ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 54 din 14 septembrie 2016 (*actualizată*)

a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuță de înmatriculare sau înregistrare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau

b) în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuței de înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau semnul respectiv; sau

c) în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuță de înmatriculare/înregistrare, contract RCA și nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau

d) în cazul în care vehiculul nu are plăcuță de înmatriculare/înregistrare sau are o plăcuță care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul și a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluționa cererea de despăgubire de către biroul național auto sau organismul de plată a despăgubirilor;

a) teritoriul României;

b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European și teritoriul Confederației Elvețiene;

c) teritoriile statelor situate între două state membre ale Uniunii Europene, în care nu există birou național auto;

d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto care au semnat Acordul multilateral.

(1) Contractul RCA se încheie pe o perioadă cuprinsă între o lună și 12 luni, multiplu de o lună, în funcție de opțiunea asiguratului.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), contractul RCA se poate încheia pe o perioadă mai mică de o lună în următoarele situații:

a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății, dovedită cu documente justificative;

b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile.

(3) Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate conform acordului dintre asigurat și asigurătorul RCA; contractul RCA produce efecte și în cazul în care rata primei de asigurare nu a fost plătită la termenul convenit între asigurat/contractant/utilizator și asigurătorul RCA, dacă asigurătorul RCA nu și-a exercitat dreptul de reziliere a contractului RCA; contractul RCA constituie titlu executoriu pentru ratele scadente și neachitate.

(4) Asigurarea RCA produce efecte în baza prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în aplicarea acesteia, precum și a încheierii contractului RCA între asigurat și un asigurător RCA, emis inclusiv prin mijloace electronice, conform reglementărilor A.S.F.

(5) Părțile pot conveni și includerea altor clauze suplimentare față de cele stabilite prin prezenta ordonanță de urgență și prin reglementările emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, cu excepția celor care restrâng drepturile persoanei prejudiciate.

(6) Asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare asigurătorului RCA, iar asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească despăgubirea terțului prejudiciat pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de acesta în procesul civil, în condițiile legii și ale contractului RCA.

(7) La încheierea contractului RCA, precum și pe parcursul derulării acestuia, asiguratul are obligația să permită asigurătorului RCA accesul în baza de date CEDAM la evidența accidentelor și a cererilor de despăgubire anterioare și să furnizeze informațiile solicitate de asigurătorul RCA pentru evaluarea riscului și calculul primei de asigurare, stabilite prin reglementări ale A.S.F.

(8) Răspunderea asigurătorului RCA începe:

a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior, pentru asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării RCA cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;

b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;

c) din momentul încheierii contractului RCA, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

(9) În situația în care informațiile furnizate de asigurat nu sunt reale la momentul încheierii contractului RCA, prima de asigurare poate fi recalculată și modificată de asigurătorul RCA după notificarea prealabilă a asiguratului și exprimarea acordului acestuia.

(10) În cazul prevăzut la alin. (9), dacă asiguratul nu își exprimă acordul cu privire la modificarea condițiilor contractuale, acesta poate denunța contractul RCA în termen de 20 de zile de la data primirii notificării.

(11) Pentru menținerea clasei bonus/malus, prin contractul RCA părțile pot conveni posibilitatea răscumpărării, respectiv suportarea de către asigurat a contravalorii despăgubirii corespunzătoare evenimentului, asiguratul compensând asigurătorului RCA cuantumul acesteia, ulterior achitării despăgubirii cuvenite persoanei prejudiciate.

(1) Contractul RCA conține informații privind:

a) numărul și data încheierii contractului RCA;

b) părțile contractului RCA;

c) perioada de valabilitate;

d) limitele maxime de răspundere stabilite de către asigurătorul RCA;

e) prima de asigurare;

f) numărul ratelor și scadența acestora;

g) intermediarul, dacă este cazul;

h) clasa bonus/malus;

i) numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului;

j) numărul de identificare al vehiculului;

k) statele în care acest document are valabilitate.

(2) Condițiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările A.S.F. emise în aplicarea acesteia.

(3) Asigurătorii RCA solicită informațiile necesare pentru evaluarea riscului, conform propriilor criterii stabilite în tariful de primă, și verifică corectitudinea informațiilor privind datele de identificare și tehnice ale vehiculului, datele proprietarului/utilizatorului acestuia.

(4) Asigurătorii RCA își asumă răspunderea pentru toate contractele RCA și pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii în asigurări, definiți conform Legii nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

a) pentru prejudicii materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

(6) Limitele de răspundere sunt revizuite din 5 în 5 ani, în funcție de evoluția indicelui european al prețurilor de consum (IEPC) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum, cu modificările ulterioare, și sunt prevăzute în reglementările A.S.F.

