LEGE nr. 160 din 30 iulie 1998 (*republicată*)

(1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari.

(2) Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România este forul științific și profesional neguvernamental al medicilor veterinari, care cuprinde și coordonează activitatea asociațiilor, societăților și ligilor de profil membre.

(3) Medicina veterinară este o știință medicală care asigură confortul și protecția animalelor și contribuie la menținerea sănătății publice și la protecția mediului.

(1) Profesia de medic veterinar se exercită, pe teritoriul României, în condițiile prezentei legi, de către persoane fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina veterinară, după cum urmează:

(2) Medicii veterinari prevăzuți la alin. (1) lit. b)-e), care exercită profesia de medic veterinar în România, au obligația de a se informa la Colegiul Medicilor Veterinari cu privire la legislația din domeniul veterinar, precum și cu privire la prevederile Statutului medicului veterinar și ale Codului de deontologie medical-veterinară și să aibă cunoștințele de limba română necesare.

(3) Verificarea cunoștințelor lingvistice se limitează la cunoașterea limbii române ca limbă oficială în România.

(4) Colegiul Medicilor Veterinari poate efectua verificarea cunoștințelor de limba română numai după emiterea, conform normelor europene, a cardului profesional european de medic veterinar sau, după caz, numai după recunoașterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar; în aprecierea cunoștințelor de limba română Colegiul Medicilor Veterinari ține cont de durata activității care urmează a fi desfășurată.

(5) Hotărârile Colegiului Medicilor Veterinari cu privire la verificarea cunoștințelor de limba română pot fi atacate de medicii în cauză la instanța de contencios administrativ.

(6) În cazul unor suspiciuni justificate rezultate din evaluarea documentelor prezentate cu privire la legalitatea și autenticitatea înscrisurilor, precum și a altor date și informații prezentate, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita autorităților competente ale statului membru emitent o confirmare a autenticității certificatelor și a titlurilor de calificare de medic eliberate de acesta, precum și, după caz, confirmarea faptului că medicul titular îndeplinește condițiile minime de formare prevăzute de normele europene pentru calificarea profesională dobândită de acesta în statul membru emitent.

(7) În cazul unor suspiciuni justificate rezultate din evaluarea documentelor prezentate cu privire la legalitatea și autenticitatea înscrisurilor, precum și a altor date și informații prezentate, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita autorităților competente din statele membre de stabilire să furnizeze orice informație relevantă pentru legalitatea stabilirii și buna conduită a prestatorului de servicii, precum și absența unor sancțiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional.

(8) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu autoritățile competente omoloage din statele membre și, în calitate de operator de date cu caracter personal, efectuează, în aplicarea prezentei legi, prelucrări de date cu caracter personal, cu respectarea reglementărilor legale privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv în cazul schimbului de informații realizat prin Sistemul de informare al pieței interne - IMI.

(9) Medicii veterinari, cetățeni români cu domiciliul în străinătate, precum și medicii veterinari cetățeni ai statelor membre, care exercită profesia de medic veterinar în România, au aceleași drepturi și obligații cu privire la exercitarea acesteia ca și medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari.

(1) Deține titlul oficial de calificare medic veterinar absolventul cu diplomă de licență de «doctor medic veterinar» eliberată de o instituție de învățământ superior de medicină veterinară acreditată din România, care îndeplinește condițiile minime de formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare și acreditare pentru programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară, Farmacie, Asistență medicală generală, Moașe, Medicină veterinară, Arhitectură, care transpune Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005, modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI“), denumită în continuare Directiva.

(2) Deține titlul oficial de calificare medic veterinar absolventul cu diplomă, certificat sau cu alt document similar eliberat de instituțiile de învățământ superior de medicină veterinară recunoscute de statele membre, care îndeplinesc condițiile minime de formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015, conform certificatului de conformitate eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(3) Titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară obținute în afara României și a statelor membre se echivalează potrivit legii; excepție de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară care au fost recunoscute de unul dintre statele membre.

(4) Colegiul Medicilor Veterinari este autoritatea competentă pentru recunoașterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, obținute în unul dintre statele prevăzute la alin. (2) și (3), pentru eliberarea certificatelor de conformitate în scopuri profesionale, în vederea recunoașterii de către statele membre a titlurilor de calificare în profesia de medic veterinar, eliberate de instituții de învățământ superior, pentru recunoașterea titlului de medic veterinar specialist, pentru gestionarea dosarelor din IMI și emiterea cardului profesional european în cazul în care dispoziții adoptate la nivelul Uniunii Europene vor prevedea această emitere, pentru înregistrarea medicilor veterinari și a unităților medicale veterinare, precum și pentru dezvoltarea profesională continuă din domeniul veterinar, cu respectarea legislației în vigoare.

