(1) Examinarea unei plângeri implică două aspecte, și anume analiza faptelor care trebuie stabilite pentru a dovedi încălcarea art. 5, 6, 8 și 13 din lege și a art. 101 și 102 din TFUE, după caz, pe de o parte, și încadrarea legală a comportamentului ce constituie obiectul plângerii, pe de altă parte.
(2) În cazul în care, deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1-3, în plângere nu se motivează suficient acuzațiile avansate, aceasta poate fi respinsă. Pentru a respinge o plângere pe motiv că aceasta nu prezintă suficiente temeiuri pentru a justifica declanșarea unei investigații, Consiliul Concurenței nu este obligat să ia în considerare circumstanțele care nu au fost aduse în atenția sa de către autorul plângerii și pe care le-ar fi putut descoperi doar printr-o investigare a cazului.
Încadrarea legală a faptelor
(1) Încadrarea legală exactă a faptelor este atributul Consiliului Concurenței. Autorii plângerilor nu sunt obligați să ofere o încadrare exactă a faptelor, ci doar opinia lor în această privință. Autorii plângerilor trebuie să se refere la regulamentele și instrucțiunile adoptate de Consiliul Concurenței și, în măsura în care au cunoștință, la cele emise de Comisia Europeană, precum și la practica și jurisprudența europeană.
(2) Înțelegerile și practicile intră sub incidența legii atunci când pot afecta concurența pe piața românească ori pe o parte a acesteia, în cazul art. 5, 6, 8 și 13 din lege. Ori de câte ori Consiliul Concurenței aplică prevederile art. 5 și 6 din lege, în măsura în care faptele analizate pot afecta comerțul între statele membre, acesta aplică prevederile art. 101 și 102 din TFUE. Atunci când o înțelegere sau practică nu poate afecta semnificativ comerțul între statele membre se poate aplica legislația națională, nu și legislația europeană.
(3) Acțiunile sau inacțiunile autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale și ale entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, precum limitarea libertății comerțului sau a autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale și/sau stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor, sunt interzise dacă restrâng, împiedică sau denaturează concurența. Autoritățile, instituțiile publice și entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile au obligația activă de a asigura respectarea liberei concurențe, iar restricțiile de la aceasta trebuie să fie justificate temeinic pe motive de interes public major și să fie limitate ca durată și arie geografică în măsura maximă posibilă.
(1) Pe baza analizei efectuate în cadrul direcțiilor de resort, Consiliul Concurenței va hotărî, după caz:
a) declanșarea unei investigații;
b) respingerea plângerii, prin emiterea unei decizii motivate de respingere a plângerii, în cazul în care aceasta nu prezintă suficiente temeiuri de fapt și de drept pentru a justifica declanșarea unei investigații, inclusiv prin raportare la prevederile art. 33 alin. (2) și (3) din lege;
c) clasarea plângerii, în cazurile prevăzute la art. 9;
d) transmiterea unei înștiințări, în scris, către autorul plângerii cu privire la faptul că plângerea nu intră sub incidența legii în ceea ce privește faptele reclamate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii;
e) suspendarea sau respingerea unei plângeri în temeiul art. 13 din Regulamentul nr. 1/2003, informând de îndată autorul plângerii, în scris, cu privire la autoritatea de concurență care instrumentează sau a instrumentat aceeași plângere.
(2) În cazul plângerilor privind o posibilă încălcare a art. 8 din lege, în situația în care se constată, la o primă evaluare, existența unor posibile fapte de natură anticoncurențială prohibite expres de lege, Consiliul Concurenței poate comunica autorității sau instituției administrației publice centrale ori locale ori entităților către care acestea își deleagă atribuțiile rezultatele primei sale evaluări cu privire la natura faptelor care formează obiectul plângerii și poate da acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, respectiv de a adopta măsurile și remediile necesare restabilirii unui mediu concurențial normal. La expirarea termenului legal de 60 de zile lucrătoare pentru analiza plângerii, în funcție de poziția exprimată sau adoptată de autoritatea ori instituția administrației publice centrale sau locale, Consiliul Concurenței poate decide declanșarea unei investigații sau respingerea plângerii.
