea hotărârilor de începere și de închidere a procedurii falimentului.
Hotărârile tribunalului sunt definitive și executorii. În condițiile legii ele pot fi atacate cu recurs.
Judecătorul-sindic este desemnat de către președintele tribunalului, în temeiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
În îndeplinirea îndatoririlor sale, care implica aplicarea unor reglementări bancare, judecătorul-sindic poate cere și opinia Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară.
Principalele îndatoriri ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activității băncii debitoare, în raport cu situația de fapt, întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plati, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și supunerea acelui raport tribunalului, în termen de 30 de zile de la desemnarea sa;
b) conducerea activității persoanelor pe care le-a angajat sa-l ajute;
c) introducerea, la tribunal, de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de banca debitoare în dăuna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operații comerciale încheiate de banca debitoare și a constituirii unor garanții acordate de aceasta;
d) menținerea sau rezilierea unor contracte încheiate de banca debitoare;
e) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea băncii debitoare, până la acoperirea pasivului;
f) la începerea procedurii falimentului, aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor băncii debitoare și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
g) examinarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la ele;
h) urmărirea încasării creanțelor din averea băncii debitoare, rezultate din transferuri de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta înainte de înregistrarea cererii introductive;
i) lichidarea bunurilor din averea băncii debitoare;
j) primirea plăților pe seama băncii debitoare și consemnarea sumelor, în termen de 24 de ore, într-un cont bancar deschis la Banca Naționala a României, pe numele băncii debitoare, cu drept exclusiv de dispoziție în interesul procedurii falimentului;
k) sesizarea tribunalului despre orice problema care ar cere o soluționare de către acesta;
l) efectuarea oricăror acte de procedura cerute de prezenta lege.
Banca debitoare și oricare dintre creditori pot face contestație împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic, în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. O astfel de contestație va trebui să fie înregistrată în termen de 10 zile de la data la care măsura a fost luată, iar soluționarea acesteia se va face în maximum 30 de zile. Dacă socotește necesar, tribunalul va tine o ședința, cu citarea autorului contestației, a băncii debitoare, a creditorilor și a Băncii Naționale a României, cu participarea judecătorului-sindic.
În orice stadiu al procedurii falimentului, tribunalul poate înlocui pe un judecător-sindic cu altul, prin încheierea motivată, data în camera de consiliu.
În toate cazurile de faliment, la propunerea judecătorului-sindic și cu avizul Băncii Naționale a României, tribunalul va desemna un lichidator. Acesta va trebui să fie persoana juridică specializată, constituită conform legii.
Un lichidator este investit cu puteri de gestionare și de control asupra băncii debitoare și poate lua acele măsuri pe care le considera necesare la lichidarea activelor băncii debitoare, pentru a se obține valorificarea optima a acestora, chiar în cazurile în care băncii debitoare i-a fost retrasă autorizația. Aceste măsuri privesc următoarele aspecte:
a) sa continue sau sa intrerupa, în mod justificat, orice operațiune;
b) sa imprumute bani, garantand cu activele băncii debitoare sau fără garanție;
c) sa stabilească din nou ratele dobânzilor aferente pasivelor băncii debitoare, cu condiția ca, totuși, orice nou nivel al ratei dobânzilor sa nu fie mai mic decât cel mai scăzut nivel practicat pe piața bancară;
d) sa angajeze personalul necesar lichidării;
e) sa încheie orice document în numele băncii debitoare, sa initieze sau sa apere și sa coordoneze, în numele acesteia, orice acțiune sau procedura legală.
Lichidatorul va întocmi un raport lunar asupra evoluției procedurii falimentului, pe care îl va prezenta spre aprobare judecătorului-sindic, după care îl va transmite și Băncii Naționale a României. Un astfel de raport va include informații referitoare la valoarea totală a creanțelor asupra băncii debitoare și la valoarea totală a activelor băncii debitoare care au fost vândute.
Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri introduse de către banca debitoare sau de către creditori ai acesteia ori de către Banca Naționala a României.
Tribunalul competent să soluționeze cererea este cel în a cărui jurisdicție se afla sediul central al băncii debitoare.
Procedura falimentului unei bănci se pornește, de regula, după constatarea de către Banca Naționala a României ca aplicarea măsurilor de supraveghere specială, desfășurate în scopul redresarii băncii respective, nu a condus la evitarea stării de insolvabilitate.