(7) Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poate adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, în condițiile legii.

(1) Contractul RCA încetează:

a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoțită de documente justificative;

b) la data la care vehiculul este radiat din circulație;

c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.

(2) Contractul RCA se desființează de drept dacă:

a) riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă înainte de a se naște obligația asigurătorului RCA;

b) producerea riscului asigurat a devenit imposibilă după nașterea obligației asigurătorului RCA.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), atunci când asiguratul a plătit integral sau în rate prima de asigurare, acesta este îndreptățit să o recupereze proporțional cu perioada neexpirată a contractului RCA, dacă nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării; în cazul în care asigurătorul RCA este obligat la plata unor despăgubiri pentru evenimente acoperite prin contractul RCA, asigurătorul RCA este îndreptățit să recupereze de la asigurat prima de asigurare restituită acestuia, la cerere.

(4) Asiguratul poate denunța contractul RCA în cazul retragerii autorizației de funcționare a asigurătorului RCA sau al pronunțării de către instanța judecătorească competentă a hotărârii privind deschiderea procedurii de faliment a acestuia.

(1) Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului care a încheiat un contract RCA în următoarele situații:

a) pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului conform prevederilor legale;

b) pe perioada imobilizării vehiculului.

(2) Procedura suspendării contractului RCA se stabilește prin ordin comun al ministrului afacerilor interne, ministrului transporturilor și A.S.F.

(3) Asiguratul are obligația ca, pe toată durata suspendării contractului RCA, să imobilizeze vehiculul într-un spațiu privat, în afara domeniului public, pentru a nu avea potențial generator de daune.

(1) În cazul în care, pentru același vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe contracte RCA valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii RCA.

(2) Despăgubirea se plătește integral de către asigurătorul RCA la care s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca ulterior asigurătorul RCA în cauză să se îndrepte împotriva celorlalți asigurători RCA pentru recuperarea părții de despăgubire, plătită în numele acestora.

(3) Asiguratul are obligația de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alți asigurători RCA și poate opta pentru menținerea în vigoare a unui singur contract RCA; dreptul de opțiune se exercită o singură dată pe perioada unui an calendaristic și poate opta pentru rezilierea contractelor cu data de intrare în vigoare ulterioară primului contract RCA încheiat.

(1) În baza aceleiași prime, valabile pe întreg teritoriul statelor membre, asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și tramvaie.

(2) Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de aceștia în procesul civil, în conformitate cu:

a) nivelul minim impus de legislația statului membru al Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul prevăzut în legislația din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;

b) nivelul minim impus de legislația din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetățeni ai unor state membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă nu există birou național auto competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

(3) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă, potrivit prevederilor alin. (2), și cea prevăzută în contractul RCA.

(1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, potrivit art. 7 alin. (5) și (6) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză;

c) prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate;

e) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.

(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:

a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul;

b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;

c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

d) prejudiciile provocate terților, drept consecință a deschiderii ușilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic;

e) prejudiciile provocate terțelor persoane, în situația conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.

(4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:

a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului;

b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;

c) nu a respectat obligațiile legale de ordin tehnic cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv.

(5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși, datorită acestei legături de rudenie, de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.

a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

b) prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;

c) următoarele situații:

d) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere, conform prevederilor legale;

e) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;

f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;

g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;

h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;

i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;

j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;

k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;

n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.

(1) În situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă; în astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.

(2) În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

(1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă și cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire în cazul avarierii vehiculelor, la cererea păgubitului sau a împuternicitului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice de la data constatării daunelor.

(2) În cazul daunei totale economice, asigurătorul poate evalua vehiculul avariat într-un sistem de evaluare specializat pentru a-i determina valoarea de piață. Păgubitul poate opta pentru reparare până la valoarea de piață a vehiculului, calculată într-un sistem de evaluare specializat, sau pentru soluționarea cazului ca daună totală prin plata diferenței dintre valoarea de piață a vehiculului și valoarea epavei.

(3) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plătește cu titlu de dezdăunare și pentru cheltuielile de judecată și/sau cheltuielile aferente în cazul soluționării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

(4) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori decesului, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului din vina căruia s-a produs accidentul.

(5) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori deces al altor persoane în afara conducătorului auto răspunzător de producerea accidentului, se acordă despăgubiri și pentru prejudiciile produse soțului/soției sau persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat.

