LEGE nr. 24 din 17 decembrie 1971

În Republica Socialistă România, stat suveran, independent și unitar, cetățenia română reprezintă expresia relațiilor social-economice, politice și juridice dintre persoanele fizice și statul socialist, constituind un atribut de onoare, de mare responsabilitate civică. Cetățenia română dovedește apartenența cetățeanului la statul socialist român.

Cetățenii români, continuind legătură statornicită din generații în generații cu pămîntul stramosesc, tradițiile sacre de lupta ale poporului român pentru apărarea ființei sale naționale, pentru neatirnare, libertate și progres social, participa prin întreaga lor activitate la dezvoltarea și inflorirea patriei socialiste, la apărarea independentei, suveranității și integrității sale.

Toți cetățenii patriei, membrii ai marii familii a României socialiste, intemeiata pe unitatea moral-politica a întregului popor, sînt cetățeni români, egali în drepturi și îndatoriri, fără nici o ingradire sau deosebire pe temeiul naționalității, rasei, sexului sau religiei, ori al modului de dobîndire a cetateniei.

Cetățenii români se bucura de drepturi politice, economice și sociale, precum și de celelalte drepturi și libertăți consacrate de Constituție și legile tarii. Statul asigură libertatea și demnitatea cetățenilor săi, afirmarea multilaterala a personalității lor; de asemenea, ocrotește pe cetățenii români care se afla vremelnic în afară frontierelor tarii sau domiciliază în străinătate.

Cetățenii români au îndatorirea să fie devotati patriei și s-o apere, la nevoie, chiar cu prețul vieții, sa lupte pentru ridicarea prestigiului ei în lume, să-și pună întreaga lor energie și capacitate de muncă în slujba intereselor generale ale poporului, să contribuie la apărarea și creșterea avutiei naționale, la întărirea și dezvoltarea orinduirii socialiste, să respecte normele de conviețuire socială, sa nu divulge secretul de stat și sa îndeplinească toate celelalte obligații prevăzute de Constituție și legile tarii.

De asemenea, au îndatorirea sa participe la acțiunile cetățenești de interes comun pentru infrumusetarea, buna gospodărire și dezvoltare a localităților în care trăiesc și-și desfășoară activitatea.

Stabilirea drepturilor și îndatoririlor cetățenilor români, a modurilor de dobîndire și de pierdere a cetateniei române, constituie un atribut exclusiv al statului român.

În cazul în care un cetățean român este considerat de legea unui stat străin ca avînd cetățenia acelui stat, prevederile legii străine sînt fără efect față de dispozițiile legii române.

Încheierea căsătoriei între un cetățean român și un străin nu produce nici un efect asupra cetateniei soților.

Schimbarea cetateniei unuia dintre soți nu produce nici un efect asupra cetateniei române a celuilalt soț.

Declararea nulității, anularea sau desfacerea căsătoriei nu produce nici un efect asupra cetateniei soțului care a dobîndit cetățenia română în timpul căsătoriei.

Ca expresie a legăturii dintre părinți și copii, a continuității neîntrerupte pe pămîntul stramosesc a generațiilor care au luptat pentru împlinirea idealurilor de libertate socială și naționala, cei născuți din părinți de cetățenie română pe teritoriul Republicii Socialiste România sînt cetățeni români.

Este, de asemenea, cetățean român acela care:

Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetățean român dacă nici unul dintre părinți nu este cunoscut.

Persoana care a pierdut cetățenia română o redobindeste ca efect al repatrierii dacă, dorind să se integreze în societatea românească socialistă, a cerut și a obținut autorizație de repatriere.

Copilul minor al repatriatului dobîndește cetățenie română pe data redobîndirii acesteia de către părintele sau repatriat, în afară de cazul în care domiciliază în străinătate împreună cu celălalt părinte.

În vederea realizării unității familiei celui care se repatriaza, soțul cetățean străin sau fără cetățenie al persoanei care se repatriaza dobîndește cetățenie română dacă, odată cu cererea de repatriere a soțului sau, a declarat ca renunța la cetățenie străină și ca voiește sa dobindeasca cetățenia română.

Persoanele care dobîndesc cetățenia română în condițiile alineatelor 1 și 3 sînt obligate să depună jurămîntul prevăzut la articolul 13. Cetățenia română se dobîndește pe data depunerii jurămîntului.

Cetățenia română se dobîndește de către copilul cetățean străin sau fără cetățenie, prin înfiere, dacă cel puțin unul dintre sotii care infiaza este cetățean român, sau, atunci cînd înfierea se face de o singura persoana, dacă aceasta este cetățean român, iar, în toate cazurile, infiatul nu a împlinit încă vîrsta de 18 ani.

În cazul declarării nulității sau anulării înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetățean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia în străinătate.

În cazul desfacerii înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani pierde cetățenia română, pe data cînd înfierea a fost desfăcută, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăsește țara pentru a domicilia în străinătate.

Consiliul de Stat poate acorda cetățenia română, la cerere, cetățeanului străin sau persoanei fără cetățenie care:

Consiliul de Stat poate acorda cetățenia română persoanei care a avut această cetățenie și care cere redobindirea ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate, dacă îndeplinește, în mod corespunzător, condițiile prevăzute la art. 10.

Cel care solicită cetățenia română va arata, în cererea adresată Consiliului de Stat, ca întrunește condițiile legale pentru acordarea cetateniei, anexind actele necesare spre a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 10 lit. a, c, d și e.

Persoana căreia i se acordă cetățenie română potrivit art. 10 depune jurămîntul de credința și loialitate față de Republica Socialistă România.

Jurămîntul are următorul conținut:

"Eu . . . . jur ca voi fi devotat patriei socialiste, poporului român și conducerii de stat a Republicii Socialiste România. Jur ca voi respecta cu sfintenie Constituția și legile tarii și ca voi îndeplini cu cinste toate îndatoririle de cetățean, punînd întreaga mea capacitate de muncă în slujba intaririi și apărării orinduirii sociale și de stat a Republicii Socialiste România".

Jurămîntul se depune în termen de 3 luni de la data primirii comunicării decretului prin care s-a acordat cetățenia română, la sediul consiliului popular județean sau al municipiului București pe raza cărui domiciliază cel ce depune jurămîntul.

Solemnitatea depunerii jurămîntului are loc în fața unui membru al Consiliului de Stat, a președintelui și secretarului comitetului executiv al consiliului popular respectiv.

Obligația de a depune jurămîntul de credința și loialitate revine și persoanei prevăzute la art. 11 dacă își va stabili domiciliul în țara; în acest caz, jurămîntul va fi depus în termen de 3 luni de la data stabilirii acestui domiciliu.

Pentru motive temeinice, Consiliul de Stat poate prelungi termenul prevăzut în alineatele precedente, la cererea persoanei interesate.

Cetățenia română se dobîndește pe data depunerii jurămîntului; în cazul prevăzut de art. 11 cetățenia română se redobindeste pe data decretului prin care a fost acordată.

Copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani, născut din părinți cetățeni străini sau fără cetățenie, dobîndește cetățenia română, dacă domiciliază în Republica Socialistă România împreună cu cel puțin unul dintre părinți, iar acesta dobîndește cetățenia română.

Copilul dobîndește cetățenia română, în condițiile alineatului precedent, pe aceeași dată cu părintele sau.

Dovada cetateniei române se face prin buletinul de identitate.

Cetățenia copilului pînă la vîrsta de 14 ani se dovedește cu certificatul sau de naștere însoțit de buletinul de identitate al oricăruia dintre părinți sau, în cazul în care copilul este înscris în buletinul de identitate al unuia dintre părinți, numai cu acest buletin.

Dacă dovada cetateniei copilului pînă la vîrsta de 14 ani nu se poate face în condițiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populației.

Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, pînă la vîrsta de 14 ani, cu certificatul de naștere.

Actul valabil de trecere a frontierei emis de autoritățile române face dovada, în străinătate ca titularul este cetățean român, afară de cazul în care acest act cuprinde o mențiune contrară.

În caz de nevoie, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Socialiste România eliberează dovezi de cetățenie pentru cetățenii români aflați în străinătate.

Cel care, rupindu-se de țara, își încalcă îndatorirea de fidelitate față de patrie, tradeaza interesele poporului, acționează împotriva unității, suveranității și independentei statului sau săvîrșește orice alte acte dușmănoase sau de natura a știrbi bunul renume al României devine nedemn de a purta inaltul titlu de cetățean român.

Ca urmare, Consiliul de Stat poate retrage cetățenia română aceluia care:

Cetățenia română se pierde pe data decretului de retragere, în afară de cazul în care prin acel decret s-a stabilit o altă dată.

Retragerea cetateniei române nu produce nici un efect asupra cetateniei soțului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetățenia.

În mod excepțional, pentru motive temeinice, Consiliul de Stat poate aproba renunțarea la cetățenia română cetățeanului român care a împlinit vîrsta de 18 ani și care:

Cererea de aprobare a renunțării la cetățenia română se face individual, cu arătarea motivelor și dovezilor ce se invoca în sprijinul ei.

Prevederile art. 20 se aplică în mod corespunzător și în cazul aprobării renunțării la cetățenia română.

Pierderea cetateniei române prin aprobarea renunțării la cetățenie nu produce nici un efect asupra cetateniei soțului sau copiilor.

Cu toate acestea, în cazul cînd ambii părinți obțin aprobarea renunțării la cetățenia română, iar copilul minor se afla împreună cu ei în străinătate ori părăsește împreună cu ei țara, copilul pierde cetățenia română odată cu părinții sau, dacă aceștia au pierdut cetățenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăsește țara după ce ambii părinți au pierdut cetățenia română pierde cetățenia română pe data plecării sale din țara.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul în care numai unul dintre părinți este cunoscut sau în viața.

Copilul minor cetățean român, înfiat de un cetățean străin pierde cetățenia română dacă infietorul solicita aceasta în mod expres și dacă infiatul este considerat, potrivit legii străine, ca a dobîndit o cetățenie străină.

În cazul declarării nulității sau anulării înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetățenia română, dacă domiciliază în țara sau dacă se reintoarce pentru a domicilia în țara.

În cazul desfacerii înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani redobindeste cetățenia română pe data cînd înfierea a fost desfăcută, dacă domiciliază în țara sau dacă se reintoarce pentru a domicilia în țara.

În cazul prevăzut de art. 6 alin. 2, copilul găsit pierde cetățenia română dacă, mai înainte de a împlini vîrsta de 18 ani, filiația sa a fost stabilită față de ambii părinți, iar aceștia sînt de cetățenie străină și dacă, potrivit legii naționale a acestora, copilul este considerat ca avînd aceeași cetățenie cu părinții sau cel puțin cetățenia unui dintre ei. În aceleași condiții, copilul pierde cetățenia română dacă filiația sa a fost stabilită numai față de un părinte cetățean străin, iar celălalt părinte a rămas necunoscut.

Cetățenia română se pierde, în condițiile alineatului precedent, pe data stabilirii filiației copilului.

Sînt și rămîn cetățeni români toți cei care au dobîndit și păstrat această cetățenie potrivit legilor anterioare.

În cazul prevăzut de art. 2 lit. b al Decretului nr. 33 din 24 ianuarie 1952, dacă acordul părinților nu a intervenit pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, copiii sînt cetățeni români.

Lucrările pregătitoare privind acordarea și pierderea cetateniei române se întocmesc la Ministerul Afacerilor Interne.

Cererile de dobîndire a cetateniei române sau de aprobare a renunțării la această cetățenie se depun, în țara, la inspectoratele militiei județene sau al municipiului București, iar în străinătate, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale Republicii Socialiste România.

Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București vor trimite inspectoratelor militiei arătate în alineatul precedent dovezi cu privire la depunerea jurămîntului prevăzut la art. 13.

Eliberarea dovezilor de cetățenie potrivit art. 18 alin. 2 se va face în condițiile stabilite de Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne.

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial.

Cererile de dobîndire a cetateniei române și cererile de aprobare a renunțării la cetățenia română introduse în temeiul Decretului nr. 33 din 24 ianuarie 1952 și care nu au fost soluționate pînă la data intrării în vigoare a legii de față, se vor rezolva potrivit prevederilor prezentei legi.

Pe data intrării în vigoare a legii de față, se abroga Decretul nr. 33 din 24 ianuarie 1952, modificat prin Decretul nr. 296 din 9 august 1954, precum și orice alte dispoziții contrare prevederilor prezentei legi.

------------