(5) Recunoașterea titlurilor oficiale de calificare permite accesul în România la aceeași profesie cu cea pentru care persoana solicitantă este calificată în statul membru de origine, precum și exercitarea activităților profesionale pe teritoriul României în condițiile prevăzute de lege pentru cetățenii români.

(6) Instituțiile de învățământ superior din România acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu care au programe de studii universitare de medicină veterinară trebuie să respecte condițiile minime de formare profesională pentru calificarea de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015.

(1) Pentru recunoașterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, Colegiul Medicilor Veterinari se asigură că toate cerințele, procedurile și formalitățile legate de accesul la aspecte reglementate de prezenta lege pot fi îndeplinite de la distanță și prin mijloace electronice, în condițiile legislației în vigoare, și informează inclusiv prin mijloace electronice despre toate cerințele, procedurile și formalitățile privind accesul la aspecte reglementate ale profesiei de medic veterinar în România; Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita ulterior copii certificate, în cazul în care există suspiciuni justificate rezultate din evaluarea documentelor prezentate cu privire la legalitatea și autenticitatea înscrisurilor, precum și a altor date și informații prezentate, și atunci când este strict necesar.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul desfășurării stagiilor profesionale sau a procedurilor de evaluare a cunoștințelor, aptitudinilor și experienței profesionale relevante.

(1) Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecția consumatorului și a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării securității alimentare a populației, al facilitării relațiilor comerciale și al păstrării echilibrului ecologic.

(2) Prin natura liberală a profesiei, medicul veterinar cu drept de liberă practică, în exercitarea profesiei sale, nu este funcționar public.

(1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari se dobândește de orice medic veterinar, cetățean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European ori cetățean elvețian, indiferent de convingerile politice, religioase, culturale, de origine etnică, care îndeplinește următoarele condiții:

(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari, în cazul funcționarilor publici, se suspendă pe perioada exercitării funcției publice.

(1) Prevederile art. 16 nu se aplică în cazul exercitării profesiei de către cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și de către cetățenii elvețieni sub formă de prestări de servicii.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), cetățenii statelor menționate se înregistrează în registrul ținut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, fără a dobândi calitatea de membri.

(3) Pentru prestarea de servicii persoanele prevăzute la alin. (1) au obligația de a face o declarație referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Medicilor Veterinari, în condițiile legii.

(4) Pe durata prestării cu caracter temporar sau ocazional a serviciilor medicale veterinare pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (1) se supun dispozițiilor de conduită cu caracter profesional, de reglementare sau administrativ, prevăzute de legislația în vigoare, direct și specific legate de calificările profesionale, care reglementează definiția profesiei, utilizarea titlului oficial de calificare în profesia de medic veterinar, abaterile profesionale grave care afectează direct și specific protecția și siguranța consumatorilor, precum și dispozițiilor disciplinare prevăzute de lege, pentru medicii veterinari cetățeni români, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România.

(1) Activitățile efectuate prin liberă practică medical-veterinară sunt: asistența medical-veterinară, însămânțările artificiale, diferitele servicii de specialitate și consultanță tehnică și legislativă sanitar-veterinară, producerea și comercializarea medicamentelor antiparazitare și de uz veterinar și a aparaturii și instrumentarului de uz veterinar.

(2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul unic sanitar-veterinar național.

(1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică își pot desfășura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât și ca persoane juridice.

(2) Pentru sprijinirea liberalizării profesiunii de medic veterinar, direcțiile sanitar-veterinare județene și a municipiului București, precum și regiile autonome sau alte instituții de care aparțin dispensarele veterinare pot vinde, închiria sau concesiona medicilor veterinari care devin liber-profesioniști clădirile, spațiile, dotările și mijloacele existente în circumscripțiile sanitar-veterinare de asistență și în clinicile veterinare de stat. Se exceptează de la vânzare locuințele.

(3) În scopul prevăzut la alin. (2) autoritățile administrației publice locale pot închiria, concesiona sau vinde, după caz, medicilor veterinari care devin liber-profesioniști, clădirile și spațiile, precum și dotările și mijloacele aferente acestora, în care se desfășoară activitatea circumscripțiilor sanitar-veterinare și care se află în proprietatea publică sau privată a comunelor, orașelor și municipiilor.