(6) Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.

(7) Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1)-(6), se acordă și în cazul în care conducătorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

(8) Despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele prejudiciate nu au domiciliul, reședința sau sediul în România.

(9) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori deces al unei alte persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

(1) Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.

(2) Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informații cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului, documentele necesare instrumentării cazului.

(3) Asiguratul înștiințează asigurătorul RCA în termenul prevăzut la alin. (1) cu privire la faptul că:

a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;

b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs și informează asigurătorul RCA imediat cu privire la desfășurarea acestor proceduri și rezultatul acestora;

c) partea prejudiciată și-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanță judecătorească sau către o altă autoritate, în situația în care contractantul ia cunoștință despre acest lucru;

d) informațiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul derulării contractului.

(4) Termenele prevăzute la alin. (1) și (3) nu se aplică în situația în care asiguratul face dovada imposibilității îndeplinirii acestei obligații.

(5) Neîndeplinirea de către asigurat a obligației prevăzute la alin. (3) nu limitează dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.

(6) Neprezentarea asiguratului la solicitarea asigurătorului nu îngrădește dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.

a) numele, prenumele și adresa persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei;

b) numele, prenumele și adresa sau denumirea, sediul contractantului ori asiguratului;

c) denumirea, sediul asigurătorului RCA care a emis contractul RCA, seria și numărul contractului RCA, precum și numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de identificare al acestuia.

(1) Asigurătorul RCA stabilește o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate obligațiile ce decurg din încheierea contractelor RCA.

(2) Pentru o perioadă de 6 luni, calculată de la data expirării termenului prevăzut la art. 36 alin. (3), A.S.F. va calcula un tarif de referință, cu caracter orientativ, trimestrial, pe baza daunei medii determinate statistic pentru fiecare categorie de vehicul în parte, pe baza plăților efective de daune achitate de către asigurătorii RCA din piață și raportate la frecvența statistică a producerii evenimentelor pe categoria segmentelor de vehicule. A.S.F. va publica tarifele de referință, dauna medie și frecvența statistică a producerii evenimentelor, pe categorii de vehicule. A.S.F. va evalua efectele acestei măsuri și va întocmi un raport ce va fi înaintat Consiliului Concurenței.

(3) Tariful de referință prevăzut la alin. (2) se aplică după aprobarea acestuia de către Consiliul A.S.F. și intră în vigoare ulterior finalizării perioadei prevăzute la art. 36 alin. (3).

(4) În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA vor folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienți de majorare și/sau corecție și alte instrumente de ajustare a tarifelor elaborate de A.S.F. în baza unor fundamente statistice, asigurându-se în acest fel o proporționalitate între tarifele practicate în perioade succesive și evoluția daunalității pe segmentul respectiv de asigurați. În cazul în care asigurătorii RCA vor dori să își extindă gama de factori utilizați în evaluarea riscului sau să crească nivelul de granularitate al factorilor utilizați, aceștia își pot stabili și alte criterii de risc stabilite prin reglementări A.S.F.

(5) Pentru determinarea sumei reprezentând prima de asigurare asigurătorul RCA ia în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani de raporturi contractuale, pentru accidente produse prin intermediul vehiculului asigurat, precum și utilizarea unor tehnologii telematice.

(6) Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus vor fi stabilite prin reglementări A.S.F. Clasa bonus/malus se poate determina luând în calcul și istoricul șoferului/șoferilor. Numărul claselor de bonus/malus trebuie să fie egal, iar coeficienții de calculație pentru majorare (malus) sau diminuare (bonus) vor avea valori procentuale egale. Sistemul bonus/malus este format din categoria de bază B0, 8 clase de bonus și 8 clase de malus.

(7) Asigurătorul RCA eliberează asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la data înregistrării solicitării acestuia, la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de raporturi contractuale, sau absența acestor daune.

(8) Asigurătorul RCA are obligația să notifice asigurații, la solicitarea acestora, în ceea ce privește modul de calcul al primei de asigurare.

(9) Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informații:

a) modalitatea de stabilire a primei de asigurare;

b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;

c) raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;

d) orice alte informații privind modalitatea de calcul a primei de asigurare.

(10) Asigurătorul RCA are obligația deschiderii dosarului de daună la data înregistrării avizării de daună; procedura privind constatarea daunelor se stabilește prin reglementări ale A.S.F., potrivit art. 38 alin. (5).

