Articolul 1
1. Se atestă faptul că prezentul regulament respectă principiile subsidiarității și proporționalității.
2. În contextul pachetului privind migrația se notează:
a) importanța propunerii de regulament pentru desemnarea țărilor sigure de origine;
b) utilitatea propunerii de regulament pentru celeritatea procedurilor aferente cererilor de azil;
c) faptul că prevederile regulamentului curent nu generează alte modificări care să influențeze negativ procedurile stabilite în pachetul aferent gestionării corespunzătoare a fenomenului migraționist;
d) utilitatea posibilității solicitantului de azil ca, pe baza propriilor probe, să poată demonstra că nu este în siguranță, deși țara din care provine este în categoria țărilor de origine sigure; se remarcă însă că o astfel de situație nu este ușor de dovedit în realitate;
e) existența unor proceduri diferite, un regulament care este adoptat în procedură legislativă ordinară și suspendarea sau eliminarea din lista comună a unei țări prin acte delegate ale Comisiei.
3. Sunt considerate necesare și obligatorii:
a) convergența și uniformizarea procedurilor de azil;
b) uniformizarea la nivel european a listei țărilor sigure de origine, deși există state membre care au adoptat astfel de liste la nivel național;
c) prevederea regulamentului că "statele membre pot adopta decizii care permit desemnarea la nivel național și a altor țări de origine sigure decât cele prezente în lista comună la nivelul UE", dar ținând cont de prevederile și de aplicabilitatea directă ale prezentului regulament. Astfel, deși statele membre păstrează ca prerogativă desemnarea la nivel național a altor țări terțe decât acelea care figurează pe lista comună la nivelul Uniunii Europene drept țări sigure de origine, constituirea acestei liste comune asigură faptul că acest concept este aplicat uniform în cazul solicitanților ale căror țări de origine sunt pe listă;
d) revizuirea periodică a țărilor care figurează pe lista comună, potrivit căreia Comisia poate adopta o decizie în baza actelor delegate în conformitate cu art. 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în cazul unei schimbări defavorabile a situației unei țări terțe care figurează pe lista Uniunii Europene;
e) identificarea soluțiilor pentru cauzele care stau la baza fenomenului migraționist: reducerea sărăciei, accelerarea procesului de dezvoltare a țărilor de origine și de tranzit, rezolvarea conflictelor etc., dincolo de aplicarea măsurilor pentru gestionarea situațiilor de criză;
f) urgentarea elaborării și implementării politicii externe și politicii de securitate comună, conform noilor realități;
g) având în vedere actuala situație de criză, revizuirea listei la cel mult șase (6) luni pentru primii doi (2) ani sau ori de câte ori o situație excepțională o impune.
4. Se recomandă: a) stabilirea unor criterii clare și obiective pentru identificarea "schimbării bruște a situației" din țările sigure de origine, prin identificarea riscurilor fiecărei țări în parte, ținând cont de faptul că la nivelul Comisiei se va lua decizia de suspendare sau eliminare a țărilor sigure de origine prin acte delegate.