Articolul UNIC
România adera la Convenția asupra prescripției în materie de vînzare internationala de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980.
pentru aderarea României la Convenția asupra prescripției în materie de vînzare internationala de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare de la Viena
România adera la Convenția asupra prescripției în materie de vînzare internationala de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980.
CONVENȚIE
asupra prescripției în materie de vînzare internationala de mărfuri
Sfera de aplicare
1. Prezenta convenție determina condițiile în care drepturile și acțiunile reciproce ale unui cumpărător și ale unui vinzator, născute dintr-un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale, sau referitoare la o contravenție la acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai poată fi exercitate urmare expirării unui anumit interval de timp. Acest interval de timp este desemnat în aceasta convenție prin expresia termen de prescripție.
2. Prezenta convenție nu afectează un termen în cursul căruia o parte trebuie să notifice celeilalte sau sa îndeplinească orice act, altul decît deschiderea unei proceduri, sub sancțiunea de a nu putea exercita dreptul sau.
3. În prezenta convenție:
a) termenii cumpărător, vinzator și parte desemnează persoanele care cumpara sau vînd sau care s-au angajat sa cumpere sau sa vinda bunuri mobile corporale și persoanele care sînt succesorii lor sau avînd cauza privind drepturile și obligațiile decurgind din contractul de vînzare;
b) termenul creditor desemnează oricare parte care valorifica un drept, fie ca acesta are sau nu are ca obiect plata unei sume de bani;
c) termenul debitor desemnează oricare parte împotriva căreia un creditor valorifica un drept;
d) prin expresia contravenție de contract se înțelege orice neexecutare de către o parte a obligațiilor sale sau orice executare care nu conferă cu contractul;
e) prin termenul procedura se înțelege orice procedura judiciară, arbitrală sau administrativă;
f) prin termenul persoana trebuie să se înțeleagă deopotrivă orice societate, asociație sau entitate, fie publică, fie privată, capabilă de a acționa în justiție;
g) prin termenul înscris trebuie să se înțeleagă, deopotrivă, comunicările adresate prin telegrama sau prin telex;
h) termenul an desemnează un an socotit după calendarul gregorian.
În înțelesul prezentei convenții:
a) un contract de vînzare de bunuri mobile corporale este considerat ca avînd un caracter internațional dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul și vînzătorul își au sediul în state diferite;
b) împrejurarea ca părțile au sediul în state diferite nu poate fi luată în considerare decît dacă aceasta reiese din contract sau din negocierile între părți sau din informațiile date de ele înainte de încheierea contractului sau în acest moment;
c) dacă o parte într-un contract de vînzare de bunuri mobile corporale are sedii în mai mult decît un stat, sediul este acela care are legătură cea mai strinsa cu contractul și executarea acestuia, ținînd seama de împrejurările cunoscute de părți sau avute în vedere de ele în momentul încheierii contractului;
d) dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere reședința sa obișnuită;
e) nici naționalitatea părților nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al părților sau ale contractului nu sînt luate în considerare.
1. Prezenta convenție nu se aplică decît dacă, în momentul încheierii contractului, părțile dintr-un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale își au sediul în state contractante.
2. În afară unei dispoziții contrare prezentei convenții, acestea se aplică fără a tine seama de legea care ar fi aplicabilă în puterea regulilor de drept internațional privat.
3. Prezenta convenție nu se aplică cînd părțile au exclus în mod expres aplicarea sa.
Prezenta convenției nu reglementează vînzările:
a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru folosință personală, familială sau casnica;
b) la licitații;
c) urmare sechestrului sau oricărei alte modalități consecutive autorității judiciare;
d) de valori mobiliare, efecte de comerț și monede;
e) de nave, vapoare și aeronave;
f) de electricitate.
Prezenta convenție nu se aplică drepturilor întemeiate pe:
a) orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane;
b) orice prejudiciu nuclear cauzat de către lucrul vîndut;
c) orice privilegiu, gaj sau alta măsura asiguratorie;
d) orice decizie sau sentinta pronunțată urmare unei proceduri;
e) orice titlu executoriu potrivit legii locului unde se cere executarea;
f) orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin.