(11) Personalul care efectuează constatarea daunelor este avizat de A.S.F.. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care intenționează să facă constatarea daunelor trebuie să dețină: studii superioare de specialitate, certificare profesională, dovada urmării cursurilor de formare profesională continuă la un formator autorizat și a certificării/evaluării de către Institutul de Studii Financiare.

(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul compensării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, respectiv către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute la art. 32.

(2) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, dar nu mai târziu de 3 luni de la data avizării daunei, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

(2) Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.

(3) Asigurătorul RCA poate desfășura investigații realizate de experți autorizați, cu privire la producerea accidentului, dacă există suspiciuni întemeiate asupra producerii acestuia și în condițiile în care acesta nu face obiectul unor cercetări penale aflate în curs de desfășurare; asigurătorul notifică în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei și întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenția de a desfășura investigații; dacă în baza raportului de expertiză s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică și dispozițiile art. 12 alin. (2) lit. c); necomunicarea notificării privind intenția de a desfășura investigații în termenul prevăzut la teza a II-a decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii; rezultatul motivat al investigațiilor se comunică părții prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizarea investigației/depunerea raportului de expertiză, dar fără a depăși termenele prevăzute la alin. (1). Desfășurarea propriilor investigații de către asigurătorii RCA nu creează obligații suplimentare entităților prevăzute la art. 38 alin. (1).

(4) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (1) sub condiția depunerii documentelor necesare stabilirii răspunderii și cuantificării prejudiciului sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească; documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

(5) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește integral obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau dacă diminuează nejustificat despăgubirea ori întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de suma neachitată. Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii.

(6) În cazurile privind vătămările corporale și daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalitățile și plata acestora sunt stabilite de către instanța judecătorească.

(1) Despăgubirea se stabilește și se efectuează în conformitate cu prevederile art. 15, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.

(2) Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza prețurilor de referință pe piață la data producerii riscului asigurat, calculate într-un sistem de evaluare specializat.

(3) Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de competență a unui birou național auto se exercită împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenții desemnați, după caz, dacă sunt îndeplinite prevederile art. 23.

(4) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează pe cale amiabilă și/sau pe cale judecătorească.

(5) Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:

a) despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății persoanelor se evaluează pe baza punctajului obținut prin însumarea punctelor, comunicat de către Institutul Național de Medicină Legală și prevăzut în reglementările A.S.F.

b) evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinței îndurate de persoanele prejudiciate;

c) valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la data producerii accidentului;

d) despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;

e) punctajul pentru suferințele cauzate prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.

(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia sau în numerar, în condițiile legii.

(2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.

(3) Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 24.

(4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferență de despăgubire dintre cea care rezultă potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare.

(5) În situația în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri, prin soluționarea alternativă a litigiilor sau de către instanța judecătorească.

(6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

(1) Asigurătorii RCA au obligația să desemneze în fiecare stat aparținând Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse obligației de asigurare în România rezidenților în aceste state, cu condiția ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reședință al persoanei prejudiciate.

(2) Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze cazurile de daună în numele și în contul asigurătorului RCA și să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmește dosarul de daună și ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident de vehicule:

a) pentru care asigurarea RCA a fost emisă de către un asigurător RCA ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul;

b) produs în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; și

c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.

(3) Reprezentantul de despăgubiri poate acționa pentru mai mulți asigurători RCA.

(4) Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziție în fața părții prejudiciate, să i se atribuie competența necesară pentru a răspunde pretențiilor de despăgubire justificate ale părții prejudiciate și să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.

(5) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părții prejudiciate de a acționa direct împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului RCA al acesteia, după caz.

(6) Asigurătorul RCA este obligat să informeze BAAR cu privire la numele și prenumele, data nașterii și adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu privire la denumire și sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum și cu privire la toate modificările în privința reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la producerea modificărilor respective.

a) accidentul a fost produs cu intenție, stabilită conform legii;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărirea penală;

d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 16, împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 20 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

(1) Persoana prejudiciată poate obține repararea prejudiciului de la propriul asigurator RCA pe baza mecanismului de compensare directă prevăzut de prezentul articol.

(2) În urma compensării directe, asigurătorul RCA al persoanei prejudiciate recuperează contravaloarea daunei de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate de producerea prejudiciului.

(3) Compensarea directă este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) accidentele auto se produc pe teritoriul României;

b) vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;

c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;

d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului;

e) prejudiciile exclud vătămările corporale.

(4) Procedura compensării directe se stabilește prin convenții multilaterale încheiate între asigurătorii RCA. Condițiile compensării directe sunt convenite în mod voluntar între asigurat și asigurător.

