ORDIN nr. M.119 din 29 noiembrie 2013 (*actualizat*)

(1) Din punctul de vedere al elementului geografic, poligoanele, zonele, raioanele se clasifică în:

a) terestre;

b) maritime;

c) fluviale.

(2) Poligonul terestru reprezintă o suprafață de teren cu dimensiuni clar delimitate, aflată în proprietatea publică a statului și în administrarea M.Ap.N. sau în administrarea ori în proprietatea instituțiilor publice, autorităților administrației publice centrale sau locale ori a persoanelor fizice sau juridice, cu acordul acestora, pe care pot fi dispuse, după caz, construcții, echipamente, instalații și/sau amenajări specifice și care permite utilizarea în siguranță a armelor, dispozitivelor militare și munițiilor.

(3) Poligonul, zona, raionul maritim reprezintă o suprafață din luciul de apă al mării cu dimensiuni prestabilite prin puncte de coordonate, dispusă în apele teritoriale și/sau zona economică exclusivă, care permite utilizarea armelor și dispozitivelor militare, cu muniție de război specifică marinei militare, în condiții de siguranță.

(4) Poligonul, zona, raionul fluvial reprezintă o suprafață din luciul de apă al fluviului împreună cu suprafața de mal adiacentă acestuia, cu dimensiuni prestabilite prin puncte de coordonate, care permite utilizarea armelor și dispozitivelor militare, cu muniție de război, în condiții de siguranță.

(5) Poligonul terestru în care se execută trageri sol-aer, sol-navă, sol-sol, aer-aer și aer-sol include temporar și spațiul aerian și maritim restricționat care permite executarea tragerilor în condiții de siguranță.

(6) Poligoanele, zonele, raioanele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) cuprind și spațiul aerian aferent, cu plafoane clar stabilite, și, în funcție de situație, spațiul subacvatic format din coloana de apă delimitată de proiecția coordonatelor poligonului pe fundul mării/fluviului.

(1) Din punctul de vedere al continuității în folosire și al utilării, poligoanele se clasifică în:

a) permanente;

b) temporare.

(2) Poligonul permanent este dispus pe suprafețe de teren aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea M.Ap.N., având în compunere, de regulă, construcții, echipamente, instalații și amenajări specifice pentru pregătirea și desfășurarea tragerilor, depozitarea, folosirea, testarea, experimentarea, omologarea și recepția dispozitivelor militare și munițiilor, parcarea tehnicii militare, precum și pentru cazarea și hrănirea personalului unităților/subunităților/formațiunilor.

(3) Poligonul temporar se amenajează și se folosește pe o perioadă de timp limitată pentru activitățile prevăzute la alin. (2) pe suprafețe de teren aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea M.Ap.N. sau pe suprafețe de teren aflate în administrarea ori în proprietatea instituțiilor publice, autorităților administrației publice locale sau a persoanelor fizice ori juridice, cu acordul acestora.

(4) Poligoanele, zonele, raioanele maritime sau fluviale au caracter temporar și sunt constituite pentru pregătirea și executarea tragerilor și misiunilor de foc, testare, experimentare, omologare sau recepție a dispozitivelor militare și munițiilor specifice marinei militare, cu înștiințarea prealabilă a autorităților competente, instituțiilor și operatorilor economici interesați și cu luarea măsurilor corespunzătoare executării în siguranță a manevrelor navelor. În acest scop, Direcția Hidrografică Maritimă emite avize și publicații speciale pentru navigatori și se aplică măsuri de supraveghere radio, radioelectronice, electronooptice și vizuale la bordul navelor militare atunci când acestea se află în poligon.

(1) Din punctul de vedere al amplasării, poligoanele sunt:

a) de suprafață;

b) subterane.

(2) Poligonul de suprafață este destinat executării tragerilor la suprafața solului, apei și/sau în aer.

(3) Poligonul subteran este destinat executării tragerilor în amenajări speciale situate sub nivelul solului.

(1) Din punct de vedere constructiv și al siguranței în utilizare, poligoanele pot fi:

a) deschise;

b) semideschise;

c) închise.

