În sensul prezentului act complementar, trebuie să se înțeleagă, prin Actul din 1934, actul semnat la Londra, la 2 iunie 1934, al Aranjamentului de la Haga privind depozitul internațional al desenelor și modelelor industriale;
- Actul din 1960, actul semnat la Haga, la 28 noiembrie 1960, al Aranjamentului de la Haga privind depozitul internațional al desenelor și modelelor industriale;
- Actul adițional din 1961, actul semnat la Monaco la 18 noiembrie 1961, adițional la Actul din 1934;
- Organizația, Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală;
- Biroul internațional, Biroul Internațional de Proprietate Intelectuală;
- director general, directorul general al organizației;
- Uniune specială, uniunea de la Haga, creata prin aranjamentul de la Haga la 6 noiembrie 1925 privind depozitul internațional de desene și modele industriale și menținută prin Actele din 1934 și 1960 și prin Actul adițional din 1961, ca și prin prezentul act complementar.
1) a) Uniunea specială are o adunare compusa din țările care au ratificat prezentul act sau au aderat la el.
b) Guvernul fiecărei tari este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanți, de consilieri și de experți.
c) Cheltuielile fiecărei delegații sînt suportate de guvernul care a desemnat-o.
(i) tratează toate problemele privind menținerea și dezvoltarea Uniunii speciale și aplicarea aranjamentului sau;
(îi) da Biroului internațional directive privind pregătirea conferințelor de revizuire, ținînd cont de observațiile legale ale țărilor Uniunii speciale care nu au ratificat prezentul act sau nu au aderat la el;
(iii) modifica regulamentul de aplicare și fixează cuantumul taxelor referitoare la depozitul internațional al desenelor și modelelor industriale;
(iv) examinează și aproba raporturile și activitățile directorului general referitoare la Uniunea specială și îi da directivele utile privind problemele Uniunii speciale;
(v) fixează programul, adopta bugetul bienal al Uniunii speciale și aproba conturile de lichidare;
(vi) adopta regulamentul financiar al Uniunii speciale;
(vii) creează comitete de experți și grupe de lucru pe care le considera utile la realizarea obiectivelor Uniunii speciale;
(viii) decide care sînt țările membre ale Uniunii speciale și care sînt organizațiile internaționale neguvernamentale și interguvernamentale care pot să fie admise la reuniunile sale în calitate de observatori;
(ix) adopta modificările art. 2-5;
(x) întreprinde orice alta acțiune corespunzătoare, cu scopul de a atinge obiectivele Uniunii speciale;
(xi) se achită de orice fel de alte sarcini pe care le implica prezentul act complementar.
b) Asupra problemelor care interesează în egala măsura și alte uniuni administrate de organizație, adunarea statuează modul în care se poate lua cunoștința de opinia Comitetului de coordonare al organizației.
3) a) Fiecare țara membra a adunării dispune de un vot.
b) Jumătate din țările membre ale adunării constituie cvorumul.
c) Cu toate dispozițiile subalineatului b), dacă, în cursul unei sesiuni, numărul țărilor reprezentate este mai mic de jumătate, dar egal sau superior unei treimi din țările membre ale adunării, aceasta poate să ia deciziile; totuși, deciziile adunării, cu excepția celor care privesc procedura, nu devin executorii decît atunci cînd condițiile enunțate mai jos sînt îndeplinite. Biroul internațional comunică hotărîrile menționate țărilor membre ale adunării care nu erau reprezentate, invitindu-le sa exprime în scris, în termen de 3 luni socotind de la data comunicării, votul sau abținerea lor. Dacă la expirarea acestui termen numărul țărilor care și-au exprimat astfel votul sau abținerea lor este cel puțin egal cu numărul țărilor care lipseau pentru ca majoritatea în cvorum să fie atinsa în cursul sesiunii, deciziile menționate devin executorii cu condiția ca, în același timp, majoritatea necesară sa ramina dobîndită.
d) Sub rezerva dispozițiilor art. 5 alin. 2, deciziile adunării sînt luate cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate.
e) Abținerea nu este considerată ca un vot.
f) Un delegat nu poate să reprezinte decît o singura țara și nu poate să voteze decît în numele acesteia.
g) Țările Uniunii speciale care nu sînt membre ale adunării sînt admise la aceste reuniuni în calitate de observatori.
