Articolul 1
Temeiul juridic al propunerii îl constituie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea UE.
Prezenta propunere legislativă reprezintă cel de-al treilea pilon în realizarea Uniunii Bancare Europene, alături de Mecanismul unic de supraveghere și Mecanismul unic de rezoluție.
Propunerea de modificare vizează instituirea în trei etape succesive a unui sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS, European Deposit Insurance Scheme): un sistem de reasigurare pentru schemele naționale participante de garantare a depozitelor (SGD participante) într-o primă etapă de trei ani, un sistem de coasigurare pentru SGD naționale participante într-o a doua etapă de patru ani și un sistem de asigurare completă pentru SGD naționale participante în regimul permanent.
În toate cele trei etape - reasigurare, coasigurare și asigurare completă - sistemul european de asigurare a depozitelor ar oferi atât finanțare, cât și acoperirea pierderilor înregistrate de schemele de garantare a depozitelor participante. Finanțarea furnizată de sistemul european de asigurare a depozitelor acoperă necesarul inițial de lichiditate al unui SGD pentru a acorda compensații deponenților, în termenul de plată a compensațiilor prevăzut de directivă (aproximativ 7 zile lucrătoare), dar și pentru a satisface la timp cererea de contribuție la o procedură de rezoluție.
Propunerea legislativă europeană vizează statele membre participante la Uniunea Bancară, respectiv, la acest moment, doar cele aparținând zonei euro.
În urma examinării, Comisia pentru Afaceri Europene formulează următoarele observații:
1. Prezentul regulament respectă principiul subsidiarității și principiul proporționalității, întrucât obiectivele sale nu pot fi realizate la nivel național, iar măsurile propuse și forma legislativă (regulament) sunt adecvate.
Cu toate acestea, dezideratul realizării unei piețe europene unice prevăzut de articolul 114 nu se realizează efectiv; există două categorii de sisteme bancare naționale - cele membre ale zonei euro, pentru care mecanismele sunt obligatorii, și sistemele naționale din țările non-membre. Deși deschisă opțional și acestora din urmă, proiectul actual al Uniunii Bancare instituie o uniune cu două viteze, ceea ce nu este de dorit. În același timp, readuce în discuție dificultățile integrării în contextul în care nu există o monedă unică, ci doar o monedă comună, într-o piață unică cu mari diferențe de dezvoltare.
2. Se apreciază că EDIS reprezintă un pas înainte în realizarea stabilității financiar-bancare, protejarea deponenților și evitarea crizelor care au impus în trecut salvarea băncilor din bani publici.
În general, EDIS ar putea sprijini stabilitatea sistemului bancar european și ar întări încrederea deponenților prin:
(i) reducerea vulnerabilității unor scheme naționale de garantare a depozitelor în fața unor șocuri mari locale (preponderent generate în cadrul unui sistem bancar eterogen și asimetric din punct de vedere al mărimii instituțiilor de credit);
(ii) reducerea legăturii dintre bănci și statele în care activează. EDIS conține măsuri de protecție împotriva utilizării abuzive (spre exemplu, doar acele SGD naționale care respectă regulile instituite la nivel UE vor beneficia de protecție prin intermediul EDIS).
3. Se atrage atenția:
a) în România, resursele Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB) acoperă la data de 30 septembrie 2015 aproximativ 3,78% din valoarea totală maximă a compensațiilor potențiale, nivel foarte bun comparativ cu alte state membre (de exemplu, Spania, Italia, Grecia) sau nivelul de 0,8% propus de Comisia Europeană. Pentru statele membre care au scheme de garantare consolidate, cum este cazul României, împărțirea riscurilor la nivelul EDIS nu constituie un avantaj;
b) având în vedere fragmentarea piețelor europene la nivel bancar și discrepanțele înregistrate la nivelul Uniunii Economice și Monetare din punct de vedere al rezilienței schemelor naționale de garantare, trebuie subliniată necesitatea revizuirii exhaustive a metodologiei de contribuții bazate pe risc;
c) este necesară clarificarea modului în care vor fi calculate contribuțiile la EDIS potrivit propunerii de regulament. În ceea ce privește calculul contribuțiilor în funcție de risc, o instituție de credit care are o pondere de risc mai ridicată în statul membru din care face parte ar putea avea o pondere de risc mult mai redusă raportat la nivel european. Prin urmare, în etapa de coasigurare a EDIS, când o mare parte din riscuri rămâne tot la SGD națională, profilul de risc al băncii ar trebui calculat prin raportare la sistemul bancar național.
4. Se recomandă:
a) având în vedere diferențele majore între nivelurile de risc prezente ale sistemelor bancare naționale și imposibilitatea implementării dezideratului uniformizării acestora într-un termen rezonabil (termenul operaționalizării EDIS), este oportună reglementarea explicită în cadrul regulamentului UE a unui mecanism de protejare a construcției EDIS, care să asigure că sistemele bancare naționale stabile, cu SGD finanțate și funcționale, nu vor fi negativ afectate;
b) este necesară o analiză atentă a implicațiilor din perspectiva drepturilor și obligațiilor impuse instituțiilor de credit participante, SGD naționale și autorităților naționale desemnate. Trebuie clarificate aspectele referitoare la dispozițiile ce reglementează situația în care cooperarea strânsă a unui stat membru din afara zonei euro este suspendată sau încetează (art. 4), situație în care dreptul la rambursarea către SGD națională a resurselor cu care au contribuit la EDIS instituțiile de credit participante este limitat la suma care i-ar fi necesară SGD naționale pentru a atinge două treimi din nivelul-țintă prevăzut de DGSD (astfel, pentru România, dacă Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar rămâne finanțat peste minimul prevăzut de DGSD și Regulamentul în discuție, s-ar putea ajunge inclusiv în situația în care nu s-ar recupera nicio contribuție). În plus, în cadrul acelorași dispoziții sunt introduse și alte limitări sensibile care țin de resursele disponibile ale EDIS - în situația în care la ieșirea din mecanismul de cooperare strânsă, resursele disponibile ale EDIS sunt mult diminuate, se poate ajunge la situația nerecuperării sumelor cuvenite, chiar dacă respectivul stat membru nu a beneficiat de nicio sumă de la EDIS pe perioada participării;
c) realizarea unui studiu de impact cantitativ, ținând cont de anumite scenarii de stress test sau de simulare de criză financiară la nivelul unor sisteme bancare mai puțin solide, care să determine capacitatea EDIS de a menține stabilitatea financiară la nivelul Uniunii Economice și Monetare și lipsa de influență asupra celorlalte sisteme bancare participante. Există riscul ca, din cauza complexității interacțiunilor sistemelor bancare europene, în cazul unui eveniment extrem sau al unei crize financiare severe într-un stat membru, mutualizarea riscurilor prin EDIS să conducă la efecte nedorite și la nivelul celorlalte sisteme bancare din Europa, prin fenomenul de contagiune.
În urma dezbaterii, membrii Comisiei pentru Afaceri Europene au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună Plenului formularea unei opinii în concordanță cu observațiile incluse în prezentul raport, iar această opinie să fie transmisă Comisiei Europene.