(2) Poligoanele închise sunt complet acoperite și nu permit ieșirea proiectilelor sau apariția ricoșeurilor în afara incintei acestora.

(1) Din punctul de vedere al destinației, poligoanele se clasifică în:

a) poligon de tragere cu armament de calibru mic, mijlociu sau mare;

b) poligon de tragere redus;

c) poligon cu destinație specială;

d) poligon complex.

e) poligon de instrucție tactică.

(2) Poligonul de tragere cu armament de calibru mic, mijlociu sau mare este, de regulă, dotat cu echipamente și dispozitive care asigură marcarea, ridicarea, coborârea sau deplasarea țintelor prin comandă automată și evaluarea tragerilor. Poligonul poate fi utilizat, dacă este autorizat în acest sens, și pentru activități de pregătire pe linie de armă/specialitate, lucrări de specialitate și activitățile specifice prevăzute la alin. (4) lit. c), în sectoare/zone special amenajate, delimitate și omologate cu respectarea regulilor și măsurilor de siguranță, conform actelor normative specifice în vigoare.

a) poligon automatizat pentru antrenament și executarea tragerilor, la distanțe reale sau reduse - de cameră;

b) poligon automatizat cu echipamente dislocabile pentru antrenament și trageri - se dispune în terenuri neamenajate, care asigură spațiile necesare pentru instalare și siguranță;

c) poligon neautomatizat pentru antrenament și trageri.

(3) Poligonul de tragere redus este dispus în teren sau în spații închise, pe o suprafață bine delimitată, cu reguli și măsuri de siguranță specifice stabilite, pe care pot fi dispuse machete, ținte sau detalii de planimetrie reduse la scară, destinat antrenării personalului și structurilor în condiții apropiate ședințelor de tragere de instrucție/luptă.

(4) Poligonul cu destinație specială este utilizat pentru:

a) testarea, experimentarea, omologarea și recepționarea armamentului/dispozitivelor militare/muniției;

b) urmărirea evoluției stării tehnice a armamentului, a dispozitivelor militare și a muniției existente;

c) derularea unor activități specifice cum ar fi: activități de cercetare științifică și laborator, casare muniții prin delaborare sau distrugere, pregătire pe linie de armă/specialitate, lucrări de distrugeri și EOD - Explosive Ordnance Disposal/neutralizarea și distrugerea munițiilor sau dispozitivelor explozive;

d) trageri/lansări de rachete de luptă sau de instrucție.

(5) Poligonul complex este poligonul în care se execută, de regulă, toate tipurile de activități, atât cele prevăzute la alin. (2), (3) și (4), precum și:

a) trageri/lansări de rachete de instrucție, de evaluare sau de luptă, exerciții cu trageri reale sau prin simulare cu unități/subunități aparținând M.Ap.N., altor structuri din cadrul sistemului național de apărare, ordine publică și siguranță națională sau ale armatelor străine, independent sau în cooperare cu acestea;

b) trageri demonstrative, prezentări de tehnică, armament, muniții și tehnologie militară, de către operatori economici agreați de M.Ap.N.

(6) Poligonul de instrucție tactică este poligonul terestru, sau, după caz, poligonul, zona ori raionul maritim/fluvial care permite utilizarea armelor și dispozitivelor militare cu altă muniție decât cea de război, în condiții de siguranță, în scopul instruirii structurilor militare potrivit cerințelor câmpului de luptă modern și în conformitate cu prevederile manualelor și actelor normative specifice care reglementează instrucția tactică a structurilor militare. Poligonul de instrucție tactică cuprinde și spațiul aerian aferent, cu plafoane clar stabilite și, în funcție de situație, spațiul subacvatic format din coloana de apă delimitată de proiecția coordonatelor poligonului pe fundul mării/fluviului, potrivit caracteristicilor standard din tabelul prevăzut în anexa nr. 2.

a) poligonul propriu-zis;

b) zona de siguranță;

c) sectorul administrativ al poligonului;

d) alte sectoare stabilite în funcție de mărimea sau destinația poligonului.

a) experimentare, omologare și recepție a armamentului/dispozitivelor militare sau muniției nou-introduse în înzestrare, reparate, modernizate ori transformate;

b) testare a muniției existente pentru stabilirea stării tehnice;

c) casare și distrugere a armamentului/dispozitivelor militare sau muniției;

d) testare și verificare a echipamentelor de măsură a parametrilor balistici asociați sistemelor de armament.

