Capitolul 1 — Dispoziții generale ↑ Cuprins
(1) În sensul prezentului regulament se înțelege prin:
c) O.S.I.M. - Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;
d) BOPI - Buletinul Oficial de Proprietate Industriala;
e) Registrul Național al Marcilor - colecția de date, administrată de O.S.I.M., conținând toate înregistrările cu privire la mărci înscrise atât pe suport de hârtie, cat și electronic;
f) OMPI - Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale;
g) Clasificarea de la Nisa - clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internationala a produselor și serviciilor în scopul înregistrării marcilor, semnat la Nisa la 15 iunie 1957, asa cum a fost revizuit și modificat și pe care România l-a adoptat prin Legea nr. 3/1998 pentru aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internationala în domeniul proprietății industriale;
h) Clasificarea de la Viena - clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Viena privind clasificarea internationala a elementelor figurative ale marcilor, semnat la Viena la 12 iunie 1973, modificat la 1 octombrie 1985 și pe care România l-a adoptat prin Legea nr. 3/1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internationala în domeniul proprietății industriale.
(2) Termenii și expresiile definite la art. 3 din lege au același înțeles în prezentul regulament.
Regula 2 - Aria de aplicare a legii
(1) Mărcile sunt protejate în România conform dispozițiilor legii și cu respectarea convențiilor, tratatelor și acordurilor la care România este parte.
(2) Legea este aplicabilă tuturor marcilor individuale, colective sau de certificare constând în semne vizibile care se referă la produse și/sau servicii.
(3) Indicațiile geografice ale produselor sunt protejate în România în conformitate cu legea și cu convențiile internaționale la care România este parte.
Regula 3 - Limba oficială
Cererile de înregistrare a marcilor, orice alte cereri cu privire la mărcile depuse spre înregistrare sau înregistrate, precum și întreaga corespondenta referitoare la acestea vor fi întocmite în limba română și vor fi depuse la O.S.I.M.
Regula 4 - Reprezentarea prin mandatar
(1) Solicitantul sau titularul unei mărci poate fi reprezentat în procedurile în fața O.S.I.M. printr-un mandatar, cu domiciliul sau cu sediul în România.
(2) Solicitantul sau titularul unei mărci, care nu are domiciliul sau sediul pe teritoriul României, va fi reprezentat în procedurile în fața O.S.I.M. printr-un mandatar.
(3) Desemnarea mandatarului se face printr-o comunicare scrisă la O.S.I.M., denumita procura și care poarta numele și semnatura solicitantului sau ale titularului marcii, după caz.
(4) Procura se va putea referi la una sau la mai multe cereri de înregistrare ori mărci înregistrate sau la toate cererile de înregistrare ori la toate mărcile înregistrate, existente sau viitoare, ale persoanei care a dat mandatul.
(5) Când o procura generală a fost data conform alin. (4), comunicarea la O.S.I.M. a unui exemplar din aceasta va fi suficienta, cu condiția ca mandatarul sa indice în fiecare cerere ulterioară procura în baza căreia acționează.
(6) Orice act solicitat prin mandatar, cu privire la renunțarea la o cerere de înregistrare a unei mărci, de retragere a unei mărci, precum și orice cerere vizând un transfer de drepturi cu privire la o marca vor putea fi făcute numai pe baza unui mandat special care să menționeze expres actul renunțării, retragerii ori al transmiterii.
(7) În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a unei mărci este reprezentat prin mandatar, acesta poate semna cererea pe baza procurii date de solicitant. Dacă în termen de 3 luni de la depunerea cererii procura nu este prezentată la O.S.I.M., cererea nu va produce nici un efect și va fi respinsă.
(8) Când o corespondenta referitoare la depozitul național reglementar al unei mărci sau la o marca înregistrată este trimisa la O.S.I.M. de o persoană care se prezintă ca fiind mandatar, iar O.S.I.M. nu este până în acel moment în posesia unei procuri de reprezentare, O.S.I.M. va solicita ca transmiterea acestei procuri să se facă într-un termen de maximum 3 luni. În cazul necomunicarii procurii în termenul acordat, corespondenta rămâne fără efect, considerându-se că nu a fost primită de O.S.I.M., iar procedura va fi continuată cu solicitantul sau, după caz, cu titularul marcii.
(9) Solicitantul sau titularul nu poate avea decât un mandatar. Dacă mai multe persoane sunt indicate în procura de reprezentare, numai cea indicată pe primul loc este considerată mandatar.
(10) Când O.S.I.M. constata ca un mandatar a fost desemnat pentru o cerere de înregistrare a unei mărci sau pentru o marca înregistrată, înscrie în Registrul Național al Marcilor mențiunea ca solicitantul sau titularul are mandatar, precum și numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului.
(11) Orice înscriere cu privire la desemnarea unui mandatar conform alin. (10) este radiată, când radierea este cerută printr-o comunicare scrisă, semnată de solicitant, de titular sau de mandatar.
(12) Înscrierea mandatarului este radiată din oficiu de către O.S.I.M., când un nou mandatar este desemnat sau în cazul în care o schimbare de titular a fost înscrisă fără ca noul titular să-și desemneze un mandatar.
(13) Radierea înscrierii mandatarului produce efect de la data la care O.S.I.M. a primit comunicarea de solicitare a radierii conform alin. (11) sau, după caz, de la data la care O.S.I.M. a radiat din oficiu înscrierea mandatarului, potrivit alin. (12).
Regula 5 - Pluralitatea de solicitanți sau titulari
Când mai multe persoane sunt solicitanți sau titulari ai unei mărci, aceștia vor desemna unul dintre solicitanți sau titulari pentru corespondenta cu O.S.I.M.; în caz contrar, O.S.I.M. va purta corespondenta cu prima persoana indicată în cererea de înregistrare a marcii.
(1) Termenele stabilite pe zile cuprind zile calendaristice și nu includ nici ziua când a început și nici ziua când s-a împlinit termenul. Termenele stabilite pe luni se împlinesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.
(2) Termenul care, începând la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se împlinește într-o luna care nu are asemenea zi, se va considera împlinit în prima zi a lunii următoare. Termenul care se împlinește într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare.
(3) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedura, înțelegandu-se prin această dată la care actul emis de O.S.I.M. a fost primit de solicitant, de titular sau de mandatar, după caz. Aceasta data se confirma cu ștampila oficiului poștal receptor.
(4) Actele de procedura, trimise prin posta la O.S.I.M., se considera îndeplinite în termen, dacă au fost predate la oficiul poștal înainte de împlinirea termenului.
(5) Neîndeplinirea actelor de procedura în termenele notificate de O.S.I.M. nu atrage sancțiunile prevăzute de lege și de prezentul regulament, dacă solicitantul dovedește ca a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui și dacă îndeplinește procedura într-un termen de doua luni de la încetarea cauzei.
(1) Când un document nu a fost semnat de solicitant, de titular sau de mandatar, data la care documentul a fost prezentat la O.S.I.M. este recunoscută, cu condiția ca acesta să fie semnat ulterior, în termen de maximum o luna.
(2) Semnatura unui document transmis prin fax este valabilă, cu condiția ca originalul documentului să fie transmis la O.S.I.M. în termen de maximum doua luni de la data transmiterii acestuia prin fax.
Capitolul 2 — Cererea de înregistrare a unei mărci ↑ Cuprins
Regula 8 - Depunerea cererii de înregistrare a marcii la O.S.I.M.
(1) Înregistrarea unei mărci se solicita la O.S.I.M. de către persoane fizice sau juridice, direct sau printr-un mandatar.
(2) Depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci la O.S.I.M. se poate face:
a) direct și cu confirmare de primire la Registratura generală a O.S.I.M.;
b) prin posta, trimisa recomandat cu confirmare de primire.
