LEGE nr. 253 din 19 iulie 2013

(1) Prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmărește asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

(2) Scopul măsurilor procesuale prevăzute la art. 1 lit. g) este asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii de infracțiuni, în condițiile promovării unor măsuri alternative la arestarea preventivă.

(1) Pedepsele, măsurile educative și celelalte măsuri prevăzute la art. 1, dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se execută în condiții care să asigure respectarea demnității umane.

(2) Executarea pedepselor și a măsurilor prevăzute la alin. (1) nu poate implica aplicarea unor tratamente inumane sau degradante.

(1) Pedepsele, măsurile educative și celelalte măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, sunt puse în executare în condiții care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viața privată mai mult decât este inerent naturii și conținutului lor.

(2) Fotografierea sau înregistrarea audiovideo a persoanelor care execută obligațiile prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a)-c), art. 93 alin. (2) lit. a)-c), art. 101 alin. (2) lit. a) și b) și art. 121 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele care asigură sau contribuie la executarea acestor obligații nu se poate face fără consimțământul persoanei supravegheate.

(1) Informarea persoanei aflate în executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, cu privire la conținutul pedepsei sau măsurii dispuse, precum și cu privire la principalele acte efectuate în procedura de executare a acestora se face într-o limbă, respectiv într-un limbaj pe care aceasta îl înțelege, prin intermediul unui traducător și interpret autorizat sau prin intermediul unui interpret de limbaj mimico-gestual, plătit din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției.

(2) În cazul cetățenilor români care aparțin unei minorități naționale, informarea prevăzută la alin. (1) se face în limba maternă a acestora, la cererea persoanei.

(3) Informarea prevăzută la alin. (1) poate fi făcută și de către un consilier de probațiune sau, după caz, de către reprezentantul autorității responsabile de punerea în executare a pedepselor, a măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1, care cunoaște limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză, cu acordul acesteia, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(1) Executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se bazează pe cooperarea persoanei aflate în executare și implicarea activă a instituțiilor din comunitate.

(2) În vederea asigurării unei cooperări efective a persoanei aflate în executare, aceasta are dreptul de a solicita instituției care asigură executarea măsurii în cauză lămuriri cu privire la conținutul pedepsei sau al măsurii pe care o execută.

(1) Dacă, în mod excepțional, pe parcursul executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1, dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, este necesară efectuarea unor cheltuieli, achitarea unor taxe sau contribuții, acestea vor fi suportate de către persoanele vizate, cu excepția situațiilor în care persoanele nu dispun de mijloace bănești suficiente.

(2) Sunt considerate persoane fără mijloace bănești suficiente persoanele singure sau persoanele din familiile cărora, în ultimele două luni anterioare formulării cererii pentru scutirea de la plata cheltuielilor prevăzute la alin. (1), le-a fost recunoscut dreptul la ajutor social, prin emiterea dispoziției de către primar, în condițiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, și/sau la alocația pentru susținerea familiei, în condițiile Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, republicată, cu modificările ulterioare. În acest caz, sumele prevăzute la alin. (1) se suportă în întregime de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției.

(1) Instanța de executare deleagă anual unul sau mai mulți dintre judecătorii acesteia pentru coordonarea activităților privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

(2) Judecătorul delegat cu executarea unei pedepse sau măsuri neprivative de libertate rămâne, de regulă, același pe toată perioada executării.

(3) Activitatea specifică procesului de supraveghere efectuată de către serviciul de probațiune sau de către celelalte autorități responsabile de punerea în executare a pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 și de către instituțiile din comunitate se desfășoară sub îndrumarea și controlul judecătorului delegat cu executarea.

(1) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. c) și e), judecătorul delegat cu executarea întocmește o adresă de sesizare în care consemnează împrejurările constatate, pe care o înaintează instanței.

(2) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. d), f) și g), judecătorul delegat cu executarea se pronunță prin încheiere. Încheierile emise în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. d) și f) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(3) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. a) și b), judecătorul delegat emite adrese sau dispoziții.

(1) Consilierul de probațiune este obligat să încunoștințeze de îndată judecătorul delegat cu executarea despre orice nelămurire, împiedicare ori incident survenit în cursul executării a cărui soluționare revine, potrivit legii, judecătorului.

(2) În situația în care, pentru sesizarea instanței potrivit art. 15 lit. e), legea prevede consultarea prealabilă de către judecător a unui raport sau referat de evaluare, la solicitarea judecătorului, consilierul de probațiune transmite raportul sau referatul de evaluare în termen de 14 zile de la data primirii solicitării la serviciul de probațiune. Nedepunerea raportului sau a referatului de evaluare în termenul stabilit nu împiedică sesizarea instanței de către judecătorul delegat cu executarea.

(3) În cazurile expres prevăzute de lege, consilierul de probațiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoanele aflate în supraveghere și instituțiile din comunitate vizate.

(4) Împotriva deciziilor consilierului de probațiune, persoana sau instituția din comunitate vizată poate face plângere la judecătorul delegat cu executarea. Plângerea persoanei supravegheate nu suspendă executarea deciziei atacate.