(1) Pentru evitarea accidentelor se stabilesc zone de siguranță în proximitatea fiecărui poligon, precum și măsuri de siguranță opozabile terților, de către comisia prevăzută la art. 11 alin. (1).

(2) Zona de siguranță cuprinde spațiul terestru, aerian, maritim și fluvial complementar poligonului, lateral și în adâncime, destinat captării rachetelor, proiectilelor, bombelor, gloanțelor și schijelor, după caz, în scopul prevenirii accidentelor datorate ricoșeurilor, erorilor de determinare și înregistrare a elementelor de tragere și instabilității unor categorii de tehnică/muniție pe timpul tragerilor.

(3) Zona de siguranță se compune din:

a) sectoarele de siguranță laterale situate în lungul poligonului;

b) sectorul de siguranță din spate situat în adâncime;

c) spațiul aerian complementar sectoarelor de siguranță.

(4) Sectoarele de siguranță sunt stabilite pe baza următoarelor elemente de referință:

a) bătaia maximă a armamentului/dispozitivelor militare cu care se execută tragerea în poligon;

b) influența terenului asupra proiectilelor/gloanțelor, manifestată prin probabilitatea producerii de ricoșeuri, iar în cazul terenului accidentat, prin acțiunea de limitare a dispersiei loviturilor ricoșate;

c) erorile maxime posibil a se produce în calculul elementelor de tragere;

d) efectul la căderea/explozia muniției cu care se execută tragerea;

e) stabilitatea armamentului pe timpul tragerii;

f) influența factorilor meteorologici asupra proiectilelor/gloanțelor;

g) amenajările realizate în poligon pentru diminuarea riscurilor.

(5) În cazul în care sectorul de siguranță este mai mare decât terenul aflat în proprietatea statului și în administrarea M.Ap.N., se stabilesc zone militare restricționate care sunt delimitate de cerințele obiectivului militar.

(6) Zonele militare restricționate sunt stabilite de comisia prevăzută la art. 11 alin. (1), cu acordul instituțiilor publice, al autorităților administrației publice locale sau al persoanelor fizice ori juridice, după caz, și sunt consemnate în documentele de omologare a poligoanelor.

(7) Comandanții/Șefii unităților militare care au în administrare poligoane comunică autorităților administrației publice locale limitele zonelor militare restricționate, în vederea preluării interdicțiilor și limitărilor specifice acestora în planurile urbanistice generale și în regulamentele aferente unităților administrativ-teritoriale.

(8) În vederea folosirii armelor și dispozitivelor militare în poligoanele, zonele, raioanele maritime și/sau fluviale și în poligonul terestru în care se execută trageri sol-aer, aer-aer și aer-sol, se aplică restricții temporare de navigație și/sau de zbor stabilite de către autoritatea națională în domeniul activităților hidrografice maritime și cele stabilite de către autoritatea națională în domeniul aeronautic, potrivit competențelor acestora, în condițiile legii.

(9) Pe timpul activității de amenajare și exploatare a poligoanelor se respectă reglementările de protecție a mediului în vigoare.

(1) Pentru a fi utilizat, orice poligon de tragere se omologhează și se autorizează în funcție de destinație, amenajare, dotare și tipurile de arme, dispozitivele militare și munițiile de război întrebuințate.

(2) Poligoanelor de instrucție tactică terestre, maritime și fluviale nu li se aplică prevederile art. 11-15.

(1) Omologarea poligoanelor de tragere se efectuează de către o comisie special constituită în acest scop și numită, prin ordin de zi pe unitate, de șeful/comandantul marii unități/unității militare căreia îi este subordonat/repartizat poligonul, după caz.