Banca debitoare, care nu mai poate face fața în totalitate datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusă dispozițiilor prezentei legi.
Cererea băncii va fi semnată de persoanele care, potrivit prevederilor legii, au calitatea de a o reprezenta.
Cererea băncii debitoare va trebui să fie însoțită de următoarele acte:
a) bilanțul contabil și copii de pe registrele contabile curente;
b) o lista a tuturor bunurilor; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară;
c) o lista a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora - certe sau sub condiție, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate -, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferinta;
d) contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii.
Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unei bănci debitoare, care, timp de cel puțin 30 de zile, se afla în încetare de plati.
Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada ca, în prealabil, ca urmare a introducerii unei acțiuni de executare silită asupra contului băncii debitoare, Banca Naționala a României, în calitate de terț poprit, a comunicat ca banca respectiva se afla în încetare de plati de peste 30 de zile.
Banca Naționala a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii față de care s-au aplicat măsuri de supraveghere și administrare specială și care nu au condus la redresarea băncii aflate în situația de a nu onora integral plățile.
În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 14, 16 și 17, tribunalul va notifica aceasta părților interesate și oficiului registrului comerțului unde banca debitoare este înmatriculată, pentru efectuarea mențiunii.
Toate cheltuielile pentru aceste măsuri vor fi suportate din averea băncii debitoare.
La primul termen de judecată, tribunalul va analiza cererea și, în cazul în care banca debitoare nu contesta situația de insolvabilitate, va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului băncii debitoare.
Contestația împotriva cererii de declansare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data înregistrării acestei cereri.
Tribunalul se va pronunța asupra contestației, în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singură dată, cu încă 10 zile.
Hotărârea judecătorească privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare va fi comunicată de îndată Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în vederea aplicării reglementărilor privind plata depozitelor garantate.
Tribunalul va comunică Băncii Naționale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului băncii debitoare. Banca Naționala a României va închide de îndată conturile băncii debitoare, deschise la Banca Naționala a României, și va deschide un nou cont, cu mențiunea "banca în faliment". În acest cont se vor vira sumele de bani existente până la acea data în conturile băncii. În continuare, operațiunile financiare ale băncii în faliment se vor desfășura exclusiv prin acest cont.
Celelalte proceduri de derulare a operațiunilor de lichidare sunt prevăzute de Legea nr. 64/1995 privind producerea reorganizării judiciare și a falimentului, cu modificările ulterioare, Capitolul III, Secțiunea a 6-a "Falimentul", care se vor aplica corespunzător și procedurii falimentului băncilor.
Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul băncii, ajunsă în stare de faliment, să fie suportat de către membrii organelor de conducere - administratori, directori și, după caz, cenzori, dacă au contribuit la falimentul acesteia, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele băncii în folosul propriu;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea băncii;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vadit banca la încetarea de plati;
d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul băncii sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare, pentru a procura băncii fonduri, în scopul întârzierii încetării de plati;
g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinta, unui creditor, în dăuna celorlalți creditori.
Aplicarea dispozițiilor alin. 1 nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.
Sumele plătite potrivit art. 22 alin. 1 vor intra în averea băncii debitoare și vor fi destinate plății datoriilor.
În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 22 alin. 1, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către oricare dintre creditori, de către Banca Naționala a României sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, și va dispune măsuri asiguratorii.
Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 22 alin. 1 se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedura civilă.
Procedura falimentului va fi închisă atunci când tribunalul a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea băncii ajunse în stare de faliment au fost distribuite și fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Naționala a României. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va da o hotărâre, închizând procedura falimentului. Hotărârea va fi comunicată, în scris, tuturor creditorilor, băncii debitoare și Băncii Naționale a României, care va închide contul "banca în faliment" existenta la aceasta și va vira eventualele sume rămase în cont la bugetul de stat. Aceste sume pot fi solicitate de persoanele îndreptățite, în termenul legal de prescripție.
Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor cu cele ale Codului de procedura civilă.
Procedurile de reorganizare și de lichidare judiciară a băncilor, deschise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi continuate și închise în condițiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, cu modificările și completările ulterioare.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziții contrare.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VASILE LUPU
---------------------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.