Declanșarea unei investigații
(1) Consiliul Concurenței poate decide să declanșeze procedura de investigație privind o eventuală încălcare a art. 5, 6, 8 și 13 din lege, după caz, respectiv a art. 101 și 102 din TFUE, în orice moment, dar nu mai târziu de expirarea termenului de 60 de zile lucrătoare de la data la care plângerea este completă. Termenul de 60 de zile lucrătoare începe să curgă de la data la care i se confirmă, în scris, autorului plângerii, faptul că plângerea este considerată completă și îndeplinește toate condițiile, potrivit art. 1-3. Hotărârea va fi luată de plen sau de comisia de caz, desemnată de președintele Consiliului Concurenței, căreia i s-a delegat de către plen exercitarea acestei atribuții. Unul sau mai mulți dintre membrii comisiei pot solicita motivat dezbaterea plângerii de către plenul Consiliului Concurenței, în cazurile cu un grad de complexitate ridicat. De asemenea, cazul poate fi dezbătut în plen și la solicitarea președintelui Consiliului Concurenței.
(2) Declanșarea procedurii de investigație poate fi făcută publică în orice mod, inclusiv pe pagina de internet a Consiliului Concurenței.
(3) Procedura de investigație se va derula potrivit dispozițiilor art. 42-46 din lege. Raportul asupra investigației, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 44 alin. (1) din lege, va fi transmis spre luare la cunoștință persoanelor supuse investigației, acordându-se acestora un termen de cel puțin 30 de zile în care să își formuleze, în scris, observațiile lor asupra conținutului raportului. Termenul pentru comunicarea observațiilor de către părțile implicate este fixat de președintele Consiliului Concurenței, de la caz la caz, ținând seama de complexitatea cazului, și nu va fi mai scurt de 30 de zile de la data primirii raportului asupra investigației de către părți.
(4) În cadrul termenului pentru comunicarea observațiilor, părțile implicate, care sunt supuse investigației, pot solicita organizarea de audieri. Președintele Consiliului Concurenței poate organiza audieri și în lipsa unei solicitări din partea părților implicate, în cazul în care apreciază că este util pentru stabilirea adevărului în cauza investigată. Data audierii este fixată de președintele Consiliului Concurenței.
(5) În situația în care investigația a fost declanșată ca urmare a unei plângeri și se constată că aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancțiuni de către Consiliul Concurenței, închiderea investigației se va face prin decizie a plenului Consiliului Concurenței, în urma audierii părților implicate, dacă acestea solicită organizarea de audieri.
(6) Președintele Consiliului Concurenței poate desemna experți și poate admite audierea autorului plângerii, la finalizarea investigației și la solicitarea acestuia, precum și a oricărei persoane fizice sau juridice care declară că deține date și informații relevante pentru stabilirea adevărului în cauza investigată.
(7) Persoanelor a căror audiere a fost admisă conform art. 44 alin. (2) din lege li se va trimite, cu cel puțin două săptămâni înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului asupra investigației, numai la cerere și dacă președintele Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul investigației, împreună cu convocările pentru audiere.
(8) În convocarea pentru audiere se vor preciza:
a) titlul raportului de investigație;
b) denumirea părții implicate în investigația Consiliului Concurenței;
c) posibilitatea și condițiile în care poate fi consultat dosarul cauzei la sediul Consiliului Concurenței;
d) data până la care părțile implicate pot transmite, în scris, observațiile lor asupra conținutului raportului de investigație;
e) solicitarea privind organizarea de audieri, dacă este cazul;
f) locul, data și ora fixată pentru audiere;
g) faptul că neprezentarea sau renunțarea la audiere, precum și refuzul oricărei depoziții nu constituie, conform art. 44 alin. (3) din lege, impedimente pentru continuarea procedurii de investigație în cazul respectiv.
