ORDIN nr. 1.053 din 3 octombrie 2013

Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 124/2011 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe anii 2011-2014, "Agricultură și Dezvoltare Rurală - Orizont PAC 2020", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 și 395 bis din 6 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins:

"Art. 1. - Se aprobă Planul sectorial pentru cercetare-dezvoltare al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe anii 2011-2014, «Agricultură și Dezvoltare Rurală - Orizont PAC 2020», acronim ADER 2020, cu modificările și completările ulterioare, prevăzut în anexa nr. 1, proiectele componente ale acestuia, prevăzute în anexa nr. 2, precum și bugetul total estimat în sumă de 58.347.500 lei."

2. La anexa nr. 1, punctul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:

"3. Bugetul

Bugetul estimat al planului sectorial ADER 2020 este de 52.801.000 lei, din care:

- în anul 2011 - 10.900.000 lei;

- în anul 2012 - 11.393.000 lei;

- în anul 2013 - 14.993.000 lei;

- în anul 2014 - 15.515.000 lei."

3. La anexa nr. 1, la Obiectivul general 1 ADESC, obiectivul specific 1.1, după Proiectul ADER 1.1.12 se introduc două noi proiecte, proiectele ADER 1.1.13 și ADER 1.1.14, cu următorul cuprins:

"Proiectul ADER 1.1.13: Zonarea sortimentelor de specii, portaltoaie și soiuri pe bazine pomicole, în funcție de condițiile pedoclimatice și socioeconomice

Perioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014

Durata proiectului: maximum 15 luni

Bugetul estimat 2.000.000 lei

Rezumat:

Optimizarea sortimentelor pomicole (specii, portaltoaie și soiuri) în scopul dezvoltării durabile, integrării ecologice și creșterii competitivității tehnico-economice în pomicultură în condițiile protejării mediului înconjurător poate contribui la dezvoltarea cunoașterii în domeniul pomiculturii.

Problemele propuse spre rezolvare prin acest proiect au un grad de noutate și complexitate ridicat, sunt adaptate condițiilor pedoclimatice locale și au o aplicabilitate științifică și practică deosebită pentru dezvoltarea actuală și viitoare a pomiculturii.

Modificările apărute în structura de proprietate și mecanismele economiei, exigențele pieței europene, modificările climatice regionale, necesitatea acută a protejării mediului înconjurător și asigurării unei dezvoltări durabile impun abordarea unor cercetări științifice interdisciplinare care să conducă, în final, la identificarea unor soluții integrate, fezabile, menite să crească competitivitatea producției autohtone de fructe.

Ca urmare, implementarea rezultatelor cercetărilor obținute prin prezentul proiect care privește structura sortimentală pe zone agro-ecologice de maximă favorabilitate ar putea veni în întâmpinarea problemelor majore ale pomiculturii autohtone, în scopul obținerii unui nivel cantitativ și calitativ ridicat în cadrul fermelor mici și mijlocii, care să poată face față exigențelor pieței comune.

Creșterea randamentelor în producția pomicolă românească (în prezent având numai 30-40% din realizările țărilor din U.E., conform datelor statistice) și îmbunătățirea calității fructelor prin modernizarea sortimentelor și, implicit, a tehnologiilor de înființare și exploatare sunt măsuri absolut necesare pentru a face față presiunii concurențiale a pieței europene.

De asemenea, proiectul își propune introducerea de noi soiuri și portaltoaie la speciile de pomi, cu rezistență la factorii de stres climatic (ger, secetă, înghețuri extrasezoniere, arșiță etc.), precum și la principalele boli și dăunători (de exemplu, rapăn la măr, arsură bacteriană și Psylla la păr, arsură bacteriană la gutui, viroze la prun, monilioză și antracnoză la cireș și vișîn etc.), cu scopul extinderii lor în plantațiile pomicole din România.

Proiectul se va finaliza cu un ghid de bune practici agricole, care se va constitui ca o strategie a pomiculturii pentru procesul de reconversie/restructurare din cadrul politicii PAC 2014-2020. Acesta va cuprinde soluții privind zonarea sortimentului pe bazine pomicole în funcție de condițiile pedoclimatice, tradiție, impact socioeconomic și de mediu. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza fundamentării legislației privind Normele de aplicare a programului de reconversie/restructurare în pomicultură: delimitarea arealelor, bazinelor pomicole, recomandări privind speciile, portaltoaiele și soiurile adaptate la condițiile pedoclimatice în schimbare.