(5) Prevederile alin. (1)-(4) nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui accident auto produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acțiunea directă pentru recuperarea prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului auto.

(1) Nu sunt supuse procedurii de control documentele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru vehiculele care staționează în mod obișnuit pe teritoriul statelor membre sau pe al celor aflate în competența birourilor naționale care au semnat Acordul multilateral și nici pentru cele care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unor state terțe, dacă acestea intră pe teritoriul României de pe teritoriul unui alt stat membru.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) controalele sunt permise dacă acestea au un caracter nesistematic, nediscriminatoriu și nu urmăresc exclusiv verificarea asigurării RCA.

(3) Pentru vehiculele care nu se află în situația prevăzută la alin. (1) este obligatorie verificarea documentelor care atestă existența asigurării RCA valabilă în România la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat de către personalul poliției de frontieră.

(4) Persoanele care nu se regăsesc într-una dintre situațiile prevăzute la art. 28 sau persoanele care la control nu pot face dovada existenței asigurării RCA valabile sunt obligate să încheie asigurarea de frontieră prevăzută la art. 29.

a) biroul național auto competent în statul pe teritoriul căruia vehiculul staționează în mod obișnuit este semnatar al Acordului multilateral;

b) prezintă documente internaționale de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, valabile în România.

(1) Asigurarea de frontieră are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate într-un stat terț care pătrund pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada șederii în România.

(2) Conducătorul auto al unui vehicul înmatriculat/înregistrat în alt stat, cu excepția aceluia care deține o Carte Verde valabilă, și cu excepția conducătorului auto a cărui asigurare de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de reședință este garantată de biroul național al acelui stat, încheie un contract de asigurare de frontieră.

(3) Asigurarea de frontieră se încheie la data intrării vehiculului pe teritoriul României sau cel târziu la data expirării documentului internațional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule valabil în România, pentru o perioadă de 30 de zile.

(4) Pentru vehiculele care staționează în mod obișnuit în alte state decât cele aflate în aria de competență a unui birou național, asigurarea de frontieră se poate prelungi pe noi perioade de câte 30 de zile.

(5) La încheierea asigurării de frontieră, în baza unei prime de asigurare, se emite conducătorului auto al vehiculului un document denumit Asigurare de frontieră RC pentru vehicule cu valabilitate în toate statele membre și în Confederația Elvețiană.

(1) Cerințele privind forma certificatului de asigurare de frontieră sunt prevăzute prin Regulamentul BAAR.

(2) Asigurarea de frontieră acoperă prejudiciile suferite în urma unor evenimente produse în limitele teritoriale de acoperire pe perioada de valabilitate prevăzută în certificatul de asigurare de frontieră.

(3) Asigurătorii mandatați de BAAR exercită activitatea de încheiere a asigurării de frontieră în numele și pe seama BAAR, pe baze contractuale.

(4) Conducătorul vehiculului a cărui utilizare pe teritoriul României este condiționată de încheierea asigurării de frontieră prezintă certificatul de asigurare de frontieră pentru întreaga durată de deplasare a vehiculului pe teritoriul României, după ce a expirat valabilitatea documentului internațional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, până la ieșirea de pe teritoriul României.

(5) Conducătorii vehiculelor care nu își îndeplinesc obligația de a încheia asigurarea de frontieră sunt sancționați în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România.

(1) BAAR se constituie ca asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule.

(2) BAAR are următoarele atribuții:

a) de birou național auto;

b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 32;

c) de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 33;

d) de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 34;

e) de a asigura dezvoltarea și gestionarea bazei de date CEDAM;

f) de a publica statistici privind asigurările auto la nivel național și internațional;

g) de a elabora și publica analize și studii comparative privind tarifele utilizate de asigurătorii RCA din statele membre și alte informații considerate relevante pentru asigurarea RCA;

h) de a publica statistici privind evoluția nivelurilor despăgubirilor în cazurile de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori pentru deces;

i) de a furniza autorității competente din subordinea Ministerului Afacerilor Interne cu atribuții de organizare și coordonare a activității de evidență și eliberare a certificatelor de înmatriculare și a plăcuțelor cu numere de înmatriculare datele referitoare la vehiculele asigurate pentru răspundere civilă pentru pagube produse terțelor persoane prin accidente de circulație, în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 432/2006.

(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor și de organism de compensare, BAAR își constituie o structură proprie denumită Fondul național de protecție, prin contribuția tuturor membrilor, proporțional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde; disponibilul Fondului național de protecție, contribuția și termenele de plată la acesta se stabilesc prin reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să își poată îndeplini în orice moment atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor și de organism de compensare.