(5) Nu se poate formula plângere împotriva sesizării instanței făcute de către consilierul de probațiune în cazurile în care sesizarea este de competența sa.

(6) Plângerea se soluționează în camera de consiliu, după ascultarea petentului și a consilierului de probațiune. Neprezentarea părților legal citate nu împiedică soluționarea plângerii.

(1) Organizarea și desfășurarea executării pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate se fac, în cazurile prevăzute de lege, de către instituții din comunitate, sub coordonarea serviciului de probațiune.

(2) Persoanele juridice de drept public pot fi implicate în activitățile prevăzute la alin. (1) și participă la desfășurarea acestora, prin decizie a consilierului de probațiune sau, după caz, prin dispoziție a judecătorului delegat cu executarea.

(3) Persoana juridică de drept public nu poate refuza desfășurarea, în condițiile alin. (1), a unei activități ce nu implică suportarea unor cheltuieli suplimentare, altele decât cele inerente activității respective. Refuzul nejustificat constituie abatere judiciară și se sancționează potrivit art. 19.

(4) În cazul în care activitatea stabilită de către consilierul de probațiune sau, după caz, de judecătorul delegat cu executarea implică alocarea unor resurse bugetare suplimentare, altele decât cele inerente activității respective, de către persoana juridică de drept public, desfășurarea respectivei activități nu poate fi dispusă fără consimțământul persoanei juridice în cauză.

(5) Persoanele juridice de drept privat pot fi implicate în activitățile prevăzute la alin. (1) dacă sunt abilitate potrivit art. 20.

(6) Instituțiile din comunitate care participă la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate trebuie să respecte în activitatea lor standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor stabilite în sarcina instituțiilor din comunitate care participă la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate constituie abatere judiciară și se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.

(2) Criteriile pe baza cărora se apreciază neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor stabilite în sarcina instituțiilor din comunitate sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) Amenda judiciară prevăzută la alin. (1) se aplică de către judecătorul delegat cu executarea. Procedura privitoare la amenda judiciară este cea prevăzută la art. 284 din Legea nr. 135/2010, care se aplică în mod corespunzător.

(4) Sesizarea judecătorului delegat cu executarea se face de către serviciul de probațiune sau din oficiu.

(1) Abilitarea asociațiilor, fundațiilor și societăților comerciale dintre cele prevăzute la art. 21 se acordă la cerere de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului în circumscripția căruia acestea își au sediul.

(2) Cererea de abilitare va fi însoțită de următoarele documente:

(3) Judecătorul delegat cu executarea, primind cererea, solicită Direcției de probațiune întocmirea în termen de două luni a unui raport.

(4) La elaborarea raportului prevăzut la alin. (3), Direcția de probațiune va solicita informații și documente de la serviciul ori serviciile de probațiune în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea asociația, fundația ori societatea comercială dintre cele prevăzute la art. 21.

(5) Judecătorul se pronunță în camera de consiliu, cu citarea persoanei care solicită abilitarea și a Direcției de probațiune.

(6) Abilitarea se acordă prin încheiere definitivă, pe o perioadă de 5 ani. O copie a încheierii prin care s-a admis cererea de abilitare se comunică Direcției de probațiune, în vederea înscrierii persoanei într-o bază de date constituită la nivel național.

(7) Abilitarea poate fi retrasă de judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului care a acordat-o, prin încheiere definitivă, din oficiu sau la sesizarea Direcției de probațiune. Motivele și condițiile în care va putea fi retrasă abilitarea se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(1) Pot solicita abilitarea pentru organizarea executării muncii neremunerate în folosul comunității doar societățile comerciale care au concesionat un serviciu public.

(2) Contravaloarea prestațiilor persoanelor care efectuează munca neremunerată în folosul comunității în cadrul societăților comerciale prevăzute la alin. (1) se virează la bugetul de stat, cu excepția situației în care contravaloarea prestațiilor este utilizată conform alin. (3).

(3) Societățile comerciale prevăzute la alin. (1) pot folosi contravaloarea prestațiilor pentru finanțarea unor cursuri de calificare profesională pentru persoane aflate în supravegherea serviciilor de probațiune.

(4) Abilitarea societăților comerciale pentru alte activități decât cele prevăzute la alin. (1) se face potrivit art. 20.

(1) Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

(2) Dacă persoana condamnată se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.

(3) Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate și documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se pronunță prin încheiere. În cazul în care dispune eșalonarea, încheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eșalonează amenda, precum și termenul de plată. Prevederile art. 16 alin. (2) referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător.

(1) Judecătorul delegat cu executarea, constatând că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1) sau (2), sesizează instanța de executare, care procedează după cum urmează:

(2) Sesizarea instanței de executare în condițiile alin. (1) lit. a) se poate face și la cererea condamnatului, de către judecătorul delegat cu executarea, chiar înainte de expirarea termenului de plată a amenzii.

(3) Procedura în fața instanței de executare este cea prevăzută la art. 586 și 597 din Legea nr. 135/2010.

(4) Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanța va solicita date privind situația materială a condamnatului de la autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și altor autorități sau instituții publice care dețin informații cu privire la situația patrimonială a condamnatului.