Rezultate scontate:

- cartograme tematice la nivelul României privind fenomenele meteorologice extreme (ger, înghețuri timpurii și târzii, secetă, excedente de precipitații, grindină, vijelii etc.) cu impact nefavorabil asupra producției pomicole;

- zonarea sortimentului de specii, portaltoaie și soiuri pe principalele bazine pomicole din România, pe baza resurselor pedoclimatice actuale și a scenariilor previzibile, prin aplicarea metodologiei de bonitare, cu ajutorul unor modele probabilistice și a unor indicatori climatici și fiziologici specifici;

- ghid de bune practici agricole și de mediu privind amplasarea speciilor, portaltoaielor și soiurilor în bazinele pomicole ale României.

Modul de aplicare a rezultatelor:

- ghid practic - utilizabil în fundamentarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor pomicole din România pe perioada 2014-2020;

- rezultatele obținute vor fi diseminate prin întâlniri de lucru, mese rotunde, instruiri, articole de popularizare, formare profesională.

Proiectul ADER 1.1.14: Dezvoltarea unui ansamblu de metode și tehnici de cultivare a viței-de-vie în sistem ecologic, cu accent pe valorificarea produselor principale și secundare rezultate din plantațiile viticole, în vederea reducerii consumurilor energetice în fermele de semisubzistență.

Perioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014

Durata proiectului: maximum 15 luni

Bugetul estimat: 1.000.000 lei

Rezumat:

Agricultura ecologică este un model de alternativă a agriculturii moderne, intensive, și o parte componentă a agriculturii durabile; ea trebuie gestionată într-o manieră responsabilă și de precauție pentru a proteja sănătatea și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare, precum și a mediului înconjurător. Prin cercetări aprofundate se poate îmbunătăți eficiența și crește productivitatea în acest domeniu, în consecință, noile tehnologii trebuie să fie evaluate și metodele existente revizuite, precauția și responsabilitatea fiind preocupările-cheie în managementul, dezvoltarea și alegerea tehnologiei în agricultura ecologică.

Managementul ecologic trebuie să fie adaptat la condițiile locale, ecologice și de cultură, inputurile trebuie reduse prin refolosirea, reciclarea și gestionarea eficientă a materialelor și a energiei, cu scopul de a menține și îmbunătăți calitatea mediului și de a conserva resursele.

Viticultura ecologică reprezintă un mod de producție alternativ, bazat pe exploatarea rațională a naturii, iar ca parte integrată a agriculturii ecologice, are aceleași obiective și se sprijină pe aceleași principii:

- folosirea rațională a ofertei ecologice, prin utilizarea la maximum a resurselor energetice ale mediului (energia solară, geochimică), menținerea și sporirea fertilității solului;

- realizarea producției cantitative și calitative de struguri, la potențialul biologic al soiurilor cultivate;

- reducerea consumurilor tehnologice de materiale, combustibili și forță de muncă;

- menținerea diversității genetice;

- menținerea sănătății ecosistemului viticol.

Operatorii economici din viticultură și vinificație, antrenați în procesarea materiei prime, pentru a face față cerințelor crescânde ale pieței, care solicită tot mai insistent produse de calitate competitive, din dorința de a obține profit maxim cu cheltuieli minime, dar și din necesitatea de a se conforma rigorilor și standardelor ecologice, sunt mereu în căutarea unor tehnologii avansate și a implementării acestora pe scară tot mai largă.

O problemă acută a fermierilor care intră în procesul de conversie către o viticultură ecologică este lipsa totală a materialului săditor viticol certificat ecologic de pe piața românească.

În plus, datorită afluxului de cereri de plăți de agromediu solicitate de numeroase ferme viticole se impune găsirea unor soluții economice, viabile, de implementare a sistemului ecologic de cultivare a viței-de-vie, respectând bunele condiții agricole și de mediu GAEC asumate de România.