(4) Pentru neplata la termen a sumelor cuvenite BAAR se datorează dobânzi și penalități de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creanțelor bugetare; dobânzile și penalitățile plătite vor fi virate în contul BAAR.

(5) Actul prin care se constată și se individualizează obligația unui asigurător de plată a contribuției la BAAR constituie, potrivit legii, titlu de creanță; la data scadenței, titlul de creanță devine titlu executoriu, în baza căruia BAAR declanșează procedura silită de recuperare a creanțelor, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă.

(6) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), BAAR despăgubește persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

(7) BAAR încheie memorandumuri/protocoale de colaborare privind schimbul de informații cu autoritățile, instituțiile și societățile care contribuie la siguranța circulației pe drumurile publice; pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), BAAR încheie acorduri cu entitățile echivalente din celelalte state.

(8) În vederea îndeplinirii de către A.S.F. a obiectivelor privind supravegherea prudențială, BAAR furnizează, la cererea A.S.F. sau din proprie inițiativă, date și informații sintetice privind asigurarea RCA, cu respectarea legislației în domeniul concurenței.

(9) Conducerea asociației, criteriile care trebuie îndeplinite de către persoanele propuse pentru funcțiile de conducere, actul constitutiv, statutul și modificările acestora, nivelurile cotizațiilor, ale contribuțiilor pentru fond și ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc de către BAAR cu avizul prealabil al A.S.F.

(10) Bugetul de venituri și cheltuieli al asociației, atât cel preliminar, cât și execuția acestuia, se aprobă de către A.S.F.

(11) La cererea proprietarilor de autovehicule, BAAR eliberează în termen de 15 zile calendaristice un certificat privind daunele înregistrate.

(1) În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuțiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenți ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidență, prin intermediul unor vehicule care staționează în mod obișnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou național auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA, cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA, sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiții:

a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces;

b) dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces; prin excepție de la teza I, se acordă despăgubiri și pentru daune materiale cu aplicarea unei franșize de 500 euro în echivalent lei la cursul comunicat de BNR la data producerii accidentului, dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul produs de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului;

c) în situația producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, conform art. 9.

(2) BAAR intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor și în cazul accidentelor provocate pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru, prin intermediul unui vehicul neasigurat pentru RCA, exportat dintr-un alt stat membru în România, dacă accidentul se produce în termen de 30 de zile de la data acceptării exportului.

(3) Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului au posibilitatea să își recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative sau obligatorii ori în baza legii și nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se dovedește că acestea știau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract RCA.

(4) Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la BAAR recuperarea cheltuielilor efectuate.

(5) Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României, precum și persoanele care pot beneficia de despăgubiri și condițiile de intervenție ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență și ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii accidentului.

(6) Pentru cazurile de daună care sunt soluționate prin intermediul organismelor de compensare sau al fondurilor de garantare din statele de reședință ale persoanelor păgubite sau din statele pe teritoriul cărora s-au produs accidentele, cuantumul prejudiciului este stabilit de aceste organisme, în condițiile respectării clauzelor acordului pe care l-au încheiat cu BAAR.

(7) BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident care să depășească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute de legislația în vigoare la data producerii accidentului în România sau de legislația în vigoare a celorlalte state pe teritoriul cărora s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franșiza prevăzută prin lege.

(1) În calitate de centru de informare, BAAR are următoarele atribuții:

a) furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte state semnatare ale Acordului cu privire la schimbul de informații între centrele de informare, date privind:

b) furnizează, la solicitarea scrisă a persoanelor prejudiciate care fac dovada unui interes legitim, următoarele categorii de informații referitoare la vehiculul condus de către conducătorul vehiculului vinovat de producerea accidentului:

(2) În scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), BAAR are drept de acces pentru consultarea evidențelor cu vehicule înmatriculate sau înregistrate în România administrate de autoritățile publice, în condiții stabilite prin protocol încheiat între A.S.F. și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Afacerilor Interne.

(3) Informațiile comunicate de asigurătorul RCA conform art. 23 alin. (6) sunt transmise centrelor de informare naționale din statele membre.

(4) Solicitarea prevăzută la alin. (1) lit. b) se poate face de către persoana prejudiciată, în mod direct sau prin intermediul centrului de informare din statul de reședință.

(5) Furnizarea de date cu caracter personal potrivit alin. (1) lit. b) se face cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.