(3) Registratura generală menționează pe cerere anul, luna și ziua primirii și înregistrează cererile în ordinea cronologică a primirii. Cererile primite la O.S.I.M. după orele legale de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau de sărbătoare legală se înregistrează în prima zi lucrătoare.
Regula 9 - Prezentarea și conținutul cererii
(1) Cererea de înregistrare a marcii se întocmește într-un singur exemplar pe un formular-tip.
(2) Cererea trebuie să conțină următoarele elemente:
a) solicitarea expresă de înregistrare a unei mărci;
b) numele și prenumele sau denumirea și adresa sau sediul solicitantului;
c) când solicitantul este străin, denumirea statului căruia acesta îi aparține, denumirea statului în care solicitantul își are domiciliul sau, după caz, denumirea statului în care solicitantul are o întreprindere în înțelesul art. 3 din Convenția de la Paris;
d) când solicitantul este o persoană juridică, forma de constituire a acesteia, precum și denumirea statului a cărui legislație îi guvernează statutul organic;
e) când solicitantul are un mandatar, numele sau denumirea și adresa sau sediul acestuia;
f) în cazul în care se revendica, conform art. 11 alin. 2 din lege, o prioritate dintr-o cerere anterioară, o declarație de invocare a dreptului de prioritate, cu indicarea statului și a datei primului depozit;
g) în cazul în care se revendica, conform art. 12 alin. 1 din lege, o prioritate rezultând din prezentarea produselor sau a serviciilor într-o expoziție și solicitantul dorește sa beneficieze de o protecție temporară, o declarație de invocare a priorității de expoziție, cu indicarea locului și a denumirii expoziției, precum și a datei introducerii produselor sau serviciilor în expoziție;
h) când solicitantul revendica o culoare sau mai multe culori, ca elemente distinctive ale marcii, o declarație în acest sens, precum și indicarea culorii sau a culorilor revendicate și, pentru fiecare culoare, indicarea părților principale ale marcii care au aceasta culoare;
i) când marca are o grafica deosebită sau este figurativa, descrierea acesteia;
j) când marca este tridimensionala, o declarație în acest sens;
k) când marca se compune, în tot sau în parte, din alte caractere decât cele latine, o transliterare a acestor caractere;
l) când marca se compune, în tot sau în parte, din cuvinte într-o alta limba decât limba română, o traducere a acestora;
m) indicarea denumirii produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea marcii este cerută, grupate conform Clasificarii de la Nisa, precedată de numărul clasei căreia denumirea îi aparține;
n) semnatura solicitantului sau a mandatarului sau, după caz.
(3) Cererea va fi însoțită de reproducerea grafica sau fotografica a marcii, în dimensiuni de maximum 8/8 mm, după cum urmează:
a) 5 reproduceri ale marcii în negru și alb, când solicitantul nu revendica o culoare ca element distinctiv al marcii;
b) 5 reproduceri ale marcii în negru și alb și 5 reproduceri ale marcilor color, când solicitantul revendica cel puțin o culoare ca element distinctiv al marcii.
(4) Când cererea conține o declarație indicând ca marca este tridimensionala, solicitantul va anexa reproducerea grafica sau fotografica a marcii în doua dimensiuni.
(5) Reproducerea furnizată conform alin. (3) poate consta, la alegerea solicitantului, într-o singura vedere sau în mai multe vederi, diferite, ale marcii.
(6) În cazul reproducerii unei mărci tridimensionale care nu reda în mod suficient detaliile marcii, O.S.I.M. poate solicita furnizarea unui număr de până la 6 vederi diferite ale marcii și/sau o descriere verbală a acestei mărci.
(7) Dovada plății taxei de înregistrare și examinare a cererii de înregistrare a marcii va fi prezentată o dată cu cererea sau cel târziu în termen de 3 luni de la depunerea acesteia la O.S.I.M. Dovada se face cu o copie de pe documentul de plată.
(8) Documentele de plată trebuie să conțină datele necesare pentru identificarea cererii depuse.
(9) După caz, cererea de înregistrare a marcii va fi completată cu următoarele documente:
a) când solicitantul dorește sa beneficieze, conform art. 11 alin. 2 din lege, de prioritatea unei cereri anterioare, un document care să certifice data constituirii primului depozit al marcii, eliberat de administrația naționala, însoțit de traducerea, conformă cu originalul, în limba română;
b) când solicitantul dorește sa beneficieze de o protecție temporară, ca urmare a expunerii marcii într-o expoziție, un document care să ateste ca mărcile au fost aplicate la produsele sau serviciile prezentate în expoziție și care să menționeze data introducerii acestora în expoziție, eliberat de organizatorul expoziției și însoțit de traducerea acestuia în limba română;
c) procura sub semnatura privată de reprezentare a solicitantului în fața O.S.I.M., întocmită în limba română sau însoțită de traducerea acesteia în limba română;
d) regulamentul de folosire a marcii colective;
e) regulamentul de folosire a marcii de certificare;
f) documentul din care să rezulte exercitarea legală a activității de certificare sau, după caz, dovada înregistrării marcii de certificare în țara de origine.
Regula 10 - Lista cuprinzând produse și servicii
(1) Lista cuprinzând produsele și serviciile pentru care protecția marcii este solicitată trebuie să fie stabilită în termeni precisi, astfel încât denumirea produselor și a serviciilor să permită clasificarea fiecărui produs sau serviciu numai într-o singura clasa a Clasificarii de la Nisa.
(2) Produsele și serviciile nu pot fi considerate ca asemănătoare pe motiv ca figurează în aceeași clasa și nici nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv ca figurează în clase diferite ale Clasificarii de la Nisa.
Regula 11 - Divizarea cererii de înregistrare a marcii
(1) Solicitantul poate cere divizarea cererii de înregistrare a marcii, declarand ca, în cazul produselor sau serviciilor enumerate în cererea divizionara, cererea de înregistrare a marcii trebuie să fie tratata ca o cerere separată.
(2) Cererea divizionara va conține elementele prevăzute la art. 10 alin. 1 din lege și va fi supusă taxei legale.
(3) Declarația privind divizarea unei cereri de înregistrare a marcii este irevocabilă.
Capitolul 3 — Procedura de înregistrare a marcilor și reînnoirea înregistrării acestora ↑ Cuprins
Regula 12 - Depozitul național reglementar
(1) Data depozitului național reglementar este data depunerii la O.S.I.M. a cererii de înregistrare a marcii, redactată în limba română, conținând:
a) solicitarea expresă de înregistrare a unei mărci;
b) indicații referitoare la identitatea solicitantului;
c) o lista cuprinzând produsele și/sau serviciile pentru care înregistrarea marcii este solicitată;
d) o reproducere suficient de clara a marcii a carei înregistrare este solicitată.
(2) În termen de o luna de la data primirii cererii de înregistrare a marcii O.S.I.M. examinează dacă cererea îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1). În caz afirmativ, O.S.I.M. decide atribuirea datei de depozit și înscrierea datelor conținute în cerere în Registrul Național al Marcilor.
(3) În cazul în care din cererea de înregistrare a marcii lipsesc unele dintre elementele prevăzute la alin. (1), O.S.I.M. notifica solicitantului lipsurile constatate. Dacă solicitantul completează lipsurile în termen de 3 luni de la data depunerii cererii de înregistrare a marcii la O.S.I.M., data depozitului va fi aceea la care toate aceste elemente au fost comunicate la O.S.I.M.
(4) În cazul în care solicitantul nu completează cererea în termen de 3 luni de la notificare, O.S.I.M. va decide respingerea cererii de înregistrare a marcii și va restitui taxa de înregistrare și de examinare a marcii.
(5) Decizia de atribuire a datei depozitului național reglementar sau de respingere a cererii de înregistrare a marcii este comunicată solicitanților în termen de 5 zile de la emiterea acesteia.