(5) În cazul în care instanța de executare dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, o copie a hotărârii se trimite serviciului de probațiune competent. Prevederile art. 51 se aplică în mod corespunzător.

(6) Executarea muncii în folosul comunității se face într-un termen de maximum 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de executare a pedepsei amenzii, prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, și poate înceta și prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă neexecutate. Prevederile art. 52 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător.

(1) Dispozițiile art. 22 alin. (1) și ale art. 23 se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanei condamnate la pedeapsa amenzii care însoțește pedeapsa închisorii.

(2) Munca neremunerată în folosul comunității, dispusă pentru executarea pedepsei amenzii, se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

(1) Persoana juridică ce a fost condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

(2) Dacă persoana juridică se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.

(3) Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate și documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se pronunță prin încheiere. În cazul în care dispune eșalonarea, încheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eșalonează amenda, precum și termenul de plată. Prevederile art. 16 alin. (2) referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul nerespectării termenului de achitare integrală a amenzii sau a unei rate, când plata a fost eșalonată, executarea pedepsei amenzii se face potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Executorii fiscali au obligația să comunice judecătorului delegat cu executarea, la data executării integrale a amenzii, plata acesteia și să îl înștiințeze cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea.

(1) Punerea în executare a pedepsei accesorii ce însoțește pedeapsa închisorii se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și d)-n), corespunzătoare conținutului pedepsei accesorii.

(2) Punerea în executare a pedepsei accesorii ce însoțește pedeapsa detențiunii pe viață se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a)-f).

(3) Comunicarea prevăzută la alin. (1) și (2) se face de îndată după rămânerea definitivă a hotărârii.

(4) Dispozițiile art. 31 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care pedeapsa accesorie se execută fără ca persoana condamnată să fie privată de libertate.

(1) Dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a persoanei juridice și până la executarea pedepselor aplicate, intervine un caz de fuziune, absorbție, divizare, dizolvare, lichidare sau reducere a capitalului social al acesteia, autoritatea ori instituția căreia îi revine competența de a autoriza sau înregistra această operațiune procedează potrivit art. 496 din Legea nr. 135/2010.

(2) Executarea pedepselor aplicabile persoanei juridice condamnate continuă față de persoana juridică rezultată prin fuziune, absorbție sau care a dobândit fracțiuni din patrimoniul persoanei divizate și care preia obligațiile și interdicțiile persoanei juridice condamnate.

(3) Pedeapsa amenzii sau partea rămasă neachitată din aceasta la data efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la alin. (1) se va executa de către persoana sau persoanele juridice rezultate din această operațiune, proporțional cu partea dobândită din patrimoniul persoanei condamnate.

(1) Pentru stabilirea de către instanța de judecată a obligației prevăzute la art. 64 alin. (1), art. 85 alin. (2) lit. b) și art. 93 alin. (3) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, serviciile de probațiune transmit Direcției de probațiune informații specifice, în vederea centralizării acestora și a publicării listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune pe pagina de internet a Ministerului Justiției și a curților de apel.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) cuprinde instituțiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face obiectul acesteia. Lista este inclusă în baza de date prevăzută la art. 20 alin. (6).

(3) La solicitarea serviciilor de probațiune, instituțiile din comunitate vor comunica date în vederea includerii acestora în lista prevăzută la alin. (1), potrivit specificului activităților pe care le desfășoară.

(4) Autoritățile publice locale sunt obligate să pună la dispoziția serviciilor de probațiune datele solicitate conform alin. (3), în termen de 7 zile. În caz de neexecutare, serviciile de probațiune vor sesiza judecătorul delegat cu executarea. Necomunicarea datelor la solicitarea judecătorului delegat constituie abatere judiciară.

(5) Informațiile prevăzute la alin. (1) se transmit anual sau ori de câte ori intervin modificări.

(1) În cazul în care împotriva unei persoane aflate în executarea unor obligații sau măsuri a căror supraveghere este încredințată serviciului de probațiune a fost începută urmărirea penală sau aceasta a fost arestată preventiv, trimisă în judecată ori condamnată pentru o altă infracțiune, organul judiciar care a dispus aceste măsuri va informa, în scris, serviciul de probațiune care exercită supravegherea, în termen de 3 zile.

(2) În cazul în care serviciul de probațiune are cunoștință despre faptul că împotriva unei persoane aflate în supraveghere s-a început urmărirea penală sau a fost trimisă în judecată într-un alt dosar penal, va informa organul judiciar competent despre faptul că persoana se află în executarea unei pedepse, măsuri educative sau a altei măsuri neprivative de libertate.

(1) În mod excepțional, consilierul de probațiune, prin decizie, poate acorda persoanei supravegheate, la cererea motivată a acesteia, permisiunea în executarea obligațiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) și f), respectiv art. 101 alin. (2) lit. d) și e) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, în următoarele cazuri:

(2) Permisiunea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepția situației prevăzute la alin. (1) lit. d) când, în mod excepțional, permisiunea poate fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a intervenției medicale. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.