1. Prezenta convenție nu se aplică contractelor în care partea preponderenta a obligațiilor vinzatorului consta într-o furnizare de mina de lucru sau de alte servicii.
2. Sînt asimilate vinzarilor contractele de furnizare de bunuri mobile corporale urmînd a fi fabricate sau produse, afară dacă partea care comanda lucrul nu trebuie să furnizeze o parte esențială din elementele necesare acestei fabricatii sau producții.
La interpretarea și aplicarea prezentei convenții se va tine cont de caracterul sau internațional și de necesitatea de a promova uniformitatea.
Termenul de prescripție este de 4 ani.
1. Sub rezerva dispozițiilor art. 10, 11 și 12, termenul de prescripție curge de la data la care acțiunea poate fi exercitată.
2. Punctul de plecare al termenului de prescripție nu este intirziat:
a) cînd o parte notifica celeilalte părți în sensul paragrafului 2 al primului articol, sau
b) cînd convenția de arbitraj prevede că nici un drept nu va lua naștere atita timp cît o sentinta arbitrală nu va fi fost pronunțată.
1. O acțiune rezultind dintr-o încălcare a contractului poate fi exercitată începînd cu data la care aceasta încălcare s-a produs.
2. O acțiune sprijinita pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începînd cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător.
3. O acțiune sprijinita pe un dol savirsit înaintea încheierii contractului sau în momentul acestei încheieri sau rezultind din manopere frauduloase ulterioare poate fi exercitată, pentru aplicarea art. 9, începînd cu data la care faptul a fost sau trebuia în mod rațional sa fi fost descoperit.
Dacă vînzătorul a dat, privitor la lucrul vîndut, garanție expresă valabilă pe durata unui anumit termen sau determinat în orice alt fel, termenul de prescripție al unei acțiuni sprijinite pe garanție începe să curgă de la data la care cumpărătorul notifica vinzatorului faptul care motiveaza exercitarea acțiunii sale și, începînd de la data expirării garanției.
1. Cînd, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declara rezoluțiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripție curge începînd cu data la care declarația este adresată celeilalte părți. Dacă rezoluțiunea contractului nu este declarata înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripție nu curge decît de la această dată.
2. Termenul de prescripție a oricărui drept sprijinit pe neexecutarea de către o parte a unui contract prevazind prestații sau plati eșalonate curge, pentru fiecare dintre obligații cu executare succesiva, începînd de la data la care neexecutarea care le afectează s-a produs. Cînd potrivit legii aplicabile contractului, o parte declara rezoluțiunea contractului următor acestei neexecutari, termenul de prescripție a tuturor obligațiilor cu executare succesiva curge de la data la care declarația este adresată celeilalte părți.
Încetarea curgerii și prelungirea termenului inițial
Termenul de prescripție încetează să curgă cînd creditorul îndeplinește orice act care, legea jurisdicției sesizate, este considerat introductiv a unei proceduri judiciare împotriva debitorului. La fel, cînd creditorul formulează în cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprima voința de a pune în valoare dreptul sau împotriva debitorului.
1. Cînd părțile au convenit sa supună diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripție încetează ca curgă începînd de la data la care una dintre părți recurge la procedura de arbitraj în modul prevăzut de convenția de arbitraj sau prin legea aplicabilă acestei proceduri.
2. În lipsa oricărei dispoziții în aceasta privinta, procedura de arbitraj se considera angajata la data la care cererea de arbitrare este notificată la reședința obișnuită sau la sediul celeilalte părți sau, în lipsa, la ultima sa reședința sau ultimul sau sediu cunoscut.
În orice procedura alta decît acelea prevăzute la art. 13 și 14 termenul de prescripție încetează să curgă atunci cînd creditorul își valorifica dreptul sau spre a-i obține recunoașterea sau executarea, sub rezerva dispozițiilor legii reglementind aceasta procedura.
La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia:
a) decesului sau incapacității debitorului;
b) falimentului sau oricărei situații de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorilor; sau
c) dizolvării sau lichidării unei societăți, asociații sau entități, cînd aceasta este debitorul.
În interesul infaptuirii a ceea ce cuprind art. 13, 14 și 15, o cerere reconvențională este considerată a fi fost introdusă la aceeași dată ca și actul privitor la dreptul căruia este opusă, cu condiția ca atît cererea principala cît și cererea reconvențională sa decurgă din același contract sau din din multe contracte încheiate în cursul aceleași operațiuni.
1. Cînd procedura a fost introdusă potrivit art. 14 și 15 sau 16 înainte de expirarea termenului de prescripție, acesta este considerat să curgă dacă procedura s-a încheiat fără ca o hotărîre sa fi fost pronunțată asupra fondului pricinei.
2. Cînd, la sfîrșitul acestei proceduri, termenul de prescripție se găsește expirat sau trebuia sa expire în mai puțin de un an, creditorul beneficiază de un termen de un an cu începere de la încheierea procedurii.
1. O procedura introdusă împotriva unui debitor face sa înceteze cursul prescripției față de un codebitor solidar dacă creditorul îl informează pe acesta din urma, în scris, despre introducerea procedurii mai înainte de expirarea termenului de prescripție prevăzut în prezenta convenție.
2. Cînd o procedură este introdusă de către un subdobinditor împotriva cumpărătorului, termenul de prescripție prevăzut în prezenta convenție încetează să curgă, cît privește recursul cumpărătorului împotriva vinzatorului, dacă cumpărătorul a informat, în scris, vînzătorul înaintea expirării zisului termen despre introducerea procedurii.
3. Cînd procedura vizata la paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol s-a încheiat, termenul de prescripție al recursului creditorului sau cumpărătorului împotriva debitorului solidar sau împotriva vinzatorului este considerat a nu fi încetat să curgă în temeiul paragrafelor 1 și 2 din prezentul articol, creditorul sau cumpărătorul dispune totuși de un termen suplimentar de un an începînd de la data la care procedura s-a încheiat, dacă în acel moment termenul de prescripție a ajuns la expirare sau dacă îi mai rămîne să curgă mai puțin de un an.
Cînd creditorul săvîrșește, în statul unde debitorul își are sediul sau și mai înainte de expirarea termenului de prescripție, un act altul decît cele prevăzute la art. 13, 14, 15 și 16 care, după legea acelui stat are drept efect redeschiderea unui termen de prescripție, un nou termen de 4 ani începe să curgă începînd de la data stabilită prin această lege.
1. Cînd înaintea expirării termenului de prescripție debitorul recunoaște în scris obligația sa față de creditor, un nou termen de prescripție de 4 ani începe să curgă începînd de la zisa recunoaștere.
2. Plata dobinzilor sau executarea parțială a unei obligații de către debitor are același efect pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol ca o recunoaștere, dacă rațional se poate deduce din aceasta plata sau din aceasta executare ca debitorul își recunoaște obligația sa.
Cînd față de împrejurări ce nu îi sînt imputabile și pe care nu le putea nici a le evita nici invinge, creditorul este în imposibilitatea de a face sa înceteze cursul prescripției, termenul se prelungește cu un an începînd din momentul în care zisele împrejurări au încetat sa existe.
Modificarea termenului prescripției de către părți
1. Termenul de prescripție nu poate fi modificat, nici cursul sau schimbat, printr-o declarație a părților sau pe calea unui acord între ele, cu excepția cazurilor prevăzute la paragraful 2.
2. Debitorul poate oricînd, în cursul termenului de prescripție, sa prelungească acest termen printr-o declarație scrisă adresată creditorului. Aceasta declarație poate fi reînnoită.
3. Dispozițiile prezentului articol nu afectează validitatea oricărei clauze a contractului de vînzare stipulind ca procedura de arbitraj poate fi angajata într-un termen de prescripție mai scurt decît cel care este prevăzut prin prezenta convenție, cu condiția ca numita clauza să fie valabilă în raport cu legea aplicabilă contractului de vînzare.
Limitarea generală a termenului de prescripție
Fără a tine seama de dispozițiile prezentei convenții, orice termen de prescripție expira cel mai tirziu 10 ani după data la care a început să curgă în conformitate cu art. 9, 10, 11 și 12 ale prezentei convenții.
Efectele expirării termenului de prescripție
Expirarea termenului de prescripție nu este luată în considerare în orice procedura decît dacă ea este invocată de către partea interesată.
1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al prezentului articol și ale art. 24, nici un drept nu este recunoscut nici nu devine executoriu în nici o procedură începută după expirarea termenului de prescripție.
2. Fără a se tine seama de expirarea termenului de prescripție, o parte poate invoca un drept și sa-l opună celeilalte părți ca mijloc de apărare sau de compensație, cu condiția în acest din urmă caz:
a) ca cele doua creanțe să fie născute din același contract sau din mai multe contracte încheiate în cursul aceleași tranzacții, sau
b) ca, creanțele sa fi putut face obiectul unei compensații la un moment oarecare mai înainte de expirarea termenului de prescripție.
Dacă debitorul executa obligația sa după expirarea termenului de prescripție, el nu are dreptul sa ceara restituirea, chiar dacă ignoreaza în momentul executării obligației sale ca termenul de prescripție era expirat.
Expirarea termenului de prescripție cu privire la partea principala a datoriei are același efect privitor la dobinzile acesteia.
1. Termenul de prescripție este calculat astfel încît sa expire la miezul nopții al zilei a carei data corespunde celei la care termenul a început să curgă. În lipsa unei date corespunzătoare, termenul de prescripție expira la miezul nopții al ultimei zile a ultimei luni a termenului.
2. Termenul de prescripție este calculat prin referire la data locului unde procedura este angajata.
Dacă ultima zi a termenului de prescripție este zi de sărbătoare sau orice alta zi de vacanta judiciară, impiedicind ca procedura să fie începută în jurisdicția unde creditorul angajează o procedură judiciară sau revendica un drept, precum prevede art. 13, 14 sau 15, termenul de prescripție este prelungit asa fel încît sa inglobeze prima zi utila care urmează menționatei zile de sărbătoare sau zi de vacanta judiciară.
Efect internațional
În interesul prezentei convenții, actele și împrejurările prevăzute la art. 13-19 care au fost îndeplinite ori s-au realizat într-un stat contractant își vor produce deplin efect într-un alt stat contractant, cu condiția ca creditorul sa fi făcut toate diligențele pentru ca debitorul să fie informat despre aceasta în termen scurt.
1. Orice stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unități teritoriale înlăuntrul cărora, potrivit constituției sale, se aplică sisteme de drept diferite în materiile reglementate prin prezenta convenție, va putea, în momentul semnării, al ratificării sau al adresarii, sa declare ca prezenta convenție se va aplica tuturor unităților sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele și va putea în orice moment amenda aceasta declarație făcînd o noua declarație.
2. Aceste declarații se vor comunică secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și vor indica în mod expres unitățile teritoriale la care convenția se aplică.
3. Dacă un stat contractant menționat la paragraful 1 al prezentului articol nu face vreo declarație cu prilejul semnării, ratificării sau aderării convenția se va aplica la întreg teritoriul acestui stat.
Cînd, în prezenta convenție, se face referire la legea unui stat unde se aplică sisteme juridice diferite, aceasta referire se va interpreta ca făcînd trimitere la legea sistemului juridic care este avut în vedere.
Fiecare stat contractant va aplica dispozițiile prezentei convenții contractelor care au fost încheiate cu începere de la intrarea în vigoare a convenției.
Doua sau mai multe state contractante pot oricînd declara ca contractele de vînzare încheiate între vinzatori avînd sediul pe teritoriul unuia dintre aceste state și cumpărători avînd sediul pe teritoriul altuia dintre aceste state nu vor fi reglementate prin prezenta convenție întrucît, asupra materiilor pe care ele le rezolva, ei aplica reguli juridice identice sau apropiate.
Orice stat contractant poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca el nu va aplica dispozițiile prezentei convenții acțiunilor în anularea contractului.
Orice stat contractant poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, că nu este obligat a aplica dispozițiile art. 24 al prezentei convenții.
Prezenta convenție nu deroga de la convențiile deja încheiate sau urmînd a se încheia și care cuprind dispoziții privind materiile reglementate prin prezenta convenție, cu condiția ca vînzătorul și cumpărătorul să aibă sediul lor în state-părți la una dintre aceste convenții.
1. Orice stat contractant care este parte la o convenție existenta referitoare la vînzarea internationala de bunuri mobile corporale poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca va aplica prezenta convenție exclusiv contractelor de vînzare internationala de bunuri mobile corporale definite în aceasta convenție existenta.
2. Aceasta declarație va inceta să aibă efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni după ce o noua convenție asupra vinzarii internaționale de bunuri mobile corporale, încheiată sub auspiciile Organizați ei Națiunilor Unite, va fi intrat în vigoare.
Nici o alta rezerva alta decît cele făcute, potrivit art. 34, 35 și 38 ale prezentei convenții, nu este autorizata.
1. Declarațiile făcute în aplicarea prezentei convenții se va adresa secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și vor capata efect la data intrării în vigoare a prezentei convenții față de statul declarant. Declarațiile făcute posterior acestei intrari în vigoare vor capata efect prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 6 luni de la data primirii lor de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
2. Orice stat care a făcut o declarație în puterea prezentei convenții poate oricînd sa o retragă printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite. Aceasta retragere capata efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data la care secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va fi primit notificarea.
În cazul unei declarații făcute în puterea art. 34, acesta va atrage deopotrivă caducitatea, începînd de cînd capata efect orice declarație reciprocă facuta de către un alt stat în puterea aceluiași articol.
Prezenta convenție va fi deschisă semnării tuturor statelor, la sediul Organizației Națiunilor Unite, pînă la 31 decembrie 1975.
Prezenta convenție este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă secretarul Organizației Națiunilor Unite.
Prezenta convenție va rămîne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizației Natiuni lor Unite.
1. Prezenta convenție va intra în vigoare prima zi a lunii urmînd expirarea unei perioade de 6 luni după data depunerii celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenția sau care vor adera la ea după depunerea celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data depunerii de către acest stat a instru mentului sau de ratificare sau de aderare.
1. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta convenție prin notificare adresată în acest scop secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
2. Denunțarea va produce efecte în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Originalul prezentei convenții, ale carei texte englez, chinez, spaniol francez și rus sînt deopotrivă autentice, va fi depus pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
PROTOCOL
de modificare a Convenției din 1974 asupra prescripției în materie de vînzare internationala de mărfuri
1. Paragraful 1 al art. 3 se înlocuiește prin dispoziția următoare:
"1. Prezenta convenție nu se aplică decît:
a) dacă, în momentul încheierii contractului, părțile la un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale își au sediul în state contractante;
b) dacă regulile dreptului internațional privat fac aplicabilă contractului de vînzare legea unui stat contractant."
2. Paragraful 2 al art. 3 se inlatura.
3. Paragraful 3 al art. 3 devine astfel paragraful 2.
1. Alin. a) al art. 4 este înlăturat și înlocuit cu următoarea dispoziție:
"a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru o folosință personală, familială sau casnica, afară dacă vînzătorul, la un moment oarecare înainte de încheierea sau chiar la încheierea contractului, nu a știut și nu ar fi fost presupus a cunoaște ca aceste obiecte erau cumpărate pentru o asemenea folosință."
2. Alin. e) al art. 4 este înlăturat și înlocuit prin următoarea dispoziție:
"e) de nave, vapoare, aeroglisoare și aeronave."
Noul paragraf 4 care urmează se adauga la art. 31:
"4. Dacă în puterea unei declarații făcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta convenție se aplică uneia sau mai multor unități teritoriale ale unui stat contractant, însă nu la toate, și dacă sediul unei părți la contract este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în înțelesul prezentei convenții, ca nefiind situat într-un stat contractant, afară dacă nu este situat într-o unitate teritorială căreia i se aplică convenția."
Dispozițiile art. 34 sînt inlaturate și înlocuite prin următoarele:
"1. Doua sau mai multe state contractante care, în materii reglementate prin prezenta convenție, aplica reguli juridice identice sau apropiate pot, oricînd, sa declare ca convenția nu se va aplica contractelor de vînzare internationala de mărfuri atunci cînd părțile au sediul lor principal în aceste state. Asemenea declarații pot fi făcute împreună sau să fie unilaterale și reciproce."
"2. Un stat contractant care, în materii reglementate prin prezenta convenție aplica reguli juridice identice sau apropiate cu cele ale unuia sau mai multor state necontractante poate, oricînd, sa declare ca convenția nu se va aplica contractelor de vînzare internationala de mărfuri cînd părțile își au sediul în aceste state."
"3. Cînd un stat față de care a fost facuta o declarație în puterea paragrafului 2 al prezentului articol devine ulterior stat contractant, menționată declarație va avea, cu începere de la data la care prezenta convenție va intra în vigoare față de acest nou stat contractant, efectele unei declarații făcute în puterea paragrafului 1, cu condiția ca noul stat contractant să se asocieze la aceasta sau să facă o declarație unilaterala cu titlu reciproc."
Dispozițiile art. 37 sînt inlaturate și înlocuite prin textul următor:
"Prezenta convenție nu prevalează asupra unui acord internațional deja încheiat sau urmînd a fi încheiat care cuprinde dispoziții privind materiile reglementate prin prezenta convenție, cu condiția ca vînzătorul și cumpărătorul să-și aibă sediul în state-părți la acest acord."
Dispoziția următoare se adauga la finele paragrafului 1 al art. 40:
"Declarațiile unilaterale și reciproce făcute în puterea art. 34 vor capata efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data primirii ultimei declarații de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite."
Dispoziții finale
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentului protocol.
1. Prezentul protocol va fi deschis aderării oricărui stat.
2. Aderarea la prezentul protocol de către un stat, care nu este parte contractantă la Convenția din 1974 asupra prescripției, va avea efectul unei aderari la convenția astfel modificată prin prezentul protocol, sub rezerva dispozițiilor art. XI.
3. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni următoare depunerii celui de-al doilea instrument de aderare, cu condiția:
a) ca Convenția din 1974 asupra prescripției să fie ea însăși în vigoare la această dată, și
b) ca Convenția din 1980 asupra vinzarii să fie, de asemenea, în vigoare la această dată.
Dacă aceste convenții nu sînt ambele în vigoare la această dată, prezentul protocol va intra în vigoare în chiar ziua în care ambele vor fi în vigoare.
2. Pentru fiecare din statele care vor adera la prezentul protocol după ce cel de-al doilea instrument de aderare va fi fost depus, prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni următoare depunerii instrumentului sau de aderare, dacă la această dată protocolul este el însuși în vigoare. Dacă la această dată protocolul nu este el însuși în vigoare, va intra în vigoare cu privire la acest stat la data intrării sale în vigoare.
Dacă un stat ratifica Convenția din 1974 asupra prescripției sau adera la aceasta după intrarea în vigoare a prezentului protocol, aceasta ratificare sau aceasta aderare va constitui, de asemenea, o aderare la prezentul protocol, cu condiția ca statul sa adreseze depozitarului o notificare în acest scop.
Orice stat care devine parte contractantă la Convenția din 1974 asupra prescripției, astfel cum se modifica prin prezentul protocol în puterea art. 8, a art. 9 sau a art. 10 ale prezentului protocol, și care nu adresează o notificare în sens contrar depozitarului, va fi considerat ca fiind, de asemenea, parte contractantă la Convenția din 1974 asupra prescripției nemodificata în raporturile sale cu oricare parte contractantă la aceasta ultima convenție care nu a devenit parte contractantă la prezentul protocol.
1. Orice stat contractant va putea denunta prezentul protocol prin notificare adresată în acest scop depozitarului.
2. Denunțarea va produce efecte prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni socotite de la data primirii notificării de către depozitar.
3. Orice stat contractant cu privire la care prezentul protocol va inceta să aibă efect în aplicarea paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol va rămîne parte contractantă la Convenția din 1974 asupra prescripției, nemodificata, în afară de denunțarea la aceasta convenție, efectuată în conformitate cu art. 45.
1. Depozitarul va transmite tuturor statelor un exemplar certificat pentru conformitate al prezentului protocol.
2. Cînd prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 9, depozitarul va stabili textul Convenției din 1974 asupra prescripției astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol și va adresa un exemplar al acesteia certificat pentru conformitate tuturor statelor-părți la numita convenție, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol.
Întocmit la Viena, la unsprezece aprilie o mie noua sute optzeci, într-un singur original, ale cărui texte englez, arab, chinez, spaniol, francez și rus sînt deopotrivă autentice.
--------------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.