(9) Consiliul Concurenței nu este obligat să declanșeze o investigație pe baza fiecărei plângeri primite, pentru a stabili dacă a fost săvârșită o încălcare a legii. Consiliul Concurenței are datoria de a analiza cu atenție elementele de fapt și de drept aduse în atenția sa de către autorul plângerii, în scopul de a stabili dacă aceste elemente indică un comportament care este în măsură să încalce prevederile art. 5, 6, 8 și 13 din lege și prevederile art. 101 și 102 din TFUE, după caz, prezentând suficiente temeiuri în acest caz.
(10) În luarea deciziei de respingere sau de declanșare a procedurii de investigație, Consiliul Concurenței va ține cont și de utilizarea rațională a resurselor, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) și (3) din lege.
(1) Atunci când Consiliul Concurenței, în urma analizei plângerii, consideră că, pe baza informațiilor pe care le are în posesie, nu sunt suficiente temeiuri pentru a justifica declanșarea unei investigații, ținând cont și de utilizarea rațională a resurselor conform prevederilor art. 7 alin. (9), va informa autorul plângerii despre intenția sa de a respinge plângerea, inclusiv despre motivele care stau la baza acestei intenții, și va stabili un termen rezonabil în cadrul căruia acesta să transmită punctul de vedere în scris. Consiliul Concurenței poate admite ca autorul plângerii să își exprime punctul de vedere și verbal, în cazul în care acesta solicită în scris, în termenul menționat de Consiliu. Consiliul Concurenței nu este obligat să ia în considerare orice alte informații sau documente transmise ulterior expirării acestui termen de către autorul plângerii, inclusiv în scris.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), autorul plângerii poate solicita o prelungire a termenului fixat pentru furnizarea punctului său de vedere. În funcție de circumstanțele cazului, Consiliul Concurenței poate acorda o astfel de prorogare, dar va stabili un termen rezonabil, astfel încât Consiliul Concurenței să poată adopta soluția finală în termenul de 60 de zile lucrătoare de la data la care autorului i s-a confirmat faptul că plângerea este completă.
(3) În cazul în care autorul plângerii își exprimă punctul de vedere în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, iar informațiile și documentele suplimentare furnizate sunt de natură a schimba analiza preliminară efectuată, Consiliul Concurenței poate declanșa procedura de investigație privind întreprinderile împotriva cărora a fost formulată plângerea.
(4) În cazul în care autorul plângerii își exprimă punctul de vedere în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, iar informațiile și documentele suplimentare furnizate nu duc la o evaluare diferită a plângerii, Consiliul Concurenței va respinge plângerea prin decizie. Respingerea plângerii se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. b), prin decizia plenului sau comisiei Consiliului Concurenței. În situația în care un membru al Comisiei Consiliului Concurenței solicită motivat acest lucru, după ce autorului plângerii i s-a dat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în scris, propunerea direcției de resort se supune dezbaterii plenului Consiliului Concurenței, care va hotărî respingerea plângerii sau declanșarea unei investigații. De asemenea, cazul poate fi dezbătut în plen și la solicitarea președintelui Consiliului Concurenței.
(1) Dacă autorul plângerii nu transmite punctul său de vedere în scris și nu își exprimă punctul de vedere verbal în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, plângerea va fi considerată ca fiind retrasă și se clasează. Autorul plângerii va fi înștiințat în consecință.
(2) În cazul în care, după soluționarea unei plângeri în condițiile art. 6, autorul acesteia va formula o nouă plângere cu același conținut, fără a prezenta noi elemente de probă semnificative față de cele analizate de Consiliul Concurenței în vederea soluționării plângerii inițiale, aceasta va fi clasată.
Decizia de respingere a unei plângeri
(1) Atunci când Consiliul Concurenței respinge o plângere prin decizie, în baza art. 41 alin. (2) din lege, trebuie să arate motivele care au stat la baza acestei decizii, într-un mod care este adecvat actului în discuție și luând în considerare circumstanțele fiecărui caz în parte.
