Articolul 1
Se constată următoarele:
I. Se constată că:
a) propunerea de regulament face parte din pachetul publicat de Comisie la 13 iulie 2016, prin care se finalizează reforma sistemului european comun de azil;
b) obiectivele propunerii legislative vizează:
1. viitorul cadru privind relocarea va fi implementat prin planuri UE anuale de relocare, iar acestea, planurile UE anuale de relocare, vor stabili, în linii mari, zonele geografice prioritare din care se va efectua relocarea și numărul total maxim de persoane care urmează să fie relocate în anul următor, calculat în funcție de participarea și contribuțiile statelor membre și ale țărilor Schengen asociate în cadrul planului anual de relocare în cauză;
2. Comisia va prezida un grup la nivel înalt compus din reprezentanți ai PE, COM, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate al UE, SM, UNHCR, OIM și eventual Agenția UE pentru Azil, care va oferi orientare politică referitoare la implementarea acestui cadru;
3. cadrul de relocare al UE stabilește criteriile de care trebuie să se țină seama atunci când se determină regiunile sau țările terțe din care se va efectua relocarea;
4. noul cadru de relocare al UE va stabili un set de proceduri standard comune pentru selectarea și tratamentul aplicat candidaților la relocare;
5. pentru a sprijini statele membre în eforturile lor de relocare în cadrul mecanismelor UE specifice, Comisia va oferi, pentru fiecare persoană relocată, câte 10.000 euro din bugetul UE. Sumele vor fi alocate din Fondul UE pentru azil, migrație și integrare (FAMI);
6. relocările efectuate în afara cadrului de relocare al Uniunii nu vor fi susținute financiar din bugetul Uniunii;
7. regulamentul va fi aplicabil pentru două tipuri de relocare externă: obișnuită (cu durata 8-12 luni) și accelerată (cu durata de 4-6 luni după modelul schemei cu Turcia).
II. Se apreciază că există rezerve cu privire la respectarea principiului subsidiarității și se încalcă principiul proporționalității și se atrage atenția cu privire la:
a) Mecanismul de relocare externă propus de Comisie presupune o implicare majoră a statelor membre, din punct de vedere procedural, întrucât acestea ar urma să deruleze efectiv operațiunile de relocare, de la identificarea potențialilor candidați în țările de origine până la acordarea efectivă a protecției internaționale, implicarea Uniunii fiind limitată la creionarea unei scheme de relocare și alocarea unor sume de bani pentru integrarea persoanelor relocate în statele membre.
b) Unul din motivele care stă la baza propunerii privește atingerea obiectivelor de politică externă a Uniunii prin creșterea nivelului de implicare a Uniunii în țările terțe (mecanismul de relocare fiind apreciat ca o pârghie suplimentară în atingerea obiectivului de politică externă). Acest deziderat nu constituie, în esență, suficient motiv pentru reglementarea problematicii la nivel de regulament.
c) Impunerea unui număr de persoane care să fie relocate din țări terțe, în baza unei decizii a Comisiei Europene [potrivit art. 8 alin. (2) lit. b) din proiect], chiar dacă statele ar fi implicate în mecanismul de luare a deciziei, aspect care nu este suficient detaliat în propunere, nefiind clar rolul reprezentanților statelor membre în privința schemei de relocare, poate afecta însăși suveranitatea statelor de a decide cu privire la atributele esențiale și inerente acestei valori: teritoriul propriu și populația care se constituie pe teritoriul respectivului stat.
d) Totodată, se apreciază că odată relocate persoanele și acordată protecție internațională, statul respectiv își asumă și răspunderea de integrare în societatea respectivă. Or, acest aspect trebuie analizat pe termen mediu-lung, nefiind clar dacă suma forfetară de 10.000 euro/persoană este suficientă pentru acoperirea costurilor legate de integrare.
e) În privința formei propuse, cea de regulament, se consideră că argumentele prezentate în memorandumul explicativ nu sunt suficient de pertinente astfel încât să justifice alegerea instrumentului (ca regulament), în vederea realizării obiectivelor tratatelor.
f) În privința conținutului, prin propunerea de regulament se are în vedere stabilirea unor cote de relocare de care ar urma să fie ținute statele membre la respectare și aplicare. Se consideră că acest aspect poate afecta inclusiv unul dintre principiile de bază ale Uniunii, stipulat expres la art. 21 alin. (1) din TFUE, potrivit căruia Uniunea constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre. Astfel, în lipsa posibilității aplicării principiului voluntariatului, care să țină cont de capabilitățile statelor membre de preluare și integrare a persoanelor relocate în societățile naționale, impunerea unor cote ar putea afecta aplicarea art. 21 alin. (1) din tratat, anterior menționat.