(2) În compunerea comisiei de omologare prevăzute la alin. (1) se includ:

a) reprezentanți ai eșalonului care aprobă omologarea și care autorizează funcționarea poligonului, dintre care se numește președintele comisiei de omologare;

b) ofițeri specialiști în executarea tragerilor sau lucrărilor de distrugere pentru care a fost destinat poligonul, dintre care se numește secretarul comisiei de omologare;

c) specialist în protecția mediului;

d) reprezentanți ai eșaloanelor superioare celor care aprobă omologarea, unde este cazul;

e) alți specialiști.

(1) Omologarea poligoanelor de tragere constă în:

a) verificarea modului în care poligonul răspunde cerințelor;

b) verificarea existenței actelor juridice și a celorlalte date privind întrebuințarea terenului respectiv ca poligon;

c) stabilirea categoriilor de armament, tragerilor și a complexității exercițiilor tactice cu trageri de luptă ce se pot executa în poligonul respectiv;

d) precizarea extinderii teritoriale a elementelor prevăzute la art. 7, 8 și 9; acolo unde este posibil se anexează și fotografiile liniilor de hotar;

e) precizarea principalelor măsuri de siguranță ce se impun;

f) stabilirea obligațiilor reciproce ce revin structurilor militare și organelor administrației publice locale pe timpul desfășurării activităților în poligon;

g) alte elemente de care trebuie să se țină seama în utilizarea și dezvoltarea ulterioară a poligonului.

(2) La solicitarea comisiilor de omologare, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei și comandamentele de sprijin pot solicita ierarhic structurilor specializate ale M.Ap.N. să elaboreze studii tehnice din care să rezulte posibilitatea asigurării condițiilor de executare a tragerilor în siguranță, iar raportul întocmit după derularea acestora va fi anexat la dosarul de omologare.

(1) Pentru omologare se întocmește un dosar compus din documentele explicative sau justificative necesare:

a) extrasul din actul juridic de administrare/folosință a terenului pe care funcționează poligonul, pe care se materializează vecinătățile și distanțele față de acestea;

b) planul de situație al poligonului în care se materializează sectoarele de siguranță și zonele militare restricționate cu dimensiunile specifice;

c) calcule justificative privind măsurile de siguranță;

d) protocoale/contracte încheiate cu instituțiile publice, autoritățile administrației publice locale și cu persoanele fizice ori juridice, pentru poligoanele temporare și situațiile prevăzute la art. 9 alin. (5), după caz.

(2) Autorizarea funcționării unui poligon de tragere se realizează prin aprobarea dosarului de omologare de către comandantul eșalonului superior celui care a efectuat omologarea.

(3) Autorizarea poligoanelor prevăzute la alin. (2) se materializează prin eliberarea unui certificat de omologare și funcționare, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1, emis de autoritatea care aprobă dosarul de omologare.

(4) Poligonul complex în care se execută trageri sol-aer, aer-aer, sol-sol, aer-sol, navă-aer, navă-navă, aer-navă și poligoanele cu destinație specială pentru testarea, experimentarea, omologarea și recepționarea armamentului, dispozitivelor militare, muniției, precum și cele de cercetare științifică și activități de laborator se omologhează și se autorizează prin dispoziții ale șefului Statului Major General.

(5) Omologarea poligoanelor terestre, maritime și fluviale, amenajate temporar în raioane în care urmează a se desfășura exerciții militare cu trageri de luptă, se execută de către o comisie special constituită în acest scop și numită prin ordin de zi pe unitate de comandantul structurii militare care organizează poligonul, în baza criteriilor stabilite prin precizările șefilor statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei și comandanților comandamentelor de sprijin.

(1) Pentru informarea publică, documentele de omologare, în extras, împreună cu copia certificatului de omologare și funcționare se transmit, în scris, cu confirmare/aviz de primire sau pe bază de semnătură, de către comandantul structurii militare care are în evidență/subordine poligonul la:

a) autoritatea administrației publice locale pe teritoriul căreia este amplasat acesta;

b) persoanele fizice și juridice care dețin terenuri sau imobile care se situează în proximitatea poligonului.

(2) Extrasul din dosarul de omologare, destinat informării publice, conține, după caz, măsurile de siguranță, planul de situație al poligonului, dimensiunile sectoarelor de siguranță, precum și zonele militare restricționate.