4) a) Adunarea se reuneste o dată la 2 ani în sesiune ordinară, la convocarea directorului general și, în afară cazurilor excepționale, în timpul aceleiași perioade și în aceleași loc ca adunarea generală a organizației.
b) Adunarea se reuneste în sesiune extraordinară în baza unei convocări a directorului general, la cererea unui sfert din țările membre ale adunării.
c) Ordinea de zi a fiecărei sesiuni este pregatita de directorul general.
5) Adunarea își adopta regulamentul intern.
1) a) Sarcinile referitoare la depozitul internațional al desenelor industriale, ca și alte sarcini administrative care revin Uniunii speciale sînt asigurate de Biroul internațional.
b) Biroul internațional pregătește mai ales reuniunile și asigura secretariatul adunării și comitetele de experți și grupele de lucru pe care adunarea le poate înființa.
c) Directorul general este cel mai înalt funcționar al Uniunii speciale și o reprezintă.
2) Directorul general și orice membru al personalului desemnat de el iau parte, fără drept de vot, la toate reuniunile adunării și la orice comitet de experți sau grupa de lucru pe care aceasta le poate crea. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este, din oficiu, secretar al acestor organe.
3) a) Biroul internațional, conform directivelor adunării, pregătește conferințele de revizuire a dispozițiilor aranjamentului.
b) Biroul internațional poate să consulte organizațiile interguvernamentale și internaționale neguvernamentale asupra pregătirii conferințelor de revizuire.
c) Directorul general și persoanele desemnate de el iau parte, fără drept de vot, la deliberările acestor conferințe.
4) Biroul internațional îndeplinește orice alta sarcina care îi este atribuită.
1) a) Uniunea specială are un buget.
b) Bugetul Uniunii speciale cuprinde încasări și cheltuieli proprii Uniunii speciale, contribuția sa la bugetul de cheltuieli comune uniunilor, ca și, dacă este cazul, suma pusă la dispoziție bugetului conferintei organizației.
c) Sînt considerate drept cheltuieli comune ale uniunii cheltuielile care nu sînt atribuite în mod exclusiv Uniunii speciale, dar în egala măsura uneia sau mai multor alte uniuni administrate de organizație. Partea Uniunii speciale în aceste cheltuieli comune este proporțională cu interesul pe care aceste cheltuieli îl prezintă pentru ea.
2) Bugetul Uniunii speciale este fixată ținînd cont de cerințele de coordonare cu bugetele altor uniuni administrate de organizație.
3) Bugetul Uniunii speciale este finanțat de următoarele resurse:
(i) taxe referitoare la depozitul internațional și taxele și sumele datorate pentru alte servicii făcute de Biroul internațional în numele Uniunii speciale;
(îi) suma obținută din vînzarea publicațiilor Biroului internațional privind Uniunea specială și drepturile aferente acestor publicații;
(iii) donații, legate și subvenții;
(iv) chirii, dobinzi și alte venituri diverse.
4) a) Cuantumul taxelor menționate la alin. 3) (i) este fixat de adunare, la propunerea directorului general.
b) Acest cuantum este fixat astfel ca încasările Uniunii speciale provenind din taxe și alte surse de venituri să permită cel puțin acoperirea cheltuielilor Biroului internațional care interesează Uniunea specială.
c) În cazul în care bugetul nu este adoptat înainte de a începe o noua perioada bugetară, bugetul anului precedent este reînnoit, conform modalităților prevăzute de regulamentul financiar.
5) Sub rezerva dispozițiilor alin. 4) a), cuantumul total al taxelor și sumelor datorate pentru alte servicii făcute de Biroul internațional în numele Uniunii speciale este fixat de directorul general, care întocmește un raport adunării în acest sens.
6) a) Uniunea specială poseda un fond de rulment constituit din excedentele de încasări și, dacă astfel de excedente nu ajung, printr-un vărsămînt unic, efectuat de fiecare țara a uniunii speciale. Dacă fondul devine insuficient, adunarea hotărăște majoritatea acestuia.
b) Suma totală a varsamintului inițial al fiecărei tari la fondul citat mai sus a participării sale la majoritatea acestuia este proporțională cu contribuția acestei tari, în calitate de membru al Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății industriale, la bugetul uniunii menționate pentru anul în cursul căruia este constituit fondul sau este decisa creșterea.
c) Proporția și modalitățile de vărsămînt sînt fixate de adunare, la propunerea directorului general și cu acordul Comitetului de coordonare al organizației.
7) a) Acordul de sediu, încheiat cu țara pe teritoriul căreia își are sediul organizația, prevede că, dacă fondul de rulment este insuficient, aceasta țara sa acorde avansuri. Suma totală a acestor avansuri și condițiile în care ele sînt acordate fac obiectul, în fiecare caz, al unor acorduri separate între țara în cauza și organizație.
b) Țara vizata la subalin. 7) a) și organizația au, fiecare, dreptul de a denunta angajamentul de a acorda avansuri, prin notificare în scris. Denunțarea capata efect la 3 ani după sfîrșitul anului în cursul căruia a fost notificată.
8) Verificarea conturilor este asigurata, conform modalităților prevăzute prin regulamentul financiar, de către una sau mai multe tari ale Uniunii speciale sau de către controlori externi, care sînt desemnați de adunarea, cu consimțămîntul lor.
1) Propunerile de modificare la prezentul act complementar pot să fie prezentate de orice țara membra a adunării sau de directorul general. Aceste propuneri sînt comunicate de acesta din urma țărilor membre ale adunării cu cel puțin 6 luni înainte să fie supuse examinării.
2) Orice modificare vizata la alin. 1) este adoptată de adunare. Adoptarea necesară trei pătrimi din voturile exprimate; totuși, orice modificare a art. 2 și a prezentului alineat necesita patru cincimi din voturile exprimate.
3) Orice modificare vizata la alin. 1) intră în vigoare la o luna după primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, efectuată în conformitate cu regulile lor constituționale respective, din partea a trei pătrimi din țările membre ale adunării, în momentul în care modificarea a fost adoptată. Orice modificare astfel acceptată legală toate țările care sînt membre ale adunării în momentul în care modificarea intră în vigoare, sau care devin membre ale acesteia la o dată ulterioară.
Modificări la Actul din 1934 și la Actul adițional din 1961
1) a) Referirile, în Actul din 1934, la Biroul Internațional de Proprietate Industriala de la Berna, la Biroul Internațional de la Berna sau la Biroul internațional sînt considerate ca raportindu-se la Biroul internațional asa cum este definit în art. 1 al prezentului act complementar.
b) Articolul 15 al Actului din 1904 este abrogat.
c) Orice modificare a regulamentului de aplicare vizat la art. 20 al Actului din 1934 se efectuează conform procedurii prescrise de art. 2 alin. 2) a) (iii) și 3) lit. d).
d) La art. 21 al Actului din 1934 cuvintele "revizuit în 1928" sînt înlocuite cu cuvintele "pentru protecția operelor literare și artistice".
e) Referirile, în art. 22 al Actului din 1934, la art. 16, 16 bis și 17 bis ale "Convenției generale" sînt considerate ca raportindu-se la dispozițiile. Actului de la Stockholm al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale care, în actul de la Stockholm menționat mai sus, corespund art. 16, 16 bis și 17 bis ale actelor încheiate anterior Convenției de la Paris.
2) a) Orice modificare a taxelor, vizate la art. 3 al Actului adițional din 1961, se efectuează conform procedurii prevăzute de art. 22) lit. a) (iii) și 3) lit. d).
b) Alin. 1) al art. 4 al Actului adițional din 1961,ca și cuvintele "cînd fondul de rezerva a atins această sumă", din alin. 2) al articolului menționat, sînt abrogate.
c) Referirile, în art. 6 alin. 2) al Actului adițional din 1961, la art. 16 și 16 bis ale Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale sînt considerate ca raportindu-se la dispozițiile Actului de la Stockholm, corespund art. 16 și 16 bis ale actelor încheiate anterior Convenției de la Paris.
d) Referirile, în alin. 1) și 3) ale art. 7 al Actului adițional din 1961, la Guvernul Confederatiei Elvetiene sînt considerate ca raportindu-se la directorul general.
Modificările Actului din 1960
1) Referirile în actul din 1960, la Biroul Uniunii Internaționale pentru Protecția Proprietății Industriale sau la Biroul internațional sînt considerate ca raportindu-se la Biroul internațional asa cum este el definit la art. 1 al prezentului act complementar.
2) Art. 19, 20,21 și 22 ale Actului din 1960 sînt abrogate.
3) Referirile, în Actul din 1960, la Guvernul Confederatiei Elvetiene sînt considerate ca raportindu-se la directorul general.
4) În art. 29 al Actului din 1960, cuvintele "periodice" (alin. 1) și al "Comitetul Internațional al Desenelor sau Modelelor" (alin. 2) sînt suprimate.
Ratificarea prezentului act complementar; aderarea la aceleași act
1) a) Țările care, înainte de 13 ianuarie 1968, au ratificat Actul din 1960, ca și țările care au aderat la cel puțin unul din aceste acte, pot să semneze și sa ratifice prezentul act complementar sau pot sa adere la el.
b) Ratificarea prezentului act complementar sau aderarea la el, de către o țara care este legată prin Actul din 1934, fără să fie legată și prin Actul adițional din 1961, comporta ratificarea automată a Actului adițional din 1961 sau aderarea automată la aceasta.
2) Instrumentele de ratificare și de aderare sînt depuse la directorul general.
Intrarea în vigoare a prezentului act complementar
1) Referitor la cele 5 tari care și-au depus primele instrumentele de ratificare sau de aderare, prezentul act complementar intră în vigoare la 3 luni după depunerea celui de-al 5-lea instrument de ratificare sau de aderare.
2) Referitor la orice alta țara, prezentul act complementar intră în vigoare la 3 luni după data la care ratificarea sau aderarea a fost notificată de directorul general, în cazul în care o dată posterioară nu a fost indicată în instrumentul de ratificare sau de aderare. În acest ultim caz, prezentul act intră în vigoare, referitor la aceasta țara, la data astfel indicată.
Acceptarea automată a anumitor dispoziții de către anumite tari
1) Sub rezerva art. 8 și a alin. următor, orice țara care nu a ratificat Actul din 1934 sau care nu a aderat devine legată de Actul adițional din 1961 și de art. 1-6 ale prezentului act complementar, începînd cu data la care aderarea sa la Actul din 1934 capata efect: totuși, dacă la această dată prezentul act complementar nu a intrat încă în vigoare, conform termenilor art. 9 alin. 1) aceasta țara nu e legată de articolele menționate ale prezentului act complementar decît începînd cu intrarea în vigoare a acestui ultim act, conform termenilor art. 9 alin. 1).
2) Sub denumirea art. 8 și a alin. precedent, orice țara care n-a ratificat Actul din 1960 sau care n-a aderat la el devine prin art. 1-7 ale prezentului act complementar începînd cu data la care ratificarea actului sau aderarea sa la aceasta intră în vigoare; totuși, dacă la această dată prezentul act complementar nu a intrat încă în vigoare în temeiul art. 9 alin. 1), aceasta țara nu este legată de articolele prezentului act complementar decît începînd cu intrarea în vigoare a acestui ultim act, în temeiul art. 9 alin. 1).
Semnarea, etc. a prezentului act complementar
1) a) Prezentul act complementar este semnat într-un singur exemplar, în limba franceza, și depus la Guvernul Suediei.
b) Textele oficiale sînt stabilite de directorul general, după consultarea guvernelor interesate, în alte limbi pe care adunarea va putea să le indice.
2) Prezentul act complementar rămîne deschis semnării la Stockholm, pînă la 13 ianuarie 1968.
3) Directorul general transmite doua copii, certificate de către Guvernul Suediei, ale textului semnat al prezentului act complementar, la guvernele tuturor țărilor Uniunii speciale și, la cerere, guvernului oricărei alte tari.
4) Directorul general înregistrează prezentul act complementar la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.
5) Directorul general notifica guvernelor tuturor țărilor Uniunii speciale semnăturile, depozitele instrumentelor de ratificare sau de aderare, intrarea în vigoare și orice alta notificare corespunzătoare.