(3) Despre acordarea permisiunii prevăzute la alin. (1), consilierul de probațiune încunoștințează persoanele sau instituțiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. m) și n), precum și judecătorul delegat cu executarea.

(1) În cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată dorește să părăsească teritoriul țării, în condițiile în care prin hotărârea judecătorească are impusă obligația prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i), respectiv art. 93 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, solicită instanței de executare încuviințarea în acest sens.

(2) Cererea persoanei supravegheate se soluționează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia și a consilierului de probațiune. Instanța se pronunță prin încheiere definitivă. Durata părăsirii țării nu poate depăși 30 de zile într-un an. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.

(3) O copie a încheierii definitive se comunică, de îndată, serviciului de probațiune competent, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Direcției Generale de Pașapoarte.

(1) În cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei, judecătorul delegat cu executarea transmite o copie de pe hotărârea instanței serviciului de probațiune, cu mențiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii.

(2) În situația în care instanța a stabilit în sarcina persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii și persoanelor sau instituțiilor prevăzute la art. 29, după caz.

(1) În situația în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probațiune constată că se impune modificarea conținutului unora dintre obligațiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligații sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanța de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sesizarea instanței poate fi făcută și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune.

(1) Persoana supravegheată va depune la consilierul de probațiune dovada îndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea instanței, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

(2) În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligațiilor civile în termenul prevăzut la alin. (1), consilierul de probațiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informații cu privire la motivele care au condus la aceasta. În situația în care constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligațiile civile, în tot sau în parte, consilierul de probațiune sesizează instanța, în vederea aplicării dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Sesizarea instanței de executare se poate face și de către procuror sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părții civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune.

(4) Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea obligațiilor civile, instanța va solicita date privind situația materială a condamnatului de la autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și altor autorități sau instituții publice care dețin informații cu privire la situația patrimonială a condamnatului.

(5) Îndeplinirea obligațiilor civile de către persoana supravegheată după sesizarea instanței, potrivit alin. (2) sau (3), nu atrage revocarea amânării aplicării pedepsei, dacă s-a făcut înainte de împlinirea termenului de supraveghere.

(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care trebuie să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, primind copia hotărârii judecătorești, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, cursul ce trebuie urmat și instituția din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(2) Supravegherea și controlul respectării obligației de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(3) În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar, dacă va urma un curs de pregătire școlară, aceasta se va înscrie în anul școlar următor.

(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunității, primind copia hotărârii judecătorești, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(2) În cazul în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituții din comunitate menționate în hotărâre, consilierul de probațiune sesizează judecătorul delegat cu executarea, care va desemna o altă instituție din comunitate pentru executarea muncii.

(3) După evaluarea inițială, pentru emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată prezintă un certificat medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care confirmă faptul că persoana este aptă pentru prestarea unor activități dintre cele propuse de consilierul de probațiune și nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane. Pentru persoanele care nu pot suporta costurile evaluării medicale, acestea sunt suportate de la bugetul de stat.

(4) Persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunității este obligată să prezinte medicului ce efectuează examinarea, în vederea eliberării certificatului medical prevăzut la alin. (3), toate datele privind starea sa de sănătate relevante pentru această examinare.

(5) Pe parcursul executării, persoana are obligația de a informa consilierul de probațiune cu privire la apariția unor modificări referitoare la starea sa de sănătate.

(6) În cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispozițiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă.

(7) În cazul constatării incapacității de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, zilele de muncă neremunerată în folosul comunității rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepția situației în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează. Dispozițiile alin. (5) și (6) se aplică în mod corespunzător.

(8) Persoana supravegheată care, în timpul prestării muncii neremunerate în folosul comunității, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condițiile legii.

(9) Îndrumarea și verificarea modalității efective în care persoana supravegheată desfășoară muncă neremunerată în folosul comunității se realizează de către un reprezentant al instituției din comunitate stabilite prin decizia prevăzută la alin. (1).

(10) Supravegherea și controlul respectării obligației de executare a muncii neremunerate în folosul comunității, atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(1) Munca neremunerată în folosul comunității se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepția situațiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situații în care munca neremunerată în folosul comunității poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

(2) Două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă.

(3) În cazul persoanelor supravegheate care desfășoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învățământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate în aceeași zi calendaristică poate fi de maximum două ore. La solicitarea persoanei supravegheate, durata muncii prestate poate fi prelungită de către consilierul de probațiune cu până la două ore de muncă.

(4) În zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfășoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învățământ sau de calificare profesională, durata muncii prestate într-o zi calendaristică nu poate depăși 8 ore.

(5) Munca neremunerată în folosul comunității nu se execută în timpul nopții sau în zilele de duminică și în zilele declarate, potrivit legii, sărbători legale, decât la solicitarea persoanei și în măsura în care acest lucru este posibil.

(6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac parte, au altă zi de repaus decât duminica.

(7) Munca neremunerată în folosul comunității se execută cu respectarea prevederilor legale privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă. Munca neremunerată în folosul comunității nu poate fi executată în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor.