(2) Expunerea motivelor avute în vedere trebuie să se facă într-un mod clar și neechivoc, astfel încât să îi permită autorului plângerii să verifice motivele deciziei, iar instanței judecătorești competente să exercite controlul asupra deciziei respective. Cu toate acestea, Consiliul Concurenței nu este obligat să adopte o poziție asupra fiecărui argument invocat de autorul plângerii în susținerea plângerii sale, fiind suficient să expună considerentele de fapt și de drept care justifică adoptarea deciziei.
(3) Decizia de respingere a plângerii va fi adoptată de Consiliul Concurenței în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care autorului plângerii i se confirmă faptul că plângerea este completă și îndeplinește toate condițiile, potrivit art. 1-3. Decizia de respingere a plângerii se comunică autorului plângerii în termen de 120 de zile de la deliberare. Decizia de respingere a plângerii poate fi atacată la Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(4) Decizia de respingere a plângerii îl împiedică pe autorul acesteia să solicite redeschiderea procedurii, în afară de cazul în care acesta aduce noi elemente de probă semnificative. Corespondența ulterioară cu autorul plângerii cu privire la aceeași presupusă încălcare a legii nu va fi considerată ca fiind o nouă plângere, cu excepția cazului în care informații și documente noi semnificative, care susțin afirmațiile din cuprinsul plângerii, sunt aduse în atenția Consiliului Concurenței. Cu toate acestea, dreptul Consiliului Concurenței de a redeschide din oficiu un caz rămâne rezervat.
Drepturi procedurale ale autorului plângerii
(1) În cazul în care Consiliul Concurenței informează autorul plângerii cu privire la intenția sa de a respinge plângerea în temeiul art. 41 alin. (2) din lege, autorul plângerii poate solicita accesul la documentele pe care Consiliul Concurenței își bazează analiza preliminară. Autorul plângerii nu poate avea acces la secretele de afaceri și la alte informații confidențiale care aparțin altor părți implicate în procedură. Autorul plângerii nu poate avea acces nici la documentele interne ale Consiliului Concurenței, inclusiv la corespondența Consiliului Concurenței cu alte autorități publice care nu sunt destinatari ai raportului de investigație, precum și la documentele interne primite de aceste autorități.
(2) Documentele la care autorul plângerii a avut acces în contextul procedurilor puse în aplicare de Consiliul Concurenței în temeiul art. 5, 6, 8 și 13 din lege și al art. 101 și 102 din TFUE, după caz, nu pot fi utilizate de acesta decât în proceduri judiciare sau administrative având ca obiect aplicarea respectivelor dispoziții din lege, respectiv tratat.
(3) Dacă în urma analizei unei plângeri se declanșează procedura de investigație, la finalul investigației, președintele Consiliului Concurenței, conform prevederilor art. 44 alin. (2) din lege, poate admite audierea autorului plângerii, la cererea acestuia. Cu toate acestea, procedurile Consiliului Concurenței în cazurile de concurență nu constituie proceduri contradictorii între autorul plângerii, pe de o parte, și întreprinderile sau asocierile de întreprinderi investigate ori autoritățile și instituțiile administrației publice centrale ori locale sau entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile, pe de altă parte. Din acest motiv, drepturile procedurale ale autorilor plângerilor sunt mult mai limitate decât dreptul la apărare al părților investigate.
(4) Autorului plângerii a cărui audiere a fost admisă de către președintele Consiliului Concurenței i se va trimite o copie a raportului de investigație numai la cerere și dacă președintele Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul investigației. În acest caz, Consiliul Concurenței transmite autorului plângerii o copie a versiunii neconfidențiale a raportului de investigație și stabilește un termen în care acesta își poate exprima punctul de vedere în scris.
(5) Conform prevederilor art. 44 alin. (3) din lege, neprezentarea sau renunțarea la audiere, precum și refuzul oricărei depoziții sau declarații nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigație.
Tratamentul