(6) BAAR nu poate prelucra datele cu caracter personal la care are acces potrivit alin. (2) în alte scopuri decât cel pentru care prezenta ordonanță de urgență stabilește dreptul de acces.

(7) Prin protocolul prevăzut la alin. (2) se stabilesc inclusiv măsurile de natură organizatorică și tehnică pentru asigurarea securității prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate, în condițiile legislației privind protecția datelor cu caracter personal, precum și măsuri necesare pentru asigurarea:

a) controlului accesului la sisteme;

b) controlului utilizatorilor;

c) controlului accesului la date;

d) stabilirii profilurilor utilizatorilor în raport cu sarcinile relevante în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;

e) mecanismelor necesare exercitării drepturilor de către persoana vizată;

f) mecanismelor necesare pentru verificarea legalității prelucrărilor;

g) securității prelucrărilor de date cu caracter personal.

(1) În calitate de organism de compensare, BAAR intervine în următoarele situații:

a) dacă în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu cauzat de un accident de vehicule produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepția României, sau pe teritoriul unui stat terț al cărui birou național a aderat la sistemul Carte Verde, prin intermediul unui vehicul care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui stat membru al Spațiului Economic European, cu excepția României, nu a fost despăgubită sau nu a primit un răspuns motivat de la asigurătorul RCA al vehiculului respectiv sau de la reprezentantul de despăgubiri al asigurătorului RCA în România;

b) dacă asigurătorul RCA nu și-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României;

c) dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului asigurătorul RCA nu poate fi identificat.

(2) BAAR, ca organism de compensare, nu are calitate procesuală pasivă sau de parte responsabilă civilmente în raport cu persoanele prejudiciate în urma producerii accidentelor de vehicule.

(3) Persoanele juridice care s-au subrogat în drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a) nu pot să depună cereri de despăgubire la BAAR.

(1) Constituie contravenție săvârșirea următoarelor fapte:

a) neplata la termen de către asigurători RCA a despăgubirilor datorate din asigurarea RCA către persoanele prejudiciate sau către asigurați, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în temeiul art. 38 alin. (5);

b) neplata la termen de către asigurătorii RCA a sumelor destinate BAAR, precum și a contribuției procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurării RCA;

c) nedepunerea la asigurătorii RCA de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracțiune;

d) nerespectarea de către asigurătorii RCA a prevederilor art. 12 alin. (1)-(3), art. 15, art. 18 alin. (1) și (7)-(10) și art. 20 alin. (1)-(5);

e) nerespectarea de către asigurători a reglementărilor A.S.F. emise în temeiul art. 38 alin. (5);

f) nerespectarea de către asigurători a interdicției de recuperare a diferenței de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, prevăzută art. 22 alin. (4).

(2) Săvârșirea contravențiilor prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:

a) faptele asigurătorilor RCA prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d)-f), cu avertisment scris sau, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 5.000 lei la 1.000.000 lei;

b) faptele persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau ale persoanelor care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora, prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d)-f), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei;

c) faptele intermediarilor în asigurări, prevăzute la alin. (1) lit. c), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei.

(3) Constatarea contravențiilor prevăzute la alin. (1) se face de către persoanele cu atribuții privind supravegherea și controlul din cadrul A.S.F. Aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute la alin. (2) și (5)-(7) se realizează de către Consiliul A.S.F. prin decizie, cu respectarea în mod corespunzător a prevederilor art. 163 alin. (12), (16) și (17) și ale art. 165 din Legea nr. 237/2015.

(4) În funcție de natura și gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica și alte sancțiuni contravenționale:

a) asigurătorilor RCA;

b) persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau persoanelor care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora;

c) intermediarilor în asigurări.

(5) Sancțiunile contravenționale aplicate asigurătorilor RCA potrivit alin. (4) lit. a) sunt următoarele:

a) interzicerea temporară sau definitivă, totală sau parțială a exercitării activității de asigurare pentru asigurarea RCA;

b) retragerea autorizației de funcționare.

(6) Sancțiunile contravenționale aplicate persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau persoanelor care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora potrivit alin. (4) lit. b) sunt următoarele:

a) interzicerea dreptului de a ocupa funcții care necesită aprobarea A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între un an și 5 ani de la comunicarea deciziei de sancționare sau la o altă dată menționată în mod expres în aceasta;

b) retragerea aprobării acordate de A.S.F.

(7) Sancțiunile contravenționale aplicate intermediarilor în asigurări potrivit alin. (4) lit. c) sunt următoarele:

a) interzicerea temporară sau definitivă a activității de intermediere în asigurări;

b) retragerea autorizației.