(8) După executarea obligației muncii neremunerate în folosul comunității, instituția din comunitate unde persoana supravegheată a executat munca neremunerată în folosul comunității are obligația de a emite și de a comunica serviciului de probațiune și persoanei supravegheate un document care atestă că munca neremunerată în folosul comunității a fost executată.

(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, primind copia hotărârii judecătorești, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, programul sau programele care trebuie urmate, precum și, dacă este cazul, instituția, respectiv instituțiile din comunitate în care urmează să aibă loc acestea, comunicând acestei instituții copia de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(2) Supravegherea și controlul respectării obligației de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care trebuie să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, primind copia hotărârii judecătorești, comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii instituției în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, menționate în hotărâre. În cazul în care instituția nu este menționată în hotărâre, consilierul de probațiune decide instituția în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală și comunică acesteia copia de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(2) Supravegherea și controlul respectării obligației de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(3) Instituția prevăzută la alin. (1) sesizează serviciul de probațiune atunci când constată că persoana supravegheată nu își respectă îndatoririle stabilite în cadrul controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale. Sesizarea serviciului de probațiune poate fi făcută, după caz, și de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.

(4) Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul de stat.

(1) În cazul impunerii față de persoana supravegheată a obligațiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii, după caz, autorităților, instituțiilor sau persoanelor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. g)-j), m) și n).

(2) În situația în care constată încălcarea uneia dintre obligațiile impuse, autoritățile sau instituțiile prevăzute la alin. (1), abilitate să supravegheze modul de îndeplinire a acestor obligații, sesizează serviciul de probațiune.

(3) Sesizarea serviciului de probațiune cu privire la nerespectarea obligațiilor impuse poate fi făcută, după caz, și de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.

(1) În cazul în care constată nerespectarea unora dintre măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite de instanță pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probațiune verifică motivele care au determinat această nerespectare. Dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credință, sesizează instanța, în vederea revocării amânării aplicării pedepsei.

(2) Sesizarea instanței poate fi făcută de către procuror, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune. Raportul de evaluare însoțește sesizarea făcută de judecătorul delegat.

(1) Munca neremunerată în folosul comunității dispusă în cazul persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării se execută într-un interval de cel mult un an de la data începerii prestării muncii, cu excepția situațiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situații în care munca neremunerată în folosul comunității poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.

(2) Dispozițiile art. 24 alin. (2), respectiv art. 47-54 și 56 se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul acordării liberării condiționate, instanța de judecată care a dispus liberarea condiționată transmite serviciului de probațiune o copie de pe hotărârea prin care s-a acordat liberarea, cu mențiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii, și cu indicarea perioadei de executare a măsurilor de supraveghere, respectiv a obligațiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, atunci când este cazul, calculată potrivit art. 101 alin. (5) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația în care instanța a stabilit în sarcina persoanei față de care s-a dispus liberarea condiționată una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată care a dispus liberarea condiționată comunică o copie de pe hotărârea prin care s-a acordat liberarea, după caz, și persoanelor sau instituțiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. h)-j), m) și n), abilitate să supravegheze îndeplinirea acestor obligații.

(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care trebuie să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, primind copia hotărârii judecătorești prin care s-a acordat liberarea condiționată, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, cursul ce trebuie urmat și instituția din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a acordat liberarea, precum și decizia sa.

(2) Supravegherea și controlul respectării obligației de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana liberată, cât și cu privire la instituția stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(3) În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar dacă va urma un curs de pregătire școlară, aceasta se va înscrie în anul școlar următor.

(1) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, primind copia hotărârii judecătorești, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, programul sau programele care trebuie urmate, precum și, dacă este cazul, instituția, respectiv instituțiile din comunitate în care urmează să aibă loc acestea, comunicând acestor instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(2) Supravegherea și controlul respectării obligației de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana liberată, cât și cu privire la instituția din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probațiune competent.

(1) În situația în care, pe parcursul supravegherii, consilierul de probațiune constată că se impune modificarea conținutului unora dintre obligații, stabilirea unor noi obligații sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, va sesiza instanța, potrivit art. 103 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sesizarea instanței poate fi făcută și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea celui liberat sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune.

(1) În cazul în care constată nerespectarea uneia sau a unora dintre măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite de instanță pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probațiune verifică motivele care au determinat această nerespectare și întocmește un raport. Dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credință, sesizează instanța, în vederea revocării liberării condiționate.

(2) În situația în care constată încălcarea uneia dintre obligațiile prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, organele abilitate însărcinate cu verificarea modului de îndeplinire a acestor obligații sesizează serviciul de probațiune.

(3) Sesizarea serviciului de probațiune cu privire la nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, poate fi făcută, după caz, și de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.

(4) Sesizarea instanței în vederea revocării liberării condiționate poate fi făcută și de către procuror, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune. Raportul de evaluare însoțește sesizarea făcută de judecătorul delegat.

(1) Măsurile educative neprivative de libertate se execută în comunitate, pe durata executării acestora asigurându-se menținerea și întărirea legăturilor minorului cu familia și comunitatea, dezvoltarea liberă a personalității minorului, precum și implicarea acestuia în programele derulate, în scopul formării sale în spirit de responsabilitate și respect pentru drepturile și libertățile celorlalți.