(3) Documentele menționate la alin. (1) se postează pe paginile de internet ale Statului Major General și statului major al categoriei de forțe ale armatei sau comandamentului de sprijin care are în folosință poligonul.

(4) Documentele de omologare aprobate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin urmează prevederile alin. (3).

(5) Fac excepție de la prevederile alin. (2) și (3) documentele de omologare pentru poligoanele de tragere reduse și cele închise, dispuse în cazărmi.

(1) Cu cel puțin 48 de ore înainte de executarea tragerilor sau pentru poligoanele în care activitățile se succedă zilnic, într-o perioadă de timp stabilită, la începerea fiecărei serii de tragere, comandantul/șeful poligonului notifică organele administrației publice locale cu privire la perioada și tipul activităților executate, în vederea informării populației din împrejurimile poligonului.

(2) Periodic, în funcție de frecvența tragerilor, comandantul/șeful poligonului aprobă difuzarea unui comunicat de presă către reprezentanții mass-mediei existente la nivel local.

(3) Comunicatul de presă este elaborat de către personalul cu atribuții în domeniul informării și relațiilor publice din unitatea militară care are în evidență/subordonare poligonul sau cu sprijinul responsabilului de la eșalonul superior acesteia, după informarea prealabilă a Direcției informare și relații publice din M.Ap.N.

(4) În cazul în care se folosesc poziții de tragere/lansare aflate în afara poligonului și dispuse pe domeniul public sau privat, M.Ap.N., prin unitatea militară care are în evidență/subordonare poligonul, încheie convenții cu autoritatea publică locală sau cu proprietarii terenurilor, după caz.

(5) În poligoanele în care se execută trageri sol-aer, aer-aer, aer-sol, navă-aer, navă-navă, aer-navă sau trageri cu artileria, rachetele și tancurile din poziții de tragere acoperite, armamentul greu de infanterie și/sau al sondajelor aeriene cu baloane și radiosonde, cu cel puțin 5 zile înainte de executarea tragerilor sau începerea unei serii de tragere, comandantul/șeful poligonului notifică autoritățile militare și civile responsabile cu managementul spațiului aerian și maritim, după caz, cu privire la perioada și tipul activităților executate în vederea aplicării restricțiilor temporare de navigație și/sau de zbor.

(1) Acolo unde este posibil, în locuri vizibile, se instalează indicatoare de avertizare cu inscripția "TRECEREA INTERZISĂ - POLIGON DE TRAGERE". Acest tip de indicatoare se instalează și pe drumurile de acces în/din poligon deschise circulației publice.

(2) Pe timpul executării tragerilor, se instalează/ridică fanionul/pavilionul de culoare roșie, iar noaptea, în locul fanioanelor, se folosesc lumini de culoare roșie.

(3) La terminarea tragerilor, terenul este verificat, curățat și asanat de muniția/elementele de muniție șocată, avariată sau rămasă neexplodată. Semnalele vizuale de avertizare menționate la alin. (2) se mențin până la terminarea asanării poligonului.

(1) Personalul necesar funcționării poligoanelor permanente, care dispun de amenajări și instalații complexe, încadrează funcții cuprinse într-un stat de organizare propriu poligonului respectiv sau într-un stat-anexă la statul de organizare al structurii militare care îl are în evidență sau subordine.

(2) Funcțiile necesare încadrării personalului din poligoanele permanente sunt prevăzute în statele de organizare în conformitate cu prevederile normelor de definire a funcțiilor personalului din M.Ap.N. în vigoare, având în vedere natura, importanța, volumul și complexitatea activităților desfășurate, responsabilitatea și impactul deciziilor, precum și expunerea la factorii de risc.

a) destinația, compunerea, particularitățile poligonului, precum și principalele activități ce se desfășoară în acesta;

b) măsurile de siguranță și procedurile de aplicare a acestora;

c) modul de acțiune în cazul găsirii de muniții șocate, avariate sau rămase neexplodate;

d) modul de acțiune în situații de urgență medicală;

e) zona destinată pentru aterizarea mijloacelor de evacuare aeriană;

f) zonele interzise la tragere, precum și zonele de siguranță;

g) măsurile de protecție a mediului pe timpul activităților militare.