Regula 13 - Prioritatea unei cereri anterioare și prioritatea de expoziție
(1) Dacă prioritatea unei sau a unor cereri anterioare este revendicata în aplicarea art. 11 alin. 2 din lege, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data depozitului național reglementar al marcii, pentru a comunică la O.S.I.M. documentul eliberat de administrația naționala, din care să rezulte numărul de dosar atribuit cererii anterioare sau numărul înregistrării anterioare, precum și traducerea menționată în regula 9 alin. (9) lit. a).
(2) Dacă o prioritate de expoziție, în sensul art. 12 din lege, este revendicata, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data cererii de înregistrare a marcii, depusa reglementar, pentru a comunică la O.S.I.M. documentele prevăzute la regula 9 alin. (9) lit. b).
Regula 14 - Examinarea cererii
(1) Dacă, după constituirea depozitului național reglementar, se constată că cererea nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la regula 9 alin. (2) lit. c)-m), O.S.I.M. poate acorda solicitantului un termen de până la maximum 3 luni pentru completarea lipsurilor sau, după caz, pentru achitarea taxei de înregistrare și examinare a cererii de înregistrare a marcii.
(2) În cazul în care lipsurile cererii de înregistrare a marcii nu sunt remediate sau taxa de înregistrare și examinare nu a fost plătită în termenul prevăzut la alin. (1), O.S.I.M. va decide, după caz, respingerea cererii sau nerecunoasterea priorității invocate.
(3) Dacă una dintre neregularitățile menționate la alin. (1) și (2) se referă numai la anumite produse și servicii, O.S.I.M. va respinge cererea sau va refuza recunoașterea dreptului de prioritate numai pentru aceste produse și servicii.
(4) O.S.I.M. examinează lista cuprinzând produsele și serviciile din punct de vedere al concordanței cu Clasificarea de la Nisa, iar în cazul în care marca conține și un element figurativ examinează și concordanta cu Clasificarea de la Viena.
(5) Cererea de înregistrare a marcii pentru care s-a constituit depozitul național reglementar și care îndeplinește condițiile prevăzute la regula 9 este supusă examinării de fond, din oficiu, în ceea ce privește motivele absolute și relative de refuz, prevăzute la art. 5 și 6 din lege.
Regula 15 - Conflictul cu drepturile anterioare
(1) Un semn nu poate fi înregistrat ca marca sau ca element al unei mărci, dacă aduce atingere unui drept anterior protejat.
(2) În înțelesul legii și al prezentului regulament, este considerat drept anterior protejat:
a) o marca identică sau similară, înregistrată în România pentru produse sau servicii identice sau similare, dacă data înregistrării acestei mărci sau data de prioritate, în temeiul art. 11 alin. 2 și al art. 12 alin. 1 din lege, este anterioară datei depozitului național reglementar al marcii pentru care se cere înregistrarea;
b) o marca identică sau similară, considerată notorie în România conform art. 3 lit. c) din lege;
c) un drept al unei personalități cu privire la imaginea sau la numele sau patronimic;
d) o indicație geografică protejata;
e) un desen sau un model industrial protejat;
g) orice drept de proprietate industriala dobândit anterior datei depozitului național reglementar al unei mărci.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. a) și b), noțiunea de similitudine trebuie interpretată în legătură cu riscul de confuzie sau de asociere ce se poate crea pentru public.
(4) O marca este considerată ca fiind în conflict cu o marca notorie atunci când aceasta marca sau unul dintre elementele sale esențiale constituie:
a) o reproducere, o imitație, o traducere sau o transliterare, care pot crea o confuzie cu marca notorie și când marca sau unul dintre elementele sale esențiale face obiectul unei cereri de înregistrare ori al unei înregistrări pentru produse sau servicii identice sau similare față de produsele sau serviciile la care marca notorie se aplică;
b) o reproducere, o imitație, o traducere sau o transliterare, care pot crea confuzie cu marca notorie și atunci când marca sau unul dintre elementele sale esențiale face obiectul unei cereri de înregistrare ori al unei înregistrări pentru produse sau servicii diferite față de produsele sau serviciile la care marca notorie se aplică, dacă cel puțin una dintre condițiile de mai jos sunt îndeplinite:
- utilizarea marcii indica o legătură între proprietarul marcii notorii și produsele sau serviciile pentru care marca face obiectul unei cereri de înregistrare sau este înregistrată, utilizare care ar risca sa cauzeze prejudicii proprietarului marcii notorii;
- utilizarea marcii risca sa aducă atingere caracterului distinctiv al marcii notorii;
- prin utilizarea marcii s-ar beneficia pe nedrept de caracterul distinctiv al marcii notorii.
Regula 16 - Determinarea și dovedirea notorietatii
(1) Pentru a aprecia dacă o marca este notorie, este suficient ca aceasta să fie larg cunoscută:
a) pe teritoriul României; și
b) pentru segmentul de public din România căruia i se adresează produsele sau serviciile la care se referă marca.
(2) În sensul prevederilor alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza următoarelor elemente:
a) categoria de consumatori potențiali, vizata pentru produsele sau serviciile la care se referă marca; identificarea categoriei de consumatori potențiali se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legătură cu care marca este utilizata și nu pe grupe de consumatori ai unei game generale de produse sau de servicii;
b) circuitele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referă marca; în funcție de natura produselor și serviciilor, se va ține seama de diferite mijloace de distribuire a acestora, respectiv de comercializarea prin magazine, prin intermediul unor agenți comerciali, direct de la întreprindere sau la domiciliul clientului.
(3) În aplicarea prevederilor art. 20 din lege, termenii de mai jos vor avea următorul înțeles:
a) utilizarea - vânzarea sau oferirea spre vânzare, precum și orice activități de promovare a produselor și/sau a serviciilor la care se referă marca, inclusiv publicitatea și prezentarea acestora în târguri și expoziții;
b) întinderea utilizării - cantitatea de produse și/sau de servicii cărora li se aplică marca și care sunt comercializate;
c) aria geografică - cunoașterea, la nivelul teritoriului României, a marcii a carei protecție este solicitată ca notorie și, chiar în afară acestui teritoriu, dacă marca este utilizata în teritorii din imediata vecinătate, în teritorii vecine în care se vorbește limba română, în teritorii acoperite de aceleași mijloace de informare în masa sau în teritorii vecine în care se desfășoară relații comerciale strânse;
d) gradul de cunoaștere a marcii notorii - măsura în care o marca ocupa piața românească, ca urmare a utilizării pentru anumite produse și/sau servicii.
(4) Persoana care pretinde ca marca este notorie este ținuta sa dovedească, prin orice mijloc de proba, cunoașterea larga a marcii pe teritoriul României.
(5) În susținerea notorietatii unei mărci pe teritoriul României pot fi prezentate acte, cum ar fi cele privind:
a) comercializarea sau punerea în vânzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notorie;
b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicată;
c) publicitatea sau reclama produselor și serviciilor sub marca notorie în România etc.
Regula 17 - Înregistrarea marcii
(1) O.S.I.M. examinează cererea de înregistrare a marcii în termen de 6 luni de la data plății taxei de înregistrare și de examinare.
(2) Dacă cererea de înregistrare a marcii îndeplinește condițiile de constituire a depozitului național reglementar, precum și celelalte condiții prevăzute la regula 9 și dacă, în urma examinării în fond, marca nu este respinsă la înregistrare conform art. 5 și 6 din lege, O.S.I.M. decide înregistrarea marcii și o înscrie în Registrul Național al Marcilor.
(3) În termen de doua luni de la decizia O.S.I.M., marca înregistrată se publică în BOPI.