(2) Minorului aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate i se asigură, potrivit principiului interesului superior al copilului, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituție, convențiile internaționale la care România este parte și de legislația specială, în măsura în care exercitarea acestora nu este incompatibilă cu natura și conținutul măsurii.

(3) Conținutul modalităților concrete de executare a măsurilor educative neprivative de libertate se stabilește ținând seama de vârsta, personalitatea, starea de sănătate, situația familială și socială a minorului.

(1) Organizarea, supravegherea și controlul executării măsurilor educative neprivative de libertate se desfășoară sub coordonarea serviciului de probațiune.

(2) Serviciul de probațiune poate încredința supravegherea executării măsurilor educative neprivative de libertate prevăzute în Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, unor instituții din comunitate dintre cele incluse în baza de date constituită la nivel național potrivit art. 20 alin. (6).

(1) După rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a luat față de minor o măsură educativă neprivativă de libertate, judecătorul delegat cu executarea, în aplicarea procedurii prevăzute la art. 511 din Legea nr. 135/2010, fixează un termen, dispunând aducerea minorului și citarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia. Împreună cu citația, serviciului de probațiune i se comunică și o copie de pe hotărârea instanței.

(2) În cadrul întâlnirii, judecătorul delegat îi prezintă minorului și persoanei desemnate cu supravegherea acestuia scopul și conținutul sancțiunii aplicate, precum și consecințele nerespectării acesteia.

(1) Obiectivul măsurii educative a stagiului de formare civică constă în sprijinirea minorului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său.

(2) Cursurile de formare civică se elaborează în baza programei-cadru aprobate prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului educației naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate prevăzute la art. 18 alin. (6).

(3) Consilierul de probațiune sau, după caz, persoana desemnată din cadrul instituției din comunitate organizează, efectuează demersurile necesare în vederea participării minorului și supraveghează minorul pe durata stagiului de formare civică.

(4) Includerea minorului într-un curs de formare civică se efectuează în cel mult 60 de zile de la punerea în executare a hotărârii conform art. 511 din Legea nr. 135/2010.

(5) Stagiul de formare civică este organizat sub forma unor sesiuni continue sau periodice, derulate pe durata a cel mult 4 luni, și include unul sau mai multe module cu caracter teoretic sau aplicativ, adaptate vârstei și personalității minorilor incluși în respectivul stagiu și ținând seama, pe cât posibil, de natura infracțiunii comise. În desfășurarea stagiului stabilit de instanță se va avea în vedere un număr lunar de 8 ore de formare civică.

(6) Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește minorul care trebuie să frecventeze cursul de formare civică decide, pe baza evaluării inițiale a minorului, instituția din comunitate în care urmează să aibă loc acesta, comunicând acestei instituții copia de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(7) Instituția din comunitate desemnată potrivit alin. (6) sau serviciul de probațiune, după caz, adaptează conținutul concret al stagiului, potrivit programei-cadru prevăzute la alin. (2), în funcție de particularitățile minorului, cu aprobarea consilierului de probațiune.

(8) Desfășurarea cursului de formare civică se realizează de către un reprezentant al instituției din comunitate stabilite prin decizia prevăzută la alin. (6).

(1) Măsura educativă a supravegherii are ca obiectiv participarea minorului la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau a intrării în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

(2) Supravegherea și îndrumarea minorului în executarea măsurii educative a supravegherii se realizează de către părinții minorului, cei care l-au adoptat sau tutore. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate a minorului, la cererea acesteia.

(3) În cazul în care persoana prevăzută la alin. (2) nu este desemnată prin hotărârea instanței sau persoana desemnată de instanță nu mai poate exercita, permanent sau temporar, supravegherea, judecătorul delegat cu consultarea consilierului de probațiune desemnează persoana ce urmează să exercite supravegherea. Dispozițiile art. 65 se aplică în mod corespunzător.

(4) Controlul executării măsurii educative a supravegherii și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probațiune.

(5) Supravegherea și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic presupun verificarea modului în care acesta își respectă obligațiile care decurg din statutul său familial, școlar sau profesional.

(6) În situația în care instanța a dispus în conținutul măsurii educative a supravegherii participarea minorului la un curs școlar sau de formare profesională, iar minorul nu este înscris într-o astfel de formă de învățământ, dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.

(7) Exercitarea supravegherii începe în cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului și a persoanei desemnate cu supravegherea în fața judecătorului delegat cu executarea în condițiile art. 511 din Legea nr. 135/2010.

(1) Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână are ca obiectiv evitarea contactului minorului cu anumite persoane sau a prezenței acestuia în anumite locuri care să îl predispună pe minor la manifestarea unui comportament infracțional.

(2) Interdicția impusă minorului de a părăsi locuința operează începând cu ora 0,00 a zilei de sâmbătă și până la ora 24,00 a zilei de duminică.

(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac parte, au alte zile de repaus decât sâmbăta și duminica.

(4) Măsura educativă se execută pe durata unor sfârșituri de săptămână consecutive, în afară de cazul în care instanța sau judecătorul delegat cu executarea, la propunerea consilierului de probațiune, a dispus altfel, de regulă, sub supravegherea persoanei majore cu care locuiește minorul ori a altei persoane majore desemnate de instanța de judecată.

(5) În cazul în care persoana majoră în supravegherea căreia se află executarea măsurii nu este desemnată prin hotărârea instanței sau persoana desemnată de instanță nu mai poate exercita, permanent sau temporar, supravegherea, judecătorul delegat cu consultarea consilierului de probațiune desemnează persoana ce urmează să exercite supravegherea. Dispozițiile art. 65 se aplică în mod corespunzător.

(6) Controlul executării măsurii educative a consemnării la sfârșit de săptămână și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea se realizează de către consilierul de probațiune sau, după caz, de persoana desemnată de acesta din cadrul unei instituții din comunitate.

(7) În vederea exercitării controlului, minorul care locuiește singur sau, după caz, persoana prevăzută la alin. (4) are obligația de a permite persoanei desemnate cu controlul executării și supravegherii executării măsurii efectuarea vizitelor programate sau inopinate la locuința minorului, în zilele în care minorul trebuie să se afle în acel spațiu potrivit hotărârii instanței. Nerespectarea acestei obligații de către minor atrage aplicarea dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea obligației de către persoana desemnată cu supravegherea atrage aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 19.

(8) În situația în care instanța de judecată a stabilit în conținutul măsurii educative sau consilierul de probațiune a stabilit în sarcina minorului participarea la un curs școlar ori de formare profesională sau participarea la un program de reintegrare, dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) și ale art. 53 se aplică în mod corespunzător.

(9) Consemnarea la sfârșit de săptămână se pune în executare în termen de cel mult 15 zile de la momentul prezentării minorului și a persoanei desemnate cu supravegherea în fața judecătorului delegat cu executarea în condițiile art. 511 din Legea nr. 135/2010.

(1) Supravegherea executării măsurii educative a asistării zilnice se realizează de consilierul de probațiune sau, după caz, de persoana desemnată prin decizia acestuia, din cadrul unei instituții din comunitate.

(2) Programul zilnic pe care trebuie să îl respecte minorul și activitățile pe care trebuie să le îndeplinească acesta sunt stabilite de comun acord de către consilierul de probațiune și părinți, tutore sau altă persoană în grija căreia se află minorul, cu consultarea acestuia. În caz de dezacord, programul se stabilește de către judecătorul delegat cu executarea, prin încheiere motivată, după audierea celor interesați. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Programul stabilit potrivit alin. (2) va ține cont de nevoile identificate ale minorului, de situația sa socială și, după caz, profesională și de obligațiile și interdicțiile impuse acestuia pe perioada executării măsurii. Programul are în vedere dezvoltarea armonioasă a personalității minorului, prin implicarea acestuia în activități ce presupun relaționare socială, organizarea modului de petrecere a timpului liber și valorificarea aptitudinilor sale.

(4) În situația în care instanța de judecată a stabilit în conținutul măsurii educative sau consilierul de probațiune a stabilit în sarcina minorului, în conținutul programului zilnic, participarea la un curs școlar ori de formare profesională sau participarea la un program de reintegrare, dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) și ale art. 53 se aplică în mod corespunzător.

(5) Stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 30 de zile de la momentul prezentării minorului în fața judecătorului delegat cu executarea în condițiile art. 511 din Legea nr. 135/2010, iar asistarea zilnică începe cel mai târziu în 5 zile de la stabilirea programului.

(6) În cazul în care măsura asistării zilnice a înlocuit o măsură educativă privativă de libertate, stabilirea programului zilnic se face în termen de cel mult 15 zile de la punerea în libertate a minorului.

(1) Dacă instanța de judecată a stabilit în sarcina minorului obligația prevăzută la art. 121 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Dacă instanța de judecată a stabilit în sarcina minorului obligațiile prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. c) sau d) din Legea nr. 286/2009

(3) În cazul dispunerii obligației prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică de către consilierul de probațiune instituției în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală menționate în hotărâre. În cazul în care instituția nu este menționată în hotărâre, consilierul de probațiune stabilește, prin decizie, instituția în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală și comunică acesteia copia de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.

(4) Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul de stat.

(5) Executarea obligațiilor prevăzute la art. 121 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, începe după cum urmează:

(6) Executarea obligațiilor prevăzute la art. 121 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, încetează de drept la data executării sau considerării ca executată a măsurii educative pe care o însoțesc.

(1) Dispozițiile art. 70 se aplică în mod corespunzător în cazul minorului liberat din centrul educativ sau din centrul de detenție.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), executarea obligațiilor încetează de drept la data împlinirii duratei internării.

(1) La solicitarea minorului, pentru motive temeinic justificate, consilierul de probațiune poate acorda, prin decizie, o permisiune în executarea obligațiilor prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Permisiunea prevăzută la alin. (1) nu poate fi acordată pe o perioadă mai mare de 5 zile. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.

