Articolul 21
(1) În cazul supraexpunerilor și al expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să asigure pentru toate persoanele implicate evaluarea neîntârziată a dozelor individuale datorate atât expunerii externe, cât și expunerii interne, după caz, precum și distribuția acestor doze în corp.
(2) În cazul supraexpunerilor și al expunerii accidentale, întreprinderea trebuie să asigure evaluarea dozelor primite, folosind informațiile furnizate de monitorizarea dozimetrică individuală și/sau alte informații, după caz.
(3) Pentru confirmarea rezultatelor evaluării dozelor ca urmare a supraexpunerilor și a expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecție radiologică.
(4) Întreprinderea trebuie să instituie și să mențină o procedură privind investigarea și raportarea supraexpunerilor și a expunerilor accidentale.
(5) Structura și conținutul procedurii și raportului sunt specificate în anexa nr. 3 la prezenta normă.
(6) Lucrătorii expuși care au suferit o supraexpunere pot continua să lucreze în zone controlate numai dacă au avizul unui medic abilitat/serviciu de medicina muncii pentru lucrul cu surse de radiații.