HOTĂRÂRE nr. 332 din 22 martie 2001 (*republicată*)

(1) Prezenta hotărâre reglementează normele privind denumirea, marcarea compoziției fibroase și etichetarea produselor textile.

(2) Dispozițiile prezentei hotărâri sunt obligatorii pentru toți operatorii economici care produc, importă, ambalează sau comercializează produse textile.

(1) În sensul prezentei hotărâri, definițiile termenilor folosiți sunt următoarele:

a) produse textile - materii prime, produse semifabricate, semiprelucrate, prelucrate, semifinite sau finite, care sunt constituite exclusiv din fibre textile, fără a se ține seama de procesul de fabricație folosit;

b) fibră textilă - unitate a produsului textil caracterizată prin flexibilitate, finețe și raport mare al lungimii la dimensiunea transversală maximă, ceea ce o face adecvată pentru prelucrări în domeniul textil; benzi sau tuburi flexibile a căror lățime este de maximum 5 mm, inclusiv benzi obținute prin tăiere din benzi mai late sau pelicule, realizate din substanțe folosite la producerea fibrelor prevăzute la nr. crt. 19-45 din anexa nr. 1 și adecvate pentru prelucrări în domeniul textil; lățimea vizibilă este lățimea unei benzi sau a unui tub când este îndoit, aplatizat, comprimat ori răsucit sau lățimea medie atunci când lățimea nu este uniformă;

c) etichetă - orice text scris, imprimat, litografiat sau ilustrat, care conține elemente privind denumirea, compoziția fibroasă a produsului, elemente de identificare, marcă de fabrică sau de comercializare, instrucțiuni de utilizare și care însoțește produsul prezentat pentru vânzare;

d) marcarea compoziției fibroase - aplicarea pe etichetă, pe produs sau pe ambalaj a unui text scris ori imprimat sau orice reprezentare grafică a conținutului de fibre încorporate în produsul textil, exprimat în procente.

(2) Următoarele produse vor fi tratate ca produse textile și vor fi supuse prevederilor prezentei hotărâri:

(1) Denumirile și descrierea fibrelor care se încadrează în prevederile art. 2 sunt prezentate în anexa nr. 1.

(2) Denumirile prevăzute la art. 2 nu pot fi folosite ca atare sau ca adjectiv pentru indicarea oricărei alte fibre.

(3) Cuvântul mătase nu se poate folosi pentru indicarea formei sau a caracteristicilor deosebite ale fibrelor textile cum ar fi firele filamentare.

(1) Niciun produs textil nu poate fi descris ca "100%", "pur" sau "total" decât dacă este compus în exclusivitate din același fel de fibre și nu poate fi folosit niciun alt termen similar.

(2) Un produs textil poate conține alte fibre, maximum 2% din greutate, dacă această cantitate este justificată cu argumente tehnice și nu este adăugată din rutină.

(3) Abaterea de 2% prevăzută la alin. (2) poate să crească până la 5% în cazul produselor textile care au suferit un proces de cardare.

(1) Un produs de lână se descrie ca fiind din lână virgină numai dacă este alcătuit exclusiv dintr-o fibră care nu a fost încorporată anterior într-un produs finit, care nu a mai fost supusă altor procese de filare și/sau piuare decât cele necesare pentru fabricarea produsului și care nu s-a degradat în timpul tratamentului și prelucrării.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), denumirea lână virgină se poate folosi pentru a descrie lâna dintr-un amestec de fibre dacă:

a) întreaga lână din amestec corespunde cerințelor definite la alin. (1);

b) lâna reprezintă minimum 25% din greutatea totală a amestecului;

c) în cazul unui amestec de destrămătură lâna se amestecă cu o singură altă fibră.

(3) Pentru produsele menționate la alin. (1) și (2) se admite o toleranță de 0,3% impurități de alte fibre din greutatea totală a lânii, care se justifică cu argumente tehnice, inclusiv pentru produsele din lână care au fost supuse unui proces de cardare.

(1) Un produs textil constituit din două sau mai multe fibre, dintre care una reprezintă minimum 85% din greutatea totală, se marchează astfel:

(2) Un produs textil constituit din două sau mai multe fibre, dintre care niciuna nu reprezintă 85% din greutatea totală, se marchează prin denumirea și procentul în greutate a cel puțin două fibre principale, urmate de denumirile celorlalte fibre componente în ordinea descrescătoare a greutății, cu sau fără indicarea procentului în greutate.

(3) Fibrele care reprezintă separat mai puțin de 10% din greutatea totală a produsului se pot denumi alte fibre, denumirea fiind urmată de procentul total în greutate.

(4) Dacă se specifică denumirea fibrei care reprezintă mai puțin de 10% din greutatea totală a produsului, trebuie să se prezinte compoziția procentuală completă a produsului.

(5) Produsele care au urzeala din bumbac și bătătură din în, la care procentul de în reprezintă minimum 40% din greutatea totală a țesăturii crude, se pot denumi amestec bumbac-în, denumirea fiind însoțită de specificarea compoziției: "urzeală bumbac pur-bătătutură în pur".

(6) Se neglijează o cantitate de fibre străine de maximum 2% din greutatea totală a produsului textil, dacă această cantitate se justifică prin considerente tehnice și nu se adaugă din rutină. Această abatere poate ajunge la 5% în cazul produselor care sunt supuse unui proces de cardare, fără să fie afectată abaterea menționată la art. 5 alin. (3).

(7) Se admite o abatere de 3% la procentele declarate de fibre față de procentele obținute din analiză față de greutatea totală a fibrelor prezentate pe etichetă. Această abatere se aplică și fibrelor care se înscriu în ordinea descrescătoare a greutății, fără indicarea procentului lor, precum și produselor menționate la art. 5 alin. (2) lit. b).

(8) La analiză abaterile se calculează separat pentru fiecare fel de fibră. Greutatea totală folosită la calculul abaterii menționate la alin. (7) va fi cea a fibrelor din produsul finit din care se scade greutatea fibrelor străine identificate conform alin. (6).

(9) Însumarea abaterilor menționate la alin. (6) și (7) se admite numai dacă oricare dintre fibrele străine găsite la analiză este de aceeași natură chimică cu una sau mai multe fibre prezentate pe etichetă.

(10) În cazul produselor speciale pentru care procesul de fabricare necesită toleranțe mai mari decât cele stabilite la alin. (6) și (7), acestea se permit numai în cazuri excepționale, atunci când producătorul prezintă o justificare adecvată, dovedită tehnic.

(11) Termenul fibre în amestec sau compoziție nespecificată de textile poate fi folosit numai pentru un produs a cărui compoziție nu se poate stabili cu ușurință în momentul fabricării.

(1) Produsele textile se etichetează sau se însoțesc de marcaje atunci când se oferă pe piață în scopuri de producție sau comerciale. Această etichetare sau marcare poate fi înlocuită ori însoțită de documente comerciale de însoțire atunci când produsele nu sunt destinate vânzării către consumatorul final.

(2) Denumirile fibrelor textile și marcarea compoziției fibroase menționate la art. 3-6 și în anexa nr. 1 se indică clar în documentele comerciale. Această cerință implică în special excluderea abrevierilor în contractele de vânzare, notele de plată și în facturi. Se poate folosi un cod de procesare mecanizată, dacă acesta este explicat în același document.

(3) Denumirile, prezentările și specificările referitoare la conținutul de fibre textile menționate la art. 3-6 și în anexa nr. 1 se scriu clar, lizibil și uniform atunci când produsele textile se oferă spre vânzare sau se vând consumatorului, inclusiv în cataloage și în literatura comercială, pe ambalaje, pe etichete și pe marcaje.

(4) Informațiile prevăzute la alin. (3) se comunică în cadrul manifestărilor expoziționale, atunci când produsele textile sunt prezentate în vederea atragerii de comenzi prin cataloage sau prospecte cu imagini ori descrieri.

(5) Alte specificări și informații decât cele stabilite în prezentul articol sunt prezentate distinct. Prezenta dispoziție nu se aplică mărcilor comerciale sau denumirii întreprinderii, care se poate indica imediat înainte sau după specificările stabilite prin această hotărâre.

(6) La introducerea pe piață produsele textile se etichetează și se caracterizează în limba română, fără a se exclude prezentarea și în alte limbi străine.

(7) În cazul bobinelor, sculurilor, jurubițelor, ghemelor sau al oricărei alte cantități mici de fire pentru cusut, remaiat sau brodat specificările pot fi înscrise pe ambalaje colective sau la locul de expunere, fără a se afecta produsele menționate la pct. 18 din anexa nr. 4.

(1) Orice produs textil constituit din două sau mai multe părți componente de compoziție diferită va avea marcat conținutul fibros al fiecărei componente. O astfel de etichetare nu este obligatorie pentru componentele ce reprezintă mai puțin de 30% din greutatea totală a produsului. Pentru căptușelile principale marcarea compoziției fibroase este obligatorie.