(8) Sancțiunile prevăzute la alin. (5)-(7) se pot aplica în mod cumulativ cu cele prevăzute la alin. (2).

(9) Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 4 și a obligației prevăzute la art. 9 alin. (3) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării; constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul poliției.

(10) Actul emis de A.S.F. prin care se constată și se individualizează obligația de plată a asigurătorilor RCA și a persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau persoanelor care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora constituie titlul de creanță, care la data scadenței devine titlu executoriu.

(11) A.S.F. publică deciziile privind măsurile prevăzute la alin. (5)-(7) în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(12) Aplicarea sancțiunilor și măsurilor sancționatoare nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.

(13) Contravențiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(14) A.S.F. comunică de îndată Comisiei Europene următoarele:

a) prevederile prezentului articol;

b) modificările și/sau completările prezentului articol.

(1) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, încheiate în temeiul Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, și al normelor emise în aplicarea acesteia rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, A.S.F. va stabili tarifele de primă (maxime) pe categorii de vehicule ce urmează a se aplica de către societățile de asigurare RCA. Acestea vor fi adoptate conform art. 4 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată.

(4) Prezenta ordonanță de urgență se aplică tuturor contractelor/polițelor de asigurare RCA emise ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și în legătură cu toate prejudiciile ce se despăgubesc în baza acestora.

(5) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, BAAR va prelua întregul patrimoniu al Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și se va reorganiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(6) Fondul național de protecție, ca structură proprie a BAAR, se va constitui din Fondul comun Carte Verde deținut și administrat de BAAR și din 95% din disponibilul care va fi preluat de la Fondul de Protecție a Victimelor Străzii; diferența de 5% din disponibilul respectiv va fi utilizată pentru cheltuielile de funcționare ale BAAR.

(7) De la data preluării patrimoniului de către BAAR, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii se va dizolva.

(1) Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai prejudicii materiale, informarea societăților din domeniul asigurărilor se poate face și în baza unui formular tipizat, eliberat de către societățile din domeniul asigurărilor, denumit constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor implicate consemnează informații privind data și locul producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicați, ale proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate și ale propriilor societăți de asigurare RCA, precum și informații privind circumstanțele producerii accidentului.

(2) Forma, dimensiunile, conținutul și procedurile privind utilizarea formularului tipizat sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

(1) Unitățile de poliție, serviciile de urgență profesioniste, unitățile medicale din cadrul sistemului medical public și privat, medicii de familie și celelalte autorități publice competente să cerceteze accidente de vehicule ori să evalueze starea de sănătate a victimelor unui astfel de eveniment, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor RCA, a BAAR și a Fondului de garantare a asiguraților, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, informațiile deținute cu privire la cauzele și împrejurările producerii riscurilor asigurate și la prejudiciile ori vătămările provocate, în vederea stabilirii și plății de către asigurătorii RCA și de către BAAR a despăgubirilor cuvenite. Categoria de informații se stabilește prin protocoale de colaborare încheiate între părți.

(2) Prezenta ordonanță de urgență se completează cu dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) A.S.F. poate solicita asigurătorilor să notifice în prealabil majorarea tarifelor sau să supună aprobării sale prealabile majorarea acestora numai în cazul introducerii unui sistem național general de control al prețurilor, în conformitate cu legislația Uniunii Europene în vigoare.

(4) A.S.F va evalua după un an de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) și va fundamenta dacă se justifică încheierea contractelor RCA pentru perioade mai mici de 6 luni.

(5) În aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, A.S.F., în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, emite reglementări privind: alte elemente ale contractului RCA, condiții și criterii de autorizare a asigurătorului pentru practicarea asigurării RCA, formatul poliței de asigurare RCA, modalitatea de constatare, evaluare a daunelor și stabilire a despăgubirilor, condiții de plată a despăgubirilor, facilități și penalități aplicabile asiguraților, lista documentelor necesare soluționării cererii de despăgubire, precum și alte elemente referitoare la asigurarea RCA.

(6) Până la emiterea de către A.S.F. a reglementărilor conform prevederilor alin. (5), reglementările emise de A.S.F. în aplicarea Legii nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 5^1 din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în continuare, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(7) În cuprinsul actelor normative, sintagma poliță de asigurare RCA se înlocuiește cu sintagma contract RCA, iar sintagma Fondul de Protecție a Victimelor Străzii se înlocuiește cu sintagma BAAR.

(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare.

(2) La data preluării prevăzute la art. 36 alin. (5), se abrogă art. 5^1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare.