LEGE nr. 4 din 18 martie 1971

Extrădarea unei persoane poate fi admisă la cererea unui stat străin sau poate fi cerută unui alt stat de Republica Socialistă România.

Extrădarea poate fi admisă sau cerută în vederea urmăririi sau judecării într-o cauza penală ori în vederea executării pedepsei.

Dispozițiile prezentei legi se aplică în măsura în care nu se stabilește altfel prin convenții internaționale sau pe bază de reciprocitate.

Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este invinuita sau pentru care a fost condamnata persoana a carei extrădare se cere este prevăzută ca infracțiune și de legea penală română.

Extrădarea cerută în vederea urmăririi penale sau judecării poate fi admisă numai dacă, potrivit legii statului solicitant cît și legii penale române, fapta atrage o pedeapsă privată de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai grea, iar dacă este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunțată este mai mare de un an sau mai grea.

Nu pot fi extrădați:

Extrădarea nu se admite dacă:

Extrădarea poate fi amînată dacă persoana a carei extrădare se cere este invinuita sau inculpata în fața organelor de urmărire penală ori a organelor judecătorești din Republica Socialistă România, ori are de executat o pedeapsă privată de libertate pronunțată de o instanța română. În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrșit. Cînd s-a pronunțat o hotărîre de condamnare, extrădarea se poate face numai după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.

În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripție a acțiunii sau ar putea crea mari greutăți pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrădarea temporară, sub condiția expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată îndată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Persoana extrădată nu poate fi obligată să se înfățișeze la urmărire sau judecata pentru o alta infracțiune decît aceea pentru care s-a obținut extrădarea.

De asemenea, persoana extrădată nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrădarea a fost obținută.

Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică dacă exista acordul prealabil al statului român sau dacă persoana extrădată, deși a avut posibilitate, nu a părăsit teritoriul statului solicitant în termen de o luna de la sfîrșitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau dacă, părăsind acel teritoriu, a revenit ulterior.

Persoana care a fost extrădată unui stat nu poate fi extrădată de acesta altui stat, în afară de cazurile prevăzute în art. 7 alin. 3.

La cererea de extrădare ce se adresează statului român este necesar să se anexeze:

Cererea de extrădare adresată de statul român unui stat străin se face potrivit dispozițiilor art. 3 și 5 care se aplică în mod corespunzător.

În cazul extrădării cerute de statul român, se aplică dispozițiile art. 7 și 8 privitoare la efectele extrădării.

Cererile de extrădare se transmit și se primesc pe cale diplomatică.

Cererea de extrădare adresată statului român este transmisă de Ministerul Afacerilor Externe, Procuraturii Generale care o trimite procurorului șef al procuraturii județene în a carei raza teritorială își are domiciliul persoana a carei extrădare se cere sau, în cazul cînd nu are domiciliul cunoscut, procurorului șef al Procuraturii municipiului București.

Cînd procurorul constata din actele primite ca sînt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 9 poate dispune arestarea persoanei a carei extrădare se cere, afară de cazul în care din cuprinsul acestor acte rezultă în mod neîndoios ca extrădarea nu este admisibilă.

Mandatul de arestare emis de procuror se comunică de îndată persoanei arestate.

Cînd din actele care însoțesc cererea statului străin nu rezultă cu suficienta datele prevăzute în art. 9, procurorul poate dispune, de asemenea, arestarea, cerind totodată completarea actelor și fixind termenul pînă la care acestea trebuie trimise. Termenul nu va putea depăși 2 luni, dar se va putea prelungi de procuror cu 15 zile, la cererea motivată a statului solicitant.

Cînd cererea de extrădare scrisă nu este însoțită de acte sau cererea este facuta telefonic ori telegrafic, procurorul poate dispune arestarea persoanei a carei extrădare se solicita dacă în cerere nu se arata, după caz, mandatul de arestare sau hotărîrea rămasă definitivă, pe baza cărora se cere extrădarea și se dau asigurări ca ulterior vor fi trimise copii certificate de pe aceste acte, precum și celelalte acte prevăzute în dispozițiile art. 9.

Cînd procurorul a dispus arestarea în condițiile alineatului precedent, măsura nu poate dura mai mult de o luna. Acest termen se va putea prelungi de procuror cu 15 zile, la cererea motivată a statului solicitant.

În cazul cînd cererea de extrădare a fost facuta telefonic sau telegrafic, la actele pe care se sprijină cererea de extrădare, trimise ulterior, se va atașa și cererea de extrădare formulată în scris.

Procurorul stringe datele necesare pentru a stabili dacă sînt îndeplinite condițiile extrădării și dispune să fie ridicate obiectele care în mod vadit provin din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

Persoana a carei extrădare se solicita este chemată de îndată înaintea procurorului pentru a fi ascultata. Declarația acesteia se consemnează într-un proces-verbal.

Procurorul este obligat sa administreze probele care sînt în țara, dacă acestea pot servi la verificarea condițiilor prevăzute în art. 3, 4 și 5 sau dacă persoana a carei extrădare se solicita are motive temeinice sa ceara administrarea acestora.

Dispozițiile din codul de procedura penală privitoare la conținutul ordonanțelor, mandatului de arestare și proceselor-verbale, precum și dispozițiilor privitoare la administrarea de probe, conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate, se aplică în mod corespunzător și în procedura extrădării.

Procurorul dispune punerea în libertate a persoanei arestate cînd constata că nu s-au primit în termen actele suplimentare, prevăzute în art. 14 ori actele care trebuie trimise potrivit art. 15. Totodată, procurorul, dacă apreciază ca în lipsa acestor acte cercetările nu mai pot continua, da ordonanța de încetare a procedurii de extrădare.

Procurorul da ordonanța de încetare a procedurii de extrădare și atunci cînd constata, potrivit art. 13, ca extrădarea nu este admisibilă, caz în care dispune și punerea în libertate a persoanei arestate, precum și atunci cînd constata ca persoana a carei extrădare se cere nu a fost gasita.

Ordonanța de încetare a procedurii de extrădare prevăzută în alineatele 1 și 2 se înaintează procurorului general care, în cazul cînd constata ca cercetările nu sînt complete, o infirma și restituie lucrările procurorului, indicindu-i completările ce urmează a fi făcute.

Dispoziția privitoare la punerea în libertate a persoanei arestate în cazul arătat în alin. 1 se executa de îndată, iar în cazul prevăzut în alin. 2, se executa după confirmarea ordonanței de către procurorul general.

Cînd procurorul general confirma ordonanța procurorului, ea va fi trimisa Ministerului Afacerilor Externe pentru ca acesta sa comunice statului solicitant cauzele care au determinat încetarea procedurii de extrădare.

Dacă actele ce trebuie să însoțească cererea de extrădare sau actele suplimentare sînt primite după încetarea procedurii de extrădare ori dacă persoana a carei extrădare se cere este gasita ulterior, procedura de extrădare este reluată, iar persoana a carei extrădare se cere poate fi arestata. În cazul cînd s-a făcut Ministerului Afacerilor Externe comunicarea prevăzută în alineatul precedent, i se va aduce la cunoștința ca procedura de extrădare a fost reluată.

Procurorul, pe baza actelor pe care se sprijină cererea de extrădare, a declarației persoanei a carei extrădare se solicita și a probelor adunate potrivit art. 17 alin. 2, da o ordonanța motivată, prin care constata ca lucrările efectuate în vederea soluționării cererii de extrădare au fost terminate și înaintează dosarul cauzei, după caz, tribunalului județean sau al municipiului București, pentru a constata dacă condițiile extrădării sînt îndeplinite.

Normele de procedura penală privind judecata sînt aplicabile și în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Tribunalul fixează termen de urgenta și ia măsuri să se desemneze un apărător din oficiu persoanei a carei extrădare se cere, dacă aceasta nu are apărător ales.