În acest context, o cale sigură de eficientizare a procesului tehnologic de prelucrare a strugurilor este valorificarea complexă a produselor secundare care este determinată de ponderea mare a acestora și a substanțelor pe care le conțîn, fiind utile diferitelor industrii: obținerea acidului tartric și a tartraților utilizați în diferite industrii (alimentară, chimică, farmaceutică, textilă), uleiului de semințe care poate fi utilizat în industria chimică, utilizarea drojdiilor și a semințelor ca surse de proteine furajere, enocolorantului alimentar folosit în industria alimentară la colorarea produselor. Gestionarea corectă a acestor subproduse viticole permite protejarea mediului ambiant și oferă posibilitatea obținerii unor produse cu valoare apreciabilă pentru o serie de ramuri ale economiei (combustibili, îngrășăminte), ceea ce ar majoră rentabilitatea producției și, în același timp, ar diminua prețul de cost al produselor de bază.

Proiectul se va finaliza cu un ghid de bune practici agricole, care se va constitui ca o strategie a viticulturii pentru accesarea fondurilor europene din cadrul politicii PAC 2014-2020. Acesta va cuprinde soluții privind organizarea microfermelor viticole, tehnologii ecologice de cultură în funcție de condițiile locale de mediu.

Rezultate scontate:

- bază de date integrate (analiza mediului, a pretabilității soiurilor, a mijloacelor tehnico-economice) pusă la dispoziția micilor fermieri care doresc să acceseze fonduri europene prin programul PNDR - Măsura 2.1.4 Plăți de agromediu;

- material săditor viticol ecologic, certificat, pus la dispoziția fermierilor;

- consultanță privind adoptarea tehnologiilor optime de cultivare a viței-de-vie cu consum energetic redus adaptate dimensiunii fermelor de semisubzistență;

- ghid de bune practici agricole, care va oferi soluții referitoare la respectarea normelor de agromediu în fermele mici viticole prin cultivarea viței-de-vie în sistem ecologic și prin valorificarea produselor secundare rezultate din acest sistem.

Ghidul va oferi soluții pentru accesarea fondurilor europene din cadrul politicii PAC 2014-2020. De asemenea, va cuprinde soluții privind organizarea microfermelor viticole, tehnologii ecologice de cultură în funcție de condițiile locale de mediu.

Mod de aplicare a rezultatelor:

Rezultatele obținute vor fi utilizate pentru:

- valorificarea informațiilor în elaborarea și consolidarea politicilor publice privind susținerea fermelor care practică cultivarea viței-de-vie în sistem ecologic;

- valorificarea produselor secundare din plantațiile viticole pentru creșterea profiturilor fermelor de semisubzistență;

- extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de vizite demonstrative, difuzarea ghidului de bune practici."

4. La anexa nr. 1, la Obiectivul general 8 INDAL, obiectivul specific 8.1, după Proiectul ADER 8.1.2 se introduc două noi proiecte, proiectele ADER 8.1.3 și ADER 8.1.4, cu următorul cuprins:

"Proiectul ADER 8.1.3: Cercetări și studii privind calitatea nutrițională a produselor alimentare de pe piața românească în vederea prevenirii și menținerii sănătății consumatorilor și asigurarea securității alimentare

Perioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014

Durata proiectului: maximum 15 luni

Bugetul estimat: 1.000.000 lei

Rezumat:

De multe ori, pe piața românească alimentele devin nonalimente, adică nu răspund la necesitatea consumatorului de a fi hrănit, de a aduce organismului nutrienții necesari pentru ca acesta să fie sănătos. Este necesară o mai mare transparență în ceea ce privește compoziția alimentelor, astfel încât cel care le consumă să le poată cumpăra după nevoile pe care le are (cu mai puțînă sare sau glucide, cu mai multe proteine, mai multă vitamina A sau mai mult calciu etc.)

Calitatea și siguranța produselor alimentare au devenit un drept al consumatorilor, cu efecte directe asupra calității vieții, și se află în centrul atenției organismelor constituite pentru apărarea intereselor consumatorilor.

Schimbările rapide care au loc în economia globală, în structura sectorului agricol și a industriilor alimentare locale și globale, în globalizarea și liberalizarea comerțului, conduc la schimbări rapide și în nevoile și cerințele consumatorilor privind calitatea și siguranța alimentelor, securitatea alimentară, nutriție, legislație și control. Dezvoltarea unor noi tehnologii și apariția unor noi cunoștințe despre aliment-alimentație vin să satisfacă aceste cerințe.

Cerințele alimentare situează, pe primul plan, menținerea stării de sănătate a organismului uman și prevenirea apariției bolilor. În ceea ce privește alimentul, se așteaptă ca acesta să fie din ce în ce mai complex și să fie conectat la toate aspectele care influențează organismul la trecerea lui prin viață.

Dieta și stilul de viață sunt principalele cerințe atât pentru dezvoltarea și performanța fizică și mentală, cât și pentru reducerea riscului de apariție a bolilor cronice netransmisibile. Impactul acestora se extinde pe tot parcursul vieții, de la viața prenatală până la bătrânețe. Adăugarea unor nutrienți alimentelor în doze fiziologice sau în concentrații mai mari trebuie să conducă la obținerea unor alimente funcționale necesare pentru anumite cerințe nutriționale. Informarea corectă a consumatorilor privind beneficiile aduse de aceste alimente trebuie să aibă la bază dovezi științifice.

Calitatea alimentelor și compoziția lor depind de: calitatea materiilor prime - influențată de: soi/rasă, calitatea solului, condiții climatice, tehnologia de cultură/creștere, condiții privind recoltare/sacrificare/colectare, condiții de depozitare și transport, tehnologii de procesare (tratamente minimale, tratamente termice, conservare etc.), ambalare, condiții de distribuție și comercializare.

Informațiile cuprinse în bazele de date ale compoziției alimentelor sunt folosite, pe scară largă, în următoarele domenii: știința nutriției, sănătate publică, agricultură, industrie alimentară, legislație și comerț, precum și de către consumatori.

Începând de la 13 decembrie 2014, Regulamentul (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.924/2006 și (CE) nr. 1.925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei va înlocui Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, cu modificările ulterioare. Acest regulament integrează Directiva 90/496/CEE și Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora.

Noile cerințe în vederea îmbunătățirii nivelului de informare și de protecție a consumatorilor europeni prevăd obligația de a include o declarație nutrițională în etichetarea produselor alimentare. Declarația nutrițională trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:

- valoarea energetică;

- cantitatea anumitor substanțe nutritive care intră în componența produsului, lipide, acizi grași saturați, glucide, cu referire în mod special la zaharuri și sare.

În ceea ce privește situația la nivel mondial, până în acest moment există aproximativ 150 de tabele de compoziții și baze de date în întreaga lume.

Printre cele mai importante baze de date se numără INFOODS și EuroFIR.

INFOODS (International Network of Food Data Systems) a fost înființată în 1984, pe baza recomandărilor unui grup internațional reunit sub auspiciile Universității Națiunilor Unite. Scopul său a fost de a stimula și coordona eforturile pentru îmbunătățirea calității și disponibilității datelor legate de analiza alimentelor din lumea întreagă și de a se asigura că oricine, oriunde, ar putea fi capabil să obțînă date despre compoziția alimentelor, adecvate și sigure. În susținerea acestor scopuri, INFOODS a asigurat cadrul administrativ și de conducere pentru dezvoltarea standardelor și ghidurilor privind colectarea, compilarea și raportarea datelor despre compoziția alimentelor. A stabilit și coordonat o rețea globală a centrelor regionale de date, direcționate spre generarea, compilarea și diseminarea datelor complete și corecte despre compoziția alimentelor. De asemenea, INFOODS este generatorul și depozitarul bazelor de date internaționale speciale și servește ca o resursă generală și specifică pentru persoane și organizații interesate în date despre compoziția alimentelor din lumea întreagă.

La nivel european există EuroFIR - Network of Excellence, înființată de Comisia Europeana prin FP 6.b. Principalul scop al EuroFIR este acela de a disemina o bază de date coerentă ce conține informații despre alimente constituind, astfel, o sursă autorizată de date în Europa. Cu ajutorul acestei rețele se dorește eliminarea fragmentării cercetării la nivel european și întărirea excelenței în domeniul compoziției alimentelor.

România nu este afiliată acestei rețele de excelență, iar prin prezentul proiect se dorește realizarea acestui obiectiv.

Proiectul se va finaliza cu programul de întocmire a bazei de date privind compoziția alimentelor și cu inițierea bazei de date privind compoziția alimentelor. Programul, odată inițiat, trebuie să capete caracter permanent datorită dinamicii pieței alimentare. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza unor propuneri de elaborare a politicilor de securitate alimentară și de stimulare a producției interne de materii prime agroalimentare.

Rezultate scontate:

- baza de date privind compoziția alimentelor - produse de panificație;

- program informatic al bazelor de date privind compoziția alimentelor;

- pagina web a proiectului legată de pagina web a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

- proceduri inițiate de afiliere la EuroFIR.

Mod de aplicare a rezultatelor;

- deschiderea unui site public cu informații nutriționale despre alimentele existente pe piață în vederea informării consumatorilor;

- propuneri de elaborare a politicilor privind securitatea alimentară;

- acces la baza de date națională și, respectiv, europeană EuroFIR;

- extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de acțiuni de promovare, editarea de publicații de popularizare;

- utilizarea informațiilor în alte aplicații IT viitoare (de exemplu, pentru managementul greutății corporale, date statistice privind consumul de nutrienți la nivel local, regional și național etc.);

- întregirea bazei de date cu informații compoziționale despre toate alimentele.

Proiectul ADER 8.1.4: Sisteme integrate de trasabilitate și control ale unor alimente de origine animală și nonanimală pentru identificarea unor factori de risc potențial cancerigeni în relația mediu, fermă, procesare, transport, consum.

Perioada de derulare a planului sectorial: 2013-2014

Durata proiectului: maximum 15 luni

Bugetul estimat: 1.200.000 lei

Rezumat:

Dacă până în anul 1990 siguranța alimentară se referea cu precădere la siguranța microbiologică, contaminarea chimică și, mai ales, contaminarea cu factori de risc potențial cancerigeni devine o problemă tot mai actuală.

Activitatea omului, atât cea casnică, dar mai ales cea comunitară, din care, de importanță majoră, cea industrială, contaminează mediul înconjurător. Mediul în care se produc alimentele influențează calitatea acestora și le definește drept surse de nutrienți sau nu.

În România, activitatea industrială, mai ales înainte de anul 1990, a fost foarte intensă în unele zone ale țării, cu protecție minimă a mediului sau chiar inexistentă, iar în perioada de până în anul 2000 nu s-a abordat, în mod consecvent și integrat, problematica "protecției mediului" și a recuperării zonelor contaminate.

După anul 2000, organizații nonguvernamentale, dar și acțiuni guvernamentale, la început timid și apoi din ce în ce mai intens spre anul 2010, iau în considerare și dau o mai mare atenție calității mediului, care influențează direct calitatea vieții. Cu toate acestea, există deșeuri ale activității industriale neprotejate, dar și ale consumului casnic și nu numai, consum tot mai mare de produse alimentare și nonalimentare cu resturi poluante (de exemplu, ambalaje, electrocasnice, detergenți etc.). Pe lângă toate acestea, agricultura convențională, cu toate substanțele chimice utilizate (pesticide, fungicide, erbicide, îngrășăminte) și unele practici ilegale (incendierea miriștilor), conduce la poluarea chimică intensă a terenurilor și a apei. Provocarea în depistarea și cuantificarea contaminanților chimici din alimente constă în găsirea unor metode și metodologii fezabile și fiabile de «ținere sub control» și minimizare, pe cât posibil, a nivelului de contaminare chimică pe lanțul alimentar.

Majoritatea contaminanților chimici sunt substanțe cu potențial oncogen, mutagene și blocante, care conduc la cancere, demonstrându-se acest lucru, în special, la operatorii care le foloseau atunci când nu se cunoștea efectul lor negativ asupra sănătății oamenilor.

În România incidența cancerului este de peste 2,5%. Dacă până acum s-a studiat și analizat faza postcancer, acest proiect impune o abordare a priori, și anume, de prevenție - pre-cancer, eco-onco-profilaxie și eco-onco-terapie, țînând cont de mediul în care omul trăiește și muncește, dar în relație directă cu alimentația, urmărind și găsind soluții de reducere a nivelurilor de cancerigeni din produsele agroalimentare pe lanțul alimentar, de la apă, sol, aer până la consumator.

Proiectul are ca obiectiv general investigarea potențialului cancerigen al unor contaminanți chimici în zona București-Ilfov și stabilirea corelațiilor dintre aceștia și incidența cancerului. Acestea vor reprezenta un «pilot» cu posibilitate de extensie și la alte zone.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

- investigarea gradului de contaminare cu contaminanți cancerigeni în studiu în corelație cu incidența tipurilor de cancere în arealele luate în studiu;

- investigarea tipurilor de contaminanți potențial cancerigeni din mediu (apă și sol) și a celor din producția agricolă vegetală;

- identificarea vectorilor din producția agroalimentară de transmitere a contaminanților potențial cancerigeni în hrana umană; supravegherea și monitorizarea unor contaminanți cu potențial cancerigen în unele produse agroalimentare;

- inventarierea unor studii, rapoarte, cercetări privind bune practici de minimizare a acumulării de contaminanți potențial cancerigeni în produse agroalimentare; elaborarea de ghiduri de bună practică.

Proiectul se va finaliza cu stabilirea unui indicator de risc potențial cancerigen al diferiților factori de mediu și cu stabilirea unui program de supraveghere și monitorizare a cancerigenelor în producția de materii prime vegetale și animaliere, precum și în procesarea acestora până la consumator. De asemenea, prin proiect se va stabili o metodologie de identificare a zonelor de eșantionare a probelor (apă, sol, produse agricole și alimentare), care să permită supravegherea și monitorizarea cancerigenelor pentru a stabili corelația între remanența lor și modul de transmitere pe lanțul alimentar. De asemenea, prin proiect se vor elabora ghiduri de bună practică cu soluții de minimizare a efectelor poluării cu cancerigene și de inhibare a contaminanților alimentari în procesul de fabricare a alimentelor. Programul, odată inițiat, ar trebui să capete caracter permanent. De asemenea, rezultatele proiectului vor sta la baza unor propuneri de elaborare a politicilor de siguranță alimentară, de stimulare a producătorilor agricoli și a procesatorilor de produse agricole nonanimale pentru obținerea de alimente sigure pentru consumatori, condiție esențială pentru reducerea incidenței și prevenția riscului de a dezvolta o boală canceroasă.

Rezultate scontate:

- indicator de risc potențial cancerigen al factorilor de mediu;

- prevenția primară - reducerea riscului de a dezvolta o boală canceroasă;

- prevenția secundară - reducerea riscului de evoluție a bolii;

- ghiduri de bună practică;

- creșterea profitului producătorilor agricoli;

- creșterea venitului procesatorilor de produse agricole nonanimale;

- alimente sigure pentru consumatori - om și animal sănătos.

Mod de aplicare a rezultatelor:

- propuneri de elaborare a politicilor privind securitatea și siguranța alimentară;

- măsuri de prevenție pentru apariția cancerului (ghid publicat);

- propuneri de elaborare a politicilor privind nutriția și sănătatea populației;

- extensia rezultatelor cercetărilor prin organizarea de acțiuni de promovare, editarea de publicații de popularizare."

5. La anexa nr. 2, primul tabel se modifică și va avea următorul cuprins:

6. La anexa nr. 2 obiectivul general 1, numărul de teme și valoarea acestora se modifică și vor avea următorul cuprins:

7. La anexa nr. 2 obiectivul specific 1.1, numărul de teme și valoarea acestora se modifică și vor avea următorul cuprins:

8. La anexa nr. 2, după numărul curent 12 se introduc două noi numere curente, numerele curente 12^1 și 12^2, cu următorul cuprins:

9. La anexa nr. 2 obiectivul general 8, numărul de teme și valoarea acestora se modifică și vor avea următorul cuprins:

10. La anexa nr. 2 obiectivul specific 8.1, numărul de teme și valoarea acestora se modifică și vor avea următorul cuprins:

11. La anexa nr. 2, după numărul curent 67 se introduc două noi numere curente, numerele curente 67^1 și 67^2, cu următorul cuprins:

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul agriculturii

și dezvoltării rurale,

Achim Irimescu,

secretar de stat

București, 3 octombrie 2013.

Nr. 1.053.

__________