(2) Când două sau mai multe produse textile au același conținut fibros și formează în mod normal o singură unitate, ele pot avea numai o etichetă.

(3) Marcarea compoziției fibroase a următoarelor produse textile se face astfel:

a) compoziția fibroasă a articolelor de corsetărie trebuie indicată prin prezentarea compoziției întregului produs sau a componentelor sale menționate mai jos, în totalitate sau separat:

b) compoziția fibroasă a materialelor textile imprimate prin corodare se prezintă pentru produsul complet și se indică prin declararea separată a compoziției țesăturii de bază și cea a părților corodate. Aceste componente se menționează prin denumirea lor;

c) compoziția fibroasă a materialelor textile brodate se prezintă pentru produsul complet și poate fi indicată prin declararea separată a compoziției țesăturii de bază și cea a firului de brodat. Dacă părțile brodate reprezintă o suprafață mai mică de 10% din suprafața produsului, se poate declara numai compoziția țesăturii de bază;

d) compoziția fibroasă a firelor constând dintr-un miez și o acoperire de alte fibre care se oferă ca atare consumatorului trebuie prezentată pentru întregul produs și poate fi indicată prin declararea separată a compoziției miezului și a acoperirii, menționate prin denumire;

e) compoziția fibroasă a catifelei, plușului sau a materialelor textile asemănătoare se prezintă pentru întregul produs, iar atunci când produsul conține un suport distinct și o suprafață de întrebuințare din fibre diferite se poate prezenta prin declararea separată a celor două părți, menționate prin denumire;

f) compoziția acoperitoarelor de sol și a covoarelor ale căror suport și suprafață de întrebuințare sunt din fire diferite se poate declara numai pentru suprafață, prin menționarea denumirii.

(1) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică produselor cuprinse în anexa nr. 3, pentru care nu sunt obligatorii etichetarea și marcarea compoziției fibroase individuale pe produs.

(2) Produsele textile menționate în anexa nr. 4 se oferă la vânzare însoțite de o etichetă globală, cu specificarea compoziției fibroase.

(3) Compoziția produselor textile vândute la metru se marchează pe lizieră sau pe rola oferită la vânzare.

(1) Pentru aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) și a celorlalte dispoziții referitoare la marcarea compoziției fibroase a produselor textile procentajele fibroase menționate la art. 4-6 se determină fără a se lua în considerare următoarele:

(2) Pentru alte produse textile nu se iau în considerare: țesăturile suport sau de căptușeală, întăriturile și ranforsările, interlinings și suporturile de canava, firele de brodat sau de asamblat, dacă nu înlocuiesc bătătura și/sau urzeala țesăturii, umpluturile care nu au rol de izolare și căptușelile conform art. 9 alin. (1), și anume:

(3) Nu se iau în considerare substanțele grase, lianții, îngroșăturile, substanțele de încleiere și de finisare, produsele de imprimare, produsele suplimentare de vopsire și alte produse de prelucrare textilă.

(1) Verificările privind compoziția fibroasă a produselor textile se fac prin metodele de analiză stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2001 privind stabilirea metodelor de analiză utilizate pentru determinarea și verificarea compoziției fibroase a produselor textile, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Compozițiile fibroase prevăzute la art. 4-6 se determină procentual prin aplicarea la masa uscată a fiecărei fibre a reprizelor convenționale corespunzătoare, prevăzute în anexa nr. 2, după îndepărtarea substanțelor menționate la art. 11.

(1) La indicarea modului de întreținere pentru produsele textile se utilizează simbolurile prevăzute de SR EN 23758.

(2) Operatorii economici producători pot face precizări suplimentare pentru consumatori cu privire la întreținerea produselor, dacă consideră necesar acest lucru.

(3) Pentru confecții textile indicarea modului de întreținere se face individual pe eticheta realizată din materiale rezistente la tratamente ulterioare umidotermice, într-un mod lizibil, aceasta trebuind să reziste atât timp cât rezistă și materialul de bază al produsului.

(1) Constituie contravenție nerespectarea dispozițiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 8 și art. 14 și se sancționează potrivit art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu amendă de la 600 lei la 3.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de inspectorii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

(1) Prezenta hotărâre va intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 785/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind denumirea, marcarea și etichetarea produselor textile destinate populației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 23 septembrie 1996, cu modificările ulterioare.

(3) Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei 96/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind denumirea textilelor și ale Directivei 2004/34/CE a Comisiei pentru amendarea, în vederea adaptării la progresul tehnic, a anexelor nr. 1 și nr. 2 la Directiva 96/74/CE .