La termenul fixat, în ședința secreta, tribunalul asculta persoana a carei extrădare se cere și, după concluziile procurorului și ale aparatorului, constata prin hotărîre dacă sînt sau nu întrunite condițiile extrădării.

Cînd instanța constata ca sînt îndeplinite condițiile extrădării, dispune arestarea persoanei a carei extrădare se cere, dacă măsura arestării nu a fost luată de procuror.

Hotărîrea instanței nu este supusă recursului.

În cazul cînd instanța constata că nu sînt îndeplinite condițiile extrădării, dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

Hotărîrea instanței este înaintată Ministerului Justiției pentru a fi trimisa Ministerului Afacerilor Externe, care comunică statului solicitant cauzele pentru care cererea de extrădare nu a fost admisă.

Hotărîrea instanței prin care se constată că sînt îndeplinite condițiile extrădării are caracterul unui aviz. Hotărîrea se înaintează Consiliului de Miniștri prin Ministerul Justiției.

Consiliul de Miniștri hotărăște asupra admiterii sau respingerii cererii de extrădare. În cazul admiterii cererii, Consiliul de Miniștri hotărăște și asupra aminarii extrădării sau extrădării temporare, în situațiile prevăzute în art. 6 din prezenta lege.

Cînd Consiliul de Miniștri a hotărît că nu este cazul a se admite extrădarea, persoana arestata este pusă în libertate.

Ministerul Afacerilor Externe comunică statului solicitant rezultatul cererii.

În cazul admiterii cererii de extrădare, se comunică data la care se va face extrădarea și locul unde aceasta se va efectua.

Predarea persoanei a carei extrădare s-a dispus și a obiectelor ridicate se efectuează prin organele Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul cînd reprezentantul statului solicitant nu se prezintă la data și locul indicat, pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă și nici nu s-a solicitat o amînare a predării, persoana arestata va fi pusă în libertate. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, poate fi refuzată.

Amînarea prevăzută în alineatul precedent nu poate depăși 15 zile.

Dacă extrădarea aceleiași persoane este cerută de mai multe state și Consiliul de Miniștri apreciază ca cererile sînt admisibile, el decide, pe baza elementelor ce rezultă din lucrările primite, căruia dintre statele solicitante i se da preferinta.

În lipsa unor elemente de apreciere, ordinea de preferinta se stabilește după următoarele criterii:

Cînd cererile de extrădare se încadrează în aceeași dispoziție prevăzută la una din literele a-c, se da preferinta statului care a solicitat mai întîi extrădarea.

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și se întoarce pe teritoriul statului român, ea va putea fi din nou extrădată. În acest caz, la cerere nu se mai anexează actele prevăzute în art. 9, cu excepția declarației la lit. e.

Solicitarea extrădării se face de către statul român unui stat străin la propunerea motivată a procurorului în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată sau de punere în executare a hotărîrii, la propunerea motivată a instanței.

Ordonanța procurorului ori încheierea instanței prin care se propune a se cere extrădarea, însoțită de actele arătate în art. 9, precum și de orice alte acte necesare pentru obținerea extrădării, este înaintată, după caz, procurorului general sau ministrului justiției, care, dacă socotește ca extrădarea propusă a fi cerută este necesară, întocmește cererea de extrădare și intervine prin Ministerul Afacerilor Externe pentru obținerea acesteia.

Dacă statul solicitat cere un supliment de acte, acestea se vor trimite pe aceeași cale.

Primirea persoanei extrădate se face prin organele Ministerului Afacerilor Interne.

Condițiile extrădării precum și procedura prevăzută în prezenta lege se aplică în mod corespunzător și în cazul tranzitului pe teritoriul Republicii Socialiste România al unei persoane extrădate unui stat de către un alt stat.

Cheltuielile de extrădare se suporta de statul român, dacă s-au efectuat pe teritoriul sau și exista reciprocitate.

Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.

----------