(4) În cazul în care marca include și un element care este lipsit de caracter distinctiv și dacă acest element este de natura sa creeze îndoieli asupra întinderii protecției marcii, O.S.I.M. poate cere solicitantului sa declare, în termen de doua luni de la data notificării, că nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element. Aceasta declarație va fi publicată de O.S.I.M. o dată cu marca înregistrată.
(5) În cazul în care solicitantul nu face declarația menționată la alin. (4), O.S.I.M. va decide respingerea cererii, după caz, în totalitate sau parțial.
(6) În cazul în care, în urma examinării, rezultă ca exista vreun motiv legal care împiedica înregistrarea marcii, O.S.I.M. transmite solicitantului un aviz de refuz provizoriu, invitandu-l să prezinte, în termen de 3 luni, observațiile sale asupra acestui refuz. Termenul acordat poate fi prelungit cu o noua perioada de 3 luni, la cererea solicitantului, cu condiția plății taxei prevăzute de lege.
(7) Dacă observațiile solicitantului sunt întemeiate, O.S.I.M. va decide înregistrarea marcii, înscrierea acesteia în Registrul Național al Marcilor, iar în termen de doua luni de la luarea deciziei va publică marca înregistrată în BOPI.
(8) În situația în care observațiile solicitantului nu sunt justificate, O.S.I.M. va decide respingerea cererii de înregistrare a marcii.
(9) Decizia O.S.I.M. de înregistrare a marcii sau de respingere a cererii de înregistrare a marcii este comunicată solicitantului în termen de maximum 5 zile de la luarea acesteia.
(10) Când o decizie a O.S.I.M. de respingere a unei cereri de înregistrare a unei mărci a fost desfiintata printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, partea interesată comunică la O.S.I.M. hotărârea, în vederea publicării ei în BOPI.
(11) Dacă, după ce a fost publicată o marca, aceasta este respinsă la înregistrare printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, aceasta hotărâre se publică în BOPI.
Regula 18 - Publicarea marcii
(1) Publicarea marcii în BOPI se face cu menționarea următoarelor elemente:
a) numele sau denumirea și adresa sau sediul solicitantului;
b) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului;
c) reproducerea marcii și, după caz, mențiunea "color", cu indicarea culorii sau a culorilor revendicate;
d) lista cuprinzând produsele și serviciile, pe clase, conform Clasificarii de la Nisa;
e) data de depozit și numărul de depozit, precum și numărul de marca;
f) indicații privind prioritatea invocată și recunoscută;
g) mențiunea ca marca este colectivă sau de certificare, dacă este cazul;
h) mențiunea ca marca a dobândit un caracter distinctiv înainte de data cererii de înregistrare a marcii, ca urmare a folosirii acesteia, dacă este cazul;
i) declarația conform căreia solicitantul renunța la orice drept exclusiv asupra unui element al marcii, în cazul prevăzut la regula 17 alin. (4).
(2) Dacă publicarea unei mărci comporta, din motive imputabile O.S.I.M., o eroare sau lipsa unora dintre elementele menționate la alin. (1), O.S.I.M. procedează la rectificare, din oficiu sau la cererea solicitantului. În acest caz, cererea prezentată de solicitant nu va fi supusă nici unei taxe. Rectificările efectuate se publică în BOPI.
Regula 19 - Opoziția la înregistrarea unei mărci
(1) O opoziție poate fi formulată, dacă exista un conflict cu o marca sau cu mai multe mărci anterioare sau notorii ori cu unul sau cu mai multe drepturi anterior dobândite, menționate la art. 23 din lege.
(2) Actul de opoziție trebuie să conțină:
a) indicații privind cererea de înregistrare a marcii împotriva căreia se formulează opoziția, respectiv numărul cererii de înregistrare a marcii, numele sau denumirea solicitantului cererii de înregistrare a marcii, menționarea produselor și a serviciilor care figurează în cerere;
b) indicații privind marca anterioară, marca notorie sau dreptul anterior dobândit pe care se întemeiază opoziția;
c) o reprezentare și, după caz, o descriere a marcii anterioare, a marcii notorii sau a altui drept anterior;
d) produsele și serviciile pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau cerută la înregistrare sau pentru care marca anterioară este notorie, conform art. 6 lit. d) și e) din lege;
e) mențiuni privind calitatea și interesul persoanei care formulează opoziția;
f) o prezentare detaliată a motivelor invocate în susținerea opoziției;
g) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului, dacă este cazul.
(3) Dacă opoziția este formulată pentru motivul existenței unei mărci anterioare, actul de opoziție trebuie să fie însoțit de dovezi de înregistrare a marcii, cum ar fi certificatul de înregistrare sau, după caz, documente care să dovedească notorietatea marcilor; dacă opoziția este fondată pe o marca notorie, actul de opoziție trebuie să fie însoțit de dovezi ale notorietatii pe teritoriul României; dacă opoziția este fondată pe existenta oricărui alt drept anterior dobândit, actul de opoziție trebuie să fie însoțit de acte care să dovedească dobândirea și întinderea protecției acestui drept.
(4) O.S.I.M. comunică opoziția solicitantului și îl invita să depună observațiile sale în termenul prevăzut la art. 24 alin. 2 din lege.
(5) Orice element furnizat de persoana care a formulat opoziția este comunicat solicitantului, care dispune de posibilitatea de a răspunde în termenul acordat de O.S.I.M.
(6) Dacă solicitantul nu prezintă nici o observatie, O.S.I.M. poate decide asupra opoziției, bazându-se numai pe probele de care dispune.
(7) Dacă O.S.I.M. constata ca actul de opoziție nu satisface anumite cerințe prevăzute la alin. (2), invita persoana care a formulat opoziția ca în termen de doua luni sa remedieze neregulile constatate și să prezinte toate detaliile și actele justificative în susținerea opoziției. Dacă neregulile nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. va decide pe baza actelor din dosar.
(8) La cererea solicitantului, titularul marcii opuse va prezenta la O.S.I.M. dovada ca:
a) în cursul unei perioade de 5 ani care precede publicării marcii asupra căreia s-a formulat opoziția, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele și serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; sau
b) exista motive justificate pentru neutilizarea marcii cu privire la care s-a făcut opoziție.
(9) În lipsa dovezii de folosire a marcii opuse conform alin. (10), actul de opoziție va fi respins.
(10) Dovezile de folosire a marcii opuse sunt, în principal, acte, cum ar fi: ambalaje, etichete, cataloage, facturi, fotografii, anunțuri în jurnale, declarații scrise etc.
(11) Când opoziția se bazează pe o înregistrare internationala a unei mărci care face obiectul unui aviz de refuz provizoriu emis de O.S.I.M., procedura de examinare a opoziției va putea fi suspendată până când O.S.I.M. va lua o decizie definitivă cu privire la refuzul emis.
(12) La opoziția titularului unei mărci o cerere de înregistrare a unei mărci este respinsă când înregistrarea este cerută de mandatarul titularului marcii în nume propriu și fără consimțământul titularului, în afară de situația în care mandatarul își justifica solicitarea înregistrării marcii.
(13) Opoziția formulată conform art. 23 din lege se soluționează de o comisie de examinare formată din 3 specialiști desemnați de șeful Serviciului mărci, dintre care unul va fi examinatorul care a întocmit raportul de examinare a marcii.
Regula 20 - Certificatul de înregistrare a marcii
(1) În termen de maximum doua luni de la data rămânerii definitive a deciziei de înregistrare a marcii, O.S.I.M. eliberează titularului certificatul de înregistrare, cu condiția plății taxei prevăzute de lege. Certificatul de înregistrare conține mențiuni cu privire la marca înregistrată, înscrise în Registrul Național al Marcilor.
(2) Titularul poate solicita eliberarea de copii de pe certificatul de înregistrare, conforme cu originalul, cu plata taxei prevăzute de lege.
