Articolul 1
(1) La articolul 2 "Definiții", la alineatul (2), ar fi utilă o clarificare a conținutului definiției privind "physical infrastructure" deoarece termenul de infrastructură fizică este neclar. În acest sens se precizează că enumerarea exemplificativă se referă la elemente de infrastructură în accepțiune curentă, în schimb "means any element of a network wich is not active" - "înseamnă orice element al unei rețele care nu este activ" poate include și elemente cum sunt fibra, spliterul și alte elemente de rețea.
(2) La art. 9 pct. 3 propunerea de regulament indică autoritatea națională de reglementare ca reprezentând organismul identificat ca fiind optim în a deveni punct unic de contact. Dacă în ceea ce privește obligațiile de la art. 4 această abordare este corectă, în legătură cu obligațiile de la art. 6, acestea sunt în totalitate de natura construcțiilor civile, iar indicarea autorității naționale de reglementare ca fiind punct unic de contact ar crea confuzie în actualul sistem administrativ al statelor membre. Ca urmare, este utilă reformularea punctului 3 în sensul păstrării actualei formulări pentru obligațiile prevăzute de art. 4 și neindicării exprese a organismului ce ar putea fi punct de contact unic pentru obligațiile prevăzute de art. 6 pentru a da posibilitatea statelor membre să-și desemneze organismul propriu cu competențe în domeniu.
(3) a) Art. 4 pct. 1 prevede obligația statelor membre de a garanta accesul la informațiile minime prin intermediul punctului de informare unic la 12 luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului. Având în vedere faptul că pentru realizarea sistemului este nevoie de o achiziție publică prin care să se realizeze analiza, proiectarea și implementarea sistemului și totodată să se încarce sistemul cu informațiile necesare, considerăm că termenul propus de 12 luni este insuficient și pe cale de consecință propunem mărirea acestuia la 18 luni.
b) Art. 9 pct. 1 prevede obligația statelor membre de a notifica Comisiei organismele desemnate să îndeplinească rolul de punct de contact unic până la intrarea în vigoare a Regulamentului (care va fi în 20 de zile de la publicare). Având în vedere că, cel puțin în cazul României, desemnarea se va face prin instrumente legislative, termenul este insuficient și ar trebui mărit la cel puțin 60 de zile.
(4) Senatul subliniază faptul că propunerea legislativă face referire la principalii actori beneficiari, fără a fi însă menționați și proprietarii de terenuri. De asemenea, costurile aferente acestor proprietari și sarcinilor administrative nu sunt specificate, iar aplicarea noilor prevederi este de presupus că va necesita costuri semnificative pentru statele membre.
Senatul a considerat că analiza ar trebui extinsă și la nivelul altor instituții cu responsabilități în domeniu, ținând cont de faptul că această propunere de regulament nu vizează doar furnizorii de rețele de comunicații electronice, ci și proprietarii sau titularii de drepturi de utilizare a unor infrastructuri fizice generalizate și extinse, adecvate pentru a găzdui elemente ale rețelelor de comunicații electronice, cum ar fi: rețelele fizice de furnizare a energiei electrice, a gazului, a apei și canalizării, energiei termice, precum și serviciile de transport.