(3) În situația în care instanța de judecată a impus în sarcina minorului executarea obligației prevăzute la art. 121 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, la solicitarea minorului, pentru motive obiective, consilierul de probațiune poate să acorde minorului, prin decizie, permisiunea de a depăși limita teritorială stabilită de instanță. În cazul în care solicitarea minorului privește părăsirea teritoriului țării, durata permisiunii nu poate depăși 30 de zile într-un an.

(4) Despre acordarea permisiunii prevăzute la alin. (1) sau (3), consilierul de probațiune încunoștințează, după caz, persoanele sau instituțiile prevăzute la art. 29 lit. m) și n), precum și judecătorul delegat cu executarea.

(1) În situația în care, pe parcursul supravegherii executării unei măsuri educative, consilierul de probațiune constată că este necesară modificarea conținutului unora dintre obligațiile impuse de către instanță, impunerea unor noi obligații sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanța, potrivit art. 121 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sesizarea instanței poate fi făcută și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea minorului, părinților, tutorelui sau a altei persoane în grija căreia se află minorul ori a persoanei vătămate, după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probațiune. Referatul de evaluare însoțește sesizarea făcută de judecătorul delegat.

(1) Dacă minorul nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau obligațiile impuse, sesizarea instanței pentru prelungirea sau înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate în condițiile art. 123 alin. (1) și (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, se face de către consilierul de probațiune, potrivit art. 121 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Sesizarea instanței poate fi făcută de către procuror în cazul comiterii unei noi infracțiuni pe durata măsurii educative și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părinților, tutorelui sau a altei persoane în grija căreia se află minorul ori a persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea referatului de evaluare întocmit de consilierul de probațiune. Referatul de evaluare însoțește sesizarea făcută de judecătorul delegat.

(3) În înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate instanța va avea în vedere severitatea acestor măsuri în ordinea prevăzută la art. 115 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, consilierul de probațiune sau, după caz, persoana desemnată de acesta din cadrul unei instituții din comunitate colaborează îndeaproape cu părinții, adoptatorul, tutorele, curatorul sau o altă persoană însărcinată cu supravegherea minorului.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligația de a înștiința consilierul de probațiune cu privire la nerespectarea de către minor a oricăreia dintre obligațiile și interdicțiile stabilite pentru acesta.

(1) În cazul în care minorul supus unei măsuri educative neprivative de libertate este căsătorit, supravegherea modului de executare a măsurii se exercită de către consilierul de probațiune.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în situația în care minorul condamnat la o măsură educativă neprivativă de libertate a devenit major până la momentul încheierii executării măsurii.

(1) Organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanța sau încheierea prin care a luat această măsură secției de poliție în raza căreia domiciliază sau locuiește persoana în cauză, precum și, dacă este cazul, celorlalte instituții abilitate potrivit art. 83 să supravegheze respectarea obligațiilor impuse. În cazul cetățenilor străini față de care s-a impus interdicția de a părăsi țara, comunicarea se face și Oficiului Român pentru Imigrări.

(2) În cazul în care organul judiciar a impus obligația prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 135/2010 cu referire la persoana vătămată sau membrii familiei acesteia, comunicarea prevăzută la alin. (1) se face și persoanei vătămate.

(2^1) În cazul în care organul judiciar a impus una dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. b) sau d) din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la persoana vătămată sau membrii familiei acesteia, aceștia vor fi informați cu privire la posibilitatea de solicitare a unui ordin european de protecție în condițiile legii.

(3) După primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar, organul de poliție procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere și cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoștință acest program.

(3^1) În cadrul programului de supraveghere, se va stabili ca, cel puțin o dată la 7 zile calendaristice, persoana aflată sub control judiciar să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa.

(4) Revocarea sau modificarea conținutului controlului judiciar se comunică în condițiile alin. (1) și (2).

(1) Dacă prin ordonanța procurorului sau prin încheierea judecătorului sau a instanței a fost impusă inculpatului respectarea uneia sau mai multor obligații dintre cele prevăzute la art. 215 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, supravegherea respectării acestora se face după cum urmează:

(2) Supravegherea îndeplinirii obligației prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 135/2010 se face în condițiile stabilite prin lege specială.

(3) În cazul constatării nerespectării obligațiilor impuse, instituțiile prevăzute la alin. (1) vor sesiza de îndată organul judiciar care a dispus controlul judiciar.

(1) Punerea în executare a măsurilor preventive luate, potrivit art. 493 din Legea nr. 135/2010, în cursul procesului penal față de persoana juridică se face prin trimiterea unei copii de pe încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, după cum urmează:

(2) În cazul prelungirii duratei măsurilor preventive, comunicarea prevăzută la alin. (1) se face pentru fiecare prelungire.

(3) La încetarea măsurii preventive, instituțiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) radiază din registre mențiunile specifice efectuate.

(1) Efectuarea de către persoana juridică a unor operațiuni cu încălcarea măsurii preventive dispuse atrage nulitatea absolută a actelor juridice încheiate.

(2) Nerespectarea măsurilor preventive luate față de persoana juridică atrage și nerestituirea cauțiunii stabilite potrivit art. 493 alin. (2) din Legea nr. 135/2010.