Regula 21 - Reînnoirea înregistrării marcii
(1) O cerere de reinnoire va conține următoarele elemente:
a) solicitarea expresă de reinnoire a înregistrării marcii;
b) dacă cererea este prezentată de titular, numele și adresa acestuia;
c) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului, dacă este cazul;
d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a marcii;
e) numărul înregistrării marcii;
f) mențiunea ca reînnoirea este cerută pentru toate produsele și serviciile la care se referă marca înregistrată sau, după caz, indicarea claselor sau produselor și a serviciilor vizate de reinnoire;
g) semnatura titularului, a persoanei autorizate de titular sau semnatura mandatarului, după caz;
h) dovada plății taxei prevăzute de lege pentru reînnoirea înregistrării marcii.
(2) Dacă cererea de reinnoire, prezentată în termenele prevăzute la art. 29 alin. 5 din lege, nu conține unul dintre elementele prevăzute la alin. (1), O.S.I.M. notifica solicitantului reînnoirii înregistrării neregulile constatate, acordând un termen de 3 luni pentru remedierea acestora.
(3) În situația în care cererea de reinnoire a înregistrării îndeplinește condițiile legale, O.S.I.M. eliberează certificatul de reinnoire și îl comunică titularului marcii.
(4) Când cererea de reinnoire a înregistrării a fost prezentată de o persoană expres autorizata de titular, O.S.I.M. va transmite și titularului o copie de pe notificarea asupra neregulilor constatate.
(5) Dacă remedierile notificate nu sunt efectuate în termenul acordat, O.S.I.M. radiază marca din Registrul Național al Marcilor. Radierea produce efecte din ziua următoare datei expirării protecției marcii.
Capitolul 4 — Modificări ↑ Cuprins
Regula 22 - Modificarea cererii de înregistrare a marcii
(1) O solicitare pentru modificarea unei cereri de înregistrare a unei mărci trebuie să conțină următoarele elemente:
a) numărul atribuit cererii de înregistrare a marcii;
b) numele sau denumirea și adresa sau sediul solicitantului;
c) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului, dacă este cazul;
d) indicarea elementului din cerere care trebuie modificat, precum și a elementului care trebuie să figureze ca urmare a modificării cererii;
e) dacă modificarea vizează reprezentarea marcii, o reproducere a marcii modificate, în conformitate cu regula 9 alin. (2)-(5).
(2) Solicitarea de modificare a unei cereri de înregistrare a unei mărci va fi luată în considerare numai după efectuarea plății taxei prevăzute de lege.
(3) O.S.I.M. poate acorda un termen de o luna pentru remedierea neregularităților privind solicitarea de modificare a cererii; în cazul în care aceste neregularități nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. va respinge solicitarea de modificare a cererii de înregistrare a marcii.
(4) Dacă solicitantul dorește modificarea aceluiași element în mai multe cereri, este suficienta prezentarea unei singure solicitări de modificare; modificarea este supusă plății taxei prevăzute de lege pentru fiecare dintre cererile de modificare.
(5) Solicitarea privind modificarea numelui sau a adresei mandatarului desemnat de solicitant nu este supusă nici unei taxe.
Regula 23 - Modificarea înregistrării
(1) O cerere de modificare a înregistrării unei mărci va conține următoarele elemente:
a) numărul de înregistrare a marcii;
b) numele sau denumirea și adresa sau sediul titularului marcii;
c) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului, dacă este cazul;
d) indicarea elementului din reprezentarea marcii, a cărui modificare este solicitată, în sensul art. 33 alin. 1 din lege;
e) o reprezentare a marcii modificate, în conformitate cu regula 9 alin. (2)-(5).
(2) Cererea de modificare a înregistrării unei mărci este considerată a fi depusa numai după ce plata taxei prevăzute de lege a fost achitată de către titularul marcii.
(3) O.S.I.M. poate acorda un termen de o luna pentru remedierea neregularităților privind cererea de modificare a înregistrării marcii; în cazul în care aceste neregularități nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. va respinge cererea de modificare.
(4) Când modificarea se referă la același element conținut în mai multe mărci înregistrate care aparțin aceluiași titular, este suficienta prezentarea unei singure cereri de modificare. Taxa prevăzută de lege va fi achitată pentru fiecare înregistrare a marcii ce urmează a fi modificată.
(5) Dacă înregistrarea marcii sau înregistrarea publicată comporta o eroare imputabilă O.S.I.M., rectificarea va fi efectuată din oficiu sau la solicitarea titularului. Cererea de rectificare prezentată de titular nu va fi supusă nici unei taxe. Rectificările efectuate se publică în BOPI.
Regula 24 - Modificarea numelui/denumirii sau a adresei/sediului titularului marcii sau mandatarului
(1) O cerere de modificare a numelui/denumirii sau a adresei/sediului titularului unei mărci înregistrate va conține următoarele elemente:
a) numărul de înregistrare a marcii;
b) numele sau denumirea și adresa sau sediul titularului, astfel cum sunt înscrise în Registrul Național al Marcilor;
c) numele sau denumirea și adresa sau sediul titularului, modificate la solicitarea acestuia;
d) dacă titularul și-a desemnat un mandatar, numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului.
(2) Dacă modificarea numelui/denumirii sau a adresei/sediului titularului nu a avut loc ca urmare a transmiterii, totale sau parțiale, a drepturilor cu privire la marca înregistrată sau a unei alte modificări în situația juridică a marcii, modificarea respectiva va fi înscrisă în Registrul Național al Marcilor, la solicitarea titularului, fără plata vreunei taxe.
(3) O singura cerere poate fi prezentată pentru modificarea numelui/denumirii sau a adresei/sediului în doua sau în mai multe înregistrări ale aceluiași titular.
(4) O.S.I.M. poate acorda un termen de o luna pentru remedierea unor lipsuri ale cererii de modificare a numelui/denumirii sau a adresei/sediului titularului; în cazul în care aceste neregularități nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. va respinge cererea de modificare.
(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) sunt aplicabile și cu privire la modificarea numelui/denumirii sau a adresei/sediului mandatarului desemnat de titular.
Capitolul 5 — Transmiterea drepturilor asupra marcilor: cesiuni, licențe și alte drepturi ↑ Cuprins
Regula 25 - Cererea de înscriere a cesiunii unei mărci
(1) Cererea de înscriere a cesiunii unei mărci va conține următoarele elemente:
a) numele sau denumirea și adresa sau sediul titularului;
b) numele sau denumirea și adresa sau sediul noului titular;
c) dacă titularul are un mandatar, numele sau denumirea și adresa sau sediul acestuia;
d) dacă noul titular are un mandatar, numele sau denumirea și adresa sau sediul acestuia;
e) când noul titular este străin, denumirea statului căruia acesta îi aparține, denumirea statului în care noul titular își are domiciliul/sediul sau în care noul titular are o întreprindere în înțelesul art. 3 din Convenția de la Paris;
f) când noul titular este o persoană juridică, forma de constituire a acesteia, precum și denumirea statului a cărui legislație a servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice;
g) lista cuprinzând produsele și serviciile la care se referă cesiunea marcii, dacă cesiunea nu privește toate produsele și serviciile înregistrate;
h) documentele care fac dovada cesiunii marcii, în conformitate cu regula 26.
(2) Cererea este considerată a fi depusa numai după plata taxei prevăzute de lege.
Regula 26 - Schimbarea titularului
(1) Când schimbarea titularului rezultă dintr-un contract, cererea de înregistrare a cesiunii unei mărci va fi însoțită de:
a) o copie de pe contractul de cesiune, certificată pentru conformitate; sau
b) un extras, certificat pentru conformitate, din contractul care stabilește schimbarea titularului.
