Articolul 1
Senatul României:
1. susține că:
a) recomandările sunt adresate statelor membre în cadrul unui dialog structurat;
b) unele provocări economice majore trebuie depășite în majoritatea statelor membre pentru a accelera tranziția verde a agriculturii europene și pentru a genera noi oportunități comerciale și veniturile agricole rămân scăzute;
c) sustenabilitatea economică a sectorului va depinde, de asemenea, de capacitatea fermierilor de a crea și de a capta o parte mai mare din valoarea adăugată din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;
d) producția de energie din surse regenerabile din agricultură și silvicultură este în creștere, determinând totodată creșterea concurenței pentru terenurile agricole și pentru producția agricolă, deși sunt variații substanțiale de la un stat membru la altul;
2. subliniază că:
a) sectorul agricol al UE (și, într-o anumită măsură, sectorul său forestier) continuă să genereze și să se confrunte cu provocări substanțiale în ceea ce privește mediul și clima;
b) există, de asemenea, un important potențial neexploatat în materie de eficiență energetică în agricultură;
c) aceste recomandări vor contribui, de asemenea, la îmbunătățirea sănătății animalelor și a biosecurității;
d) soluțiile la multe dintre aceste provocări constau într-o agricultură mai „inteligentă“, mai precisă și sustenabilă;
e) consolidarea protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice va duce la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă;
3. apreciază că:
a) Comisia Europeană a identificat exemple de programe ecologice posibile pentru a sprijini statele membre în vederea realizării unor planuri strategice PAC eficiente;
b) statele membre pot utiliza programe ecologice, de exemplu, pentru a promova următoarele practici agricole:
(i) agrosilvicultura prin sprijinirea fermierilor, de exemplu, în ceea ce privește menținerea unei densități minime a arborilor pe parcele sau îngrijirea arborilor într-un mod care să creeze un maxim de beneficii pentru păsări și insecte;
(ii) agroecologia prin sprijinirea fermierilor, de exemplu, în ceea ce privește utilizarea de substanțe naturale ca produse fitosanitare sau aplicarea de sisteme de gestionare a culturilor care depășesc cerințele minime obligatorii pentru rotația culturilor. Agricultura ecologică este un exemplu de agroecologie;
(iii) agricultura de precizie, prin sprijinirea fermierilor, de exemplu, în ceea ce privește instituirea unui plan de gestionare a nutrienților care - datorită tehnologiei și analizei datelor in situ - furnizează date în timp real și măsuri corective prompte. Aceste tehnologii contribuie la reducerea factorilor de producție și a emisiilor;
(iv) sechestrarea carbonului prin sprijinirea fermierilor, de exemplu, să nu efectueze lucrări de arat (agricultură de conservare), să reumidifice turbăriile drenate, să conserve pajiștile și să instaleze și să mențină caracteristici de peisaj de mare diversitate, care să includă, printre altele, garduri vii, zone-tampon, arbori neproductivi și heleșteie.