(4) Medicii veterinari care devin liber-profesioniști și rămân în localitatea de domiciliu au drept de preemțiune la închirierea și la concesionarea clădirilor și amenajamentului respectiv în care se realizează activitatea specifică de medic veterinar, în cadrul circumscripției.

(5) Clădirilor, spațiilor, precum și dotărilor aferente nu li se va schimba destinația, fiind obligatorie folosirea numai în scopul medicinei veterinare. Schimbarea destinației se va putea realiza numai cu avizul autorităților administrației publice locale.

(1) În exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează și funcționează în cadrul:

(2) În formele de organizare a profesiei prevăzute la alin. (1) își exercită profesia medicii veterinari titulari sau asociați, care pot avea ca salariați ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal.

(1) Cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical-veterinare.

(2) În cabinetul medical-veterinar își exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariați ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal.

(3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale veterinare asociate, în scopul exercitării în comun a activității. Medicii veterinari titulari ai unor cabinete asociate își păstrează drepturile și responsabilitățile individuale prevăzute de lege.

(1) Cabinetele medical-veterinare asociate pot avea patrimoniu comun.

(2) Medicul veterinar poate schimba oricând forma de organizare a profesiei, cu înștiințarea autorității care a aprobat înființarea și înregistrarea cabinetului medical-veterinar.

(1) Actul de înființare a cabinetelor medical-veterinare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, ce se întocmește la consiliile județene, respectiv al municipiului București, după aprobarea sa de către Biroul executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor Veterinari. Certificatul de înregistrare este necesar pentru obținerea autorizației de funcționare a cabinetului, o copie a acestuia fiind înmânată titularului.

(2) Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare se ține de către Colegiul Medicilor Veterinari.

(1) Clădirilor, spațiilor, precum și dotărilor aferente nu li se va schimba destinația, fiind obligatorie folosirea numai în scopul practicării medicinii veterinare.

(2) Schimbarea destinației se poate realiza numai cu acordul proprietarului.

(1) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului, utilizate în prezent pentru activități medical-veterinare, vor fi trecute în domeniul privat al statului, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările ulterioare.

(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) vor fi vândute, închiriate sau concesionate cabinetelor medical-veterinare ori, după caz, unităților medical-veterinare cu personalitate juridică.

(3) Normele metodologice privind vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(1) Produsele medicinale veterinare se comercializează în conformitate cu cerințele stabilite de Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, numai din depozite farmaceutice veterinare, puncte farmaceutice veterinare și farmacii veterinare înregistrate/ autorizate sanitar-veterinar.

(2) Înființarea și funcționarea depozitelor farmaceutice veterinare, a farmaciilor veterinare și a punctelor farmaceutice veterinare se realizează conform prevederilor legislației aplicabile în vigoare; în cazul în care acestea se înființează în baza Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, o cotă din capitalul social poate fi deținută de un medic veterinar, indiferent de mărimea acestei cote.

(3) Activitatea din cadrul farmaciilor veterinare și al punctelor farmaceutice veterinare se desfășoară în coordonarea și în responsabilitatea unui medic veterinar cu drept de liberă practică.

(4) Depozitele farmaceutice veterinare, farmaciile veterinare și punctele farmaceutice veterinare funcționează în baza autorizației/înregistrării sanitar-veterinare emise de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

(5) Produsele medicinale veterinare, a căror comercializare cu amănuntul nu este interzisă prin lege, pot fi comercializate cu amănuntul prin farmacii veterinare și puncte farmaceutice veterinare, cu sau fără prescripție, după caz; lista produselor medicinale veterinare care se comercializează pe bază de prescripție, precum și condițiile de comercializare a acestora se stabilesc de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

(6) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează prin unități autorizate sanitar-veterinar, pe bază de prescripție.

(7) Produsele medicinale veterinare, care conțin substanțe din categoria stupefiante, psihotrope, sunt utilizate și se administrează de către medicii veterinari sau de personalul cu studii medii veterinare sub coordonarea directă a medicului veterinar, atât la sediul unităților de asistență medicală veterinară, cât și în condiții de teren; medicul veterinar întocmește și păstrează un registru de evidență a acestor produse medicinale veterinare, care este prezentat organelor de control sau de inspecție, la solicitarea acestora.

(8) Utilizarea produselor medicinale veterinare este în responsabilitatea medicului veterinar; unitățile medicale-veterinare pot comercializa cu amănuntul numai acele produse medicinale veterinare pe care le folosesc în actul medical, a căror comercializare cu amănuntul nu este interzisă prin lege și care sunt înregistrate în registrul de consultații și tratamente.

(9) Este interzisă comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare cu timp de așteptare, a produselor medicinale veterinare, altele decât cele cu timp de așteptare, care se eliberează pe bază de prescripție medicală veterinară, fără dovada acesteia, a produselor medicinale veterinare biologice și antibiotice, a produselor medicinale veterinare ce conțin substanțe hormonale, tireostatice și betaagoniste, a produselor care conțin substanțe din categoria psihotrope, stupefiante, precum și a produselor medicinale veterinare care conțin substanțe aflate sub control național; în cazul în care, prin legislația europeană, comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare este altfel reglementată, prevalează prevederile legislației europene.

(10) Proprietarii ori deținătorii de animale pot deține și administra numai acele produse medicinale veterinare care sunt dobândite legal, fie prin achiziție pe baza de prescripție, fie prin achiziție fără prescripție, după caz, sub supravegherea medicului veterinar.

(11) Farmaciile comunitare au obligația de elibera produsele de uz uman în baza prescripțiilor medicale veterinare emise în situațiile în care nu există un produs medicinal veterinar similar autorizat pentru a fi comercializat pe piața din România.

(12) Exploatațiile care dețin animale și sunt autorizate/ înregistrate sanitar-veterinar pot achiziționa produse medicinale veterinare pe bază de comandă vizată de către un medic veterinar de liberă practică care asigură asistență medicală veterinară sau care a consultat animalul/animalele și a stabilit diagnosticul sau care a monitorizat permanent starea de sănătate a animalului/animalelor.

(1) Colegiul Medicilor Veterinari informează autoritățile competente din toate celelalte state membre cu privire la un medic veterinar care deține titlul de calificare prevăzut la pct. 5.4.2 din anexa V la Directivă, căruia i s-a restrâns sau interzis de către autoritățile sau instanțele judecătorești naționale să desfășoare activitățile profesionale, pe teritoriul României, chiar și cu caracter temporar.

(2) Colegiul Medicilor Veterinari transmite informațiile prevăzute la alin. (1) prin alertă în cadrul IMI cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime sau în parte, a exercitării unei activități profesionale de către medicul veterinar în cauză; aceste informații cuprind:

(3) Cel târziu în termen de trei zile de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței, Colegiul Medicilor Veterinari informează autoritățile competente ale tuturor celorlalte state membre, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea medicilor veterinari care au solicitat recunoașterea unei calificări în temeiul Directivei și în cazul cărora instanțele au constatat ulterior că au făcut uz, în acest context, de titluri falsificate de calificare profesională.

(4) Atunci când expiră o interdicție sau o restricție prevăzută la alin. (1), Colegiul Medicilor Veterinari informează fără întârziere autoritățile competente din celelalte state membre, menționând data expirării și orice altă schimbare ulterioară a respectivei date.

(5) Colegiul Medicilor Veterinari informează în scris medicii veterinari față de care se trimit alerte altor state membre cu privire la deciziile de alertă, concomitent cu declanșarea și derularea procedurii de alertă a celorlalte state membre.

(6) Medicii veterinari prevăzuți la alin. (5) au posibilitatea de a contesta decizia privind aplicarea alertei, potrivit legislației naționale în vigoare, sau pot solicita Colegiului Medicilor Veterinari rectificarea unei astfel de decizii.

(7) În cazul în care alerta transmisă celorlalte state membre se dovedește a fi neîntemeiată, medicul veterinar în cauză poate obține despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat de aceasta; în aceste cazuri, decizia privind alerta poate conține precizarea că face obiectul unor proceduri inițiate de către profesionist.

(8) Datele privind alertele pot fi prelucrate în IMI atât timp cât sunt valabile; alertele vor fi șterse în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de revocare sau de la expirarea interdicției sau restricției prevăzute la alin. (1).

(1) Controlul privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medical-veterinare, indiferent de forma de organizare, se exercită de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de către Colegiul Medicilor Veterinari.

(2) Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor medical-veterinare se exercită de către autoritatea sanitar-veterinară centrală și teritorială, Colegiul Medicilor Veterinari sau de alte organe abilitate, în condițiile legii.