(2) Când schimbarea titularului rezultă dintr-o fuziune, cererea de înregistrare a cesiunii unei mărci va fi însoțită de copia certificată pentru conformitate de pe documentul în baza căruia a avut loc fuziunea.
(3) În situația prevăzută la alin. (2), dacă schimbarea vizează numai unul sau o parte din cotitulari și nu toți cotitularii, la cererea de înregistrare a cesiunii unei mărci se va anexa un document semnat de ceilalți cotitulari, care să conțină acordul expres al acestora cu privire la noul titular.
(4) Când schimbarea titularului s-a produs prin efectul legii sau în baza unei hotărâri judecătorești, cererea de înregistrare a cesiunii va indica și va fi însoțită de documentul certificat conform cu originalul, care să dovedească respectiva schimbare.
Regula 27 - Înscrierea cesiunii
(1) Când condițiile de înscriere a cesiunii unei mărci, prevăzute la regula 25, nu sunt îndeplinite, O.S.I.M. acorda solicitantului cererii un termen de 3 luni pentru remedierea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. decide respingerea cererii.
(2) O singura cerere de înscriere a cesiunii unei mărci este suficienta în cazul cesiunii a doua sau mai multe mărci, cu condiția ca pentru toate aceste mărci sa existe un singur titular, iar cesiunea să se efectueze către un singur nou titular.
(3) La data la care cererea de înscriere a cesiunii îndeplinește cerințele prevăzute la regula 25, O.S.I.M. înscrie cesiunea în Registrul Național al Marcilor și o publică în BOPI.
Regula 28 - Înscrierea licențelor și a altor drepturi
(1) Cererea de înscriere a unei licențe sau a constituirii unui drept real va conține următoarele elemente:
a) numele sau denumirea și adresa sau sediul titularului;
b) dacă titularul are un mandatar, numele sau denumirea și adresa sau sediul acestuia;
c) numele sau denumirea și adresa sau sediul beneficiarului licenței sau al dreptului real;
d) dacă este cazul, denumirea statului căruia îi aparține beneficiarul licenței, a statului în care acesta își are domiciliul/sediul sau o întreprindere în înțelesul art. 3 din Convenția de la Paris;
e) numărul înregistrării marcii care face obiectul înscrierii licenței sau a dreptului real;
f) lista cuprinzând produsele și serviciile la care se referă marca ce face obiectul cererii de înscriere a licenței sau a dreptului real;
g) semnatura titularului sau a mandatarului acestuia.
(2) Când marca face obiectul unei licențe pentru o parte din produsele și serviciile pentru care marca este înregistrată sau când licenta este limitată teritorial ori este o licenta temporară, cererea de înregistrare a licenței va indica, după caz:
a) produsele și serviciile la care se referă licenta;
b) partea din teritoriul României pentru care se acordă licenta;
c) durata pentru care se acordă licenta.
(3) Cererea este considerată a fi depusa numai după plata taxei prevăzute de lege.
(4) Când condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) nu sunt îndeplinite, O.S.I.M. acorda solicitantului cererii de înregistrare a licenței un termen de 3 luni pentru remedierea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. decide respingerea cererii.
(5) Licenta marcii este înscrisă în Registrul Național al Marcilor sub mențiunea "licenta exclusiva╥, dacă titularul și licentiatul solicita în mod expres aceasta mențiune.
(6) Marca poate face obiectul unor măsuri de executare silită și poate fi data în gaj sau poate face obiectul altui drept real.
(7) La cererea uneia dintre părți, drepturile reale, precum și măsurile de executare silită se înscriu în Registrul Național al Marcilor și se publică în BOPI.
Regula 29 - Radierea sau modificarea înscrierii licențelor sau a unor drepturi reale
(1) Înscrierea prevăzută la regula 28 alin. (1) poate face obiectul unei radieri, la solicitarea scrisă a uneia dintre persoanele interesate.
(2) Cererea de radiere a înscrierii licențelor sau a unor drepturi reale va conține următoarele elemente:
a) numele sau denumirea și adresa sau sediul solicitantului radierii;
b) numărul de înregistrare a marcii;
c) precizări asupra licenței ori asupra altui drept a cărui înregistrare urmează a fi radiată.
(3) Cererea va fi însoțită de documentele care dovedesc ca dreptul înregistrat s-a stins sau de o declarație din care să rezulte ca licentiatul și titularul marcii sau, după caz, titularul dreptului real sunt de acord cu radierea.
(4) Când condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) nu sunt îndeplinite, O.S.I.M. acorda solicitantului cererii de radiere un termen de 3 luni pentru remedierea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, O.S.I.M. decide respingerea cererii.
(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică mutatis mutandis oricărei cereri de modificare a unei înscrieri, prevăzută la regula 28 alin. (1).
Capitolul 9 — Indicații geografice ↑ Cuprins
Regula 37 - Protecția indicațiilor geografice
(1) O indicație geografică va fi protejata, potrivit art. 67 din lege, numai dacă exista o legătură strânsă între produsele la care se referă indicația geografică și locul de origine a acestora în ceea ce privește calitatea, reputația ori alte caracteristici ale produselor. O indicație geografică nu poate fi protejata numai pentru simplul fapt ca produsul la care aceasta se referă este originar dintr-o anumită regiune.
(2) În cazul indicațiilor geografice omonime pentru vinuri, fiecare indicație va fi însoțită de mențiunea denumirii asociației de producători ai vinurilor respective. Protecția va fi acordată fiecărei indicații geografice, cu condiția ca indicația geografică în cauza să fie folosită în mod tradițional și constant, pentru a descrie și prezenta un vin produs în zona geografică la care se referă.
(3) În sensul art. 70 lit. b) din lege, este generic și nu poate fi protejat ca indicație geografică numele unui produs care, deși se referă la locul sau la regiunea în care acesta a fost inițial fabricat, produs sau comercializat, a devenit nume comun pentru un anumit tip de produse.
(4) O indicație geografică înregistrată nu va putea fi considerată ca a devenit generica și nici nu va cădea în domeniul public.
Regula 38 - Cererea de înregistrare a unei indicații geografice
(1) Cererea de înregistrare a unei indicații geografice va conține:
a) solicitarea expresă cu privire la înregistrarea unei indicații geografice și la acordarea dreptului de utilizare a acesteia;
b) denumirea și sediul asociației de producători care solicită înregistrarea indicațiilor geografice;
c) lista cuprinzând persoanele autorizate sa utilizeze indicația geografică;
d) indicația geografică ce face obiectul cererii;
e) tipul de produse la care se referă indicația geografică, precum și indicarea locului de fabricație și a limitelor ariei geografice de producție;
f) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului autorizat, dacă asociația de producători și-a desemnat un mandatar.
(2) Cererea de înregistrare a indicatiei geografice va fi însoțită de:
a) un caiet de sarcini conținând elementele prevăzute la alin. (4);
b) un certificat de conformitate a produselor cu elementele prevăzute în caietul de sarcini, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației;
c) dovada achitării taxei de înregistrare a indicatiei geografice;
d) procura de reprezentare a solicitantului cererii, dacă este cazul.
(3) Dacă solicitantul înregistrării unei indicații geografice este o asociație de producători străină, cererea va fi însoțită de următoarele documente:
a) documentul justificativ, în copie certificată pentru conformitate, al titlului de protecție obținut în țara de origine;
b) dovada achitării taxei de înregistrare a indicatiei geografice;
c) procura de reprezentare a solicitantului cererii.
(4) Caietul de sarcini, anexat la cererea de înregistrare a indicatiei geografice, va conține cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea produsului la care se referă indicația geografică;
b) descrierea produsului și a principalelor caracteristici ale acestuia;
c) delimitarea ariei geografice de producție;
d) elementele care dovedesc ca produsul este originar din aria geografică de producție;
e) descrierea metodei de obținere a produsului;
f) elementele care justifica legătură produsului cu zona sau cu originea geografică a acestuia;
g) referințe privind procedurile de control al calității produselor, precum și organul competent să efectueze acest control.
Regula 39 - Procedura de înregistrare a unei indicații geografice
(1) În termen de 3 luni de la depunerea la O.S.I.M., cererea de înregistrare a unei indicații geografice este supusă examinării condițiilor prevăzute la art. 68-70 din lege și la regula 38.
(2) Dacă cererea îndeplinește condițiile legale, O.S.I.M. decide înregistrarea indicatiei geografice și acordarea dreptului de utilizare a acesteia asociației de producători solicitanta. În termen de doua luni de la luarea acestei decizii, O.S.I.M. publică în BOPI indicația geografică și lista cuprinzând persoanele autorizate sa utilizeze indicația geografică.
(3) O declarație de opoziție la înregistrarea unei indicații geografice poate fi formulată în termen de 3 luni de la publicare, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 70 din lege sau dacă o persoană are un interes legitim fondat pe un drept de proprietate industriala anterior protejat cu care indicația geografică ar intră în conflict.
(4) O.S.I.M. notifica o copie de pe declarația de opoziție solicitantului înregistrării indicatiei geografice, pentru ca acesta să își poată prezenta observațiile asupra motivelor opoziției.
(5) Dacă motivele opoziției sunt întemeiate, O.S.I.M. respinge cererea de înregistrare a indicatiei geografice și publică decizia de respingere în BOPI.
(6) În caz contrar situației prevăzute la alin. (5), O.S.I.M. înregistrează indicația geografică în Registrul Național al Indicațiilor Geografice, eliberează asociației de producători solicitante certificatul de înregistrare a indicatiei geografice și de acordare a dreptului de utilizare a acesteia și informează, printr-o decizie motivată, persoana care a formulat declarația de opoziție despre respingerea acesteia; O.S.I.M. va publică în BOPI și va menționa în Registrul Național al Indicațiilor Geografice organul competent să efectueze controlul produselor, stabilit prin caietul de sarcini al indicațiilor geografice.
Regula 40 - Modificarea caietului de sarcini
(1) Persoanele autorizate de O.S.I.M. sa utilizeze indicația geografică înregistrată pot solicita modificarea caietului de sarcini, când evoluția cunoștințelor științifice și tehnice sau revizuirea delimitării geografice o impune.
(2) Cererea de modificare a caietului de sarcini va fi supusă procedurii prevăzute la regula 39, în afară cazului în care modificările cerute nu sunt esențiale.
(3) O.S.I.M. va înscrie în Registrul Național al Indicațiilor Geografice modificările aduse caietului de sarcini și le va publică în BOPI.
Regula 41 - Cererea de reinnoire a dreptului de utilizare a indicațiilor geografice
(1) Persoanele autorizate de O.S.I.M. sa utilizeze indicația geografică pot, înainte de expirarea fiecărei perioade de 10 ani, să solicite la O.S.I.M. reînnoirea dreptului de utilizare.
(2) Cererea de reinnoire va fi însoțită de o confirmare din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației cu privire la menținerea caracteristicilor produselor, precum și de dovada achitării taxei prevăzute de lege.
(3) În lipsa documentelor prevăzute la alin. (2) O.S.I.M. decide respingerea cererii de reinnoire.
Capitolul 11 — Comisia de reexaminare ↑ Cuprins
Regula 45 - Comisia de reexaminare: componenta și competente
(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor O.S.I.M. privind mărcile se soluționează de către comisia de reexaminare, formată din președinte și 2 membri.
(2) Președintele comisiei de reexaminare va fi directorul general al O.S.I.M. sau împuternicitul acestuia; membrii vor fi un examinator din cadrul Serviciului mărci, care nu a luat decizia contestată, și un consilier juridic.
(3) Directorul general al O.S.I.M. va aproba componenta comisiei de reexaminare și va fixa termenele pentru soluționarea contestațiilor.
(4) Comisia de reexaminare va fi competența să soluționeze contestațiile formulate împotriva deciziilor O.S.I.M., menționate la regula 42 alin. (1) și (2), și va putea lua una dintre următoarele hotărâri:
a) admiterea contestației, dispunând desființarea sau modificarea deciziei O.S.I.M.;
b) respingerea contestației și menținerea deciziei O.S.I.M.
(5) În cazul în care o contestație a fost formulată înainte ca o decizie sa fi fost luată de O.S.I.M., comisia de reexaminare va lua act, printr-o încheiere de ședința, despre contestația prematur formulată și va transmite dosarul Serviciului mărci în vederea continuării procedurilor prevăzute de lege și de prezentul regulament.
(6) Când comisia de reexaminare constata ca taxa de contestație nu a fost achitată în termenul ce poate fi acordat de O.S.I.M. potrivit regulii 46 alin. (16) va respinge contestația pentru lipsa taxei de contestație.
Regula 46 - Procedura de soluționare a contestațiilor
(1) Contestația prezentată comisiei de reexaminare se va face în scris și va conține următoarele elemente:
a) numele și domiciliul sau denumirea și sediul persoanei care a formulat contestația;
b) obiectul contestației;
c) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația;
d) prezentarea dovezilor pe care se sprijină contestația;
e) semnatura persoanei care a formulat contestația.
(2) Contestația va fi însoțită de dovezile în susținerea acesteia și de dovada achitării taxei de contestație.
(3) Când dovezile constau în înscrisuri, se vor prezenta copii de pe aceste acte. Dacă înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, se vor depune traduceri ale acestora în limba română, certificate de partea care le depune.
(4) Contestația poate fi prezentată și susținută în fața comisiei de reexaminare direct sau printr-un reprezentant, conform alin. (5).
(5) Reprezentarea părților în fața comisiei de reexaminare se poate face prin mandatar sau prin avocat.
(6) Persoanele fizice sau juridice străine nu pot prezenta contestații și nu pot pune concluzii în fața comisiei de reexaminare decât prin reprezentant, în condițiile alin. (5).
(7) Pregătirea ședinței de contestații va fi asigurata de secretariatul comisiei de reexaminare, care va tine evidenta contestațiilor într-un registru cu aceasta destinație.
(8) Cu cel puțin 14 zile înainte de termenul fixat pentru soluționarea contestației, secretarul comisiei de reexaminare va trimite citații părților sau reprezentanților acestora, prin posta, cu confirmare de primire.
(9) Dacă partea convocată conform alin. (8) nu se prezintă la termenul fixat, procedura în fața comisiei de reexaminare se poate desfășura în lipsa acesteia.
(10) Ședința este publică. Comisia de reexaminare poate dispune ședința secreta, dacă dezbaterea publică ar vătăma una dintre părți sau ordinea publică.
(11) Președintele comisiei de reexaminare deschide, suspenda și ridica ședința.
(12) Secretarul comisiei de reexaminare verifica dacă este plătită taxa și dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită, după care președintele deschide dezbaterile.
(13) Înainte de a da cuvântul părților, președintele invita examinatorul să prezinte obiectul contestației și punctul sau de vedere cu privire la contestația formulată.
(14) Președintele va pune întrebări părților și va pune în dezbatere orice împrejurare de fapt sau de drept pentru soluționarea cauzei, chiar dacă acestea nu sunt cuprinse în contestație. Membrii comisiei de reexaminare vor putea pune întrebări părților numai prin intermediul președintelui, care poate, totuși, incuviinta ca aceștia sa pună întrebări direct.
(15) Susținerile prezentate de părți în ședința vor fi consemnate de secretarul comisiei de reexaminare într-un proces-verbal.
(16) La primul termen fixat pentru soluționarea contestației, comisia de reexaminare va putea acorda, la cerere, un nou termen pentru plata taxei de contestație, pentru completarea motivelor și a probelor în susținerea contestației sau, după caz, pentru completarea motivelor și a probelor în apărare.
(17) În situațiile prevăzute la alin. (16), comisia de reexaminare va dispune amânarea soluționării contestației printr-o încheiere de ședința semnată de președinte și de secretar.
Regula 47 - Pronunțarea hotărârilor comisiei de reexaminare
(1) După încheierea dezbaterilor, comisia de reexaminare deliberează și pronunța hotărârea. În funcție de complexitatea cauzei, comisia de reexaminare poate amana pronunțarea cel târziu 3 săptămâni.
(2) În situația în care comisia de reexaminare constata ca sunt necesare noi lămuriri sau acte în dosarul cauzei, poate repune dosarul pe rol, fixând o noua ședința, cu invitarea părților, conform regulii 46 alin. (8).
(3) Hotărârea comisiei de reexaminare va fi fondată numai pe faptele și pe dovezile prezentate de părți în dosarul cauzei și în ședința de contestație.
(4) Cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației vor fi suportate de partea care a angajat cheltuielile respective.
(5) Hotărârea comisiei de reexaminare se pronunța cu majoritate de voturi și va purta semnăturile președintelui, membrilor și a secretarului.
(6) În cazul în care unul dintre membrii comisiei de reexaminare este împiedicat să semneze hotărârea, aceasta va fi semnată de președintele comisiei de reexaminare, cu menționarea motivelor care au împiedicat semnarea.
(7) Hotărârile se vor întocmi într-un singur exemplar original și vor fi ținute în evidenta secretariatului comisiei de reexaminare.
(8) Hotărârile se comunică părților, în copie certificată, de către secretarul comisiei de reexaminare.
(9) Dispozițiile din prezentul regulament, referitoare la procedura în fața comisiei de reexaminare, precum și la hotărârile acesteia, se completează, în mod corespunzător, cu dispozițiile Codului de procedura civilă.
Capitolul 12 — Formulare și registre; dispoziții finale și tranzitorii ↑ Cuprins
Regula 48 - Formularele O.S.I.M.
(1) În procedurile în fața O.S.I.M. vor fi utilizate formulare pentru:
a) depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci;
b) opoziția la înregistrarea unei mărci;
c) modificarea unei cereri sau a înregistrării unei mărci;
d) modificarea numelui sau a adresei titularului ori a mandatarului;
e) cererea pentru înregistrarea cesiunii unei mărci;
f) cererea pentru înregistrarea unei licențe sau pentru constituirea unui drept real;
g) cererea de radiere sau de modificare a înscrierii licențelor sau a altor drepturi;
h) declarația de renunțare la o marca;
i) cererea de reinnoire a înregistrării unei mărci;
g) cererea de înregistrare a unei indicații geografice;
k) cererea de reinnoire a dreptului de utilizare a unei indicații geografice;
l) declarația de opoziție la înregistrarea unei indicații geografice;
m) procura de reprezentare.
(2) O.S.I.M. furnizează gratuit formularele prevăzute la alin. (1).
Regula 49 - Registrul Național al Marcilor
(1) Registrul Național al Marcilor va conține următoarele elemente:
a) numele sau denumirea și domiciliul sau sediul solicitantului, precum și denumirea statului pe teritoriul căruia acesta își are domiciliul sau o întreprindere în înțelesul art. 3 din Convenția de la Paris;
b) data depunerii la O.S.I.M. a cererii de înregistrare a marcii;
c) data și numărul atribuit cererii de înregistrare a marcii;
e) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului;
g) lista cuprinzând produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată marca;
h) indicații referitoare la invocarea unei prioritati;
i) declarația solicitantului cu privire la renunțarea de a invoca un drept exclusiv asupra unui element al marcii;
j) mențiuni exprese, dacă marca este colectivă sau de certificare;
k) data și numărul de înregistrare a marcii.
(2) Sunt, de asemenea, înscrise în Registrul Național al Marcilor:
a) modificarea cu privire la numele sau denumirea și la adresa sau sediul titularului ori cu privire la denumirea statului în care acesta își are domiciliul/sediul sau o întreprindere în înțelesul art. 3 din Convenția de la Paris;
b) modificarea privind numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului;
c) în cazul desemnării unui nou mandatar, numele sau denumirea și adresa sau sediul acestuia;
d) orice modificare sau rectificare cu privire la marca sau la lista cuprinzând produse și servicii;
e) modificări privind regulamentul de utilizare a marcii colective sau de certificare;
f) înscrierea oricărui transfer de drepturi cu privire la o marca sau înscrierea constituirii unui drept real;
g) înscrierea măsurilor de executare silită privind marca înregistrată;
h) reînnoirea înregistrării marcii;
i) mențiuni referitoare la stingerea drepturilor asupra marcii;
j) declarația de renunțare de către titular la marca;
k) mențiuni privind decizia de anulare a înregistrării unei mărci sau decizia de decădere a titularului din drepturile conferite de marca, precum și mențiunea de radiere a marcii;
l) radierea mandatarului.
(3) Directorul general al O.S.I.M. poate decide înscrierea și a altor mențiuni în Registrul Național al Marcilor.
Regula 50 - Registrul Național al Indicațiilor Geografice
(1) Registrul Național al Indicațiilor Geografice va conține următoarele elemente:
a) denumirea și sediul asociației de producători, solicitanta a înregistrării indicatiei geografice;
b) data depunerii la O.S.I.M. a cererii de înregistrare a indicatiei geografice;
c) numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului;
d) indicația geografică solicitată a fi înregistrată;
e) lista persoanelor autorizate de O.S.I.M. sa utilizeze indicația geografică;
f) tipul de produse la care se referă indicația geografică;
g) mențiuni privind caietul de sarcini;
h) numărul și data certificatului de conformitate, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației;
i) indicații privind titlul de protecție acordat în țara de origine;
j) data și numărul de înregistrare a indicatiei geografice;
k) lista indicațiilor geografice protejate în baza convențiilor internaționale.
(2) În Registrul Național al Indicațiilor Geografice sunt, de asemenea, înscrise:
a) modificări privind denumirea sau sediul asociației de producători;
b) modificări privind lista cuprinzând persoanele autorizate de O.S.I.M. sa folosească indicația geografică;
c) modificări aduse caietului de sarcini;
d) reînnoirea dreptului de utilizare a indicatiei geografice;
e) mențiuni privind decizia de anulare a înregistrării indicatiei geografice și radierea indicatiei geografice;
f) mențiuni privind decizia de decădere din drepturi a persoanelor autorizate sa utilizeze indicația geografică;
g) modificări privind numele sau denumirea și adresa sau sediul mandatarului;
h) mențiuni privind desemnarea unui nou mandatar, dacă este cazul.
(3) Directorul general al O.S.I.M. poate decide înscrierea și a altor mențiuni în Registrul Național al Indicațiilor Geografice.
Regula 51 - Dispoziții finale și tranzitorii
(1) Cererile privind mărcile depuse la O.S.I.M. înainte de data intrării în vigoare a legii și pentru care o decizie definitivă nu a fost luată până la această dată vor fi supuse procedurilor prevăzute de Legea nr. 84/1998 și de prezentul regulament.
(2) Dacă, înainte de data intrării în vigoare a legii, o persoană a dobândit prin transmitere drepturi cu privire la o marca, dar aceasta transmitere nu a fost înscrisă la O.S.I.M., orice înscriere posterioară în Registrul Național al Marcilor va fi supusă procedurilor prevăzute de Legea nr. 84/1998 și regulilor cuprinse în cap. V din prezentul regulament.
(3) În aplicarea legii și a prezentului regulament directorul general al O.S.I.M. va putea emite norme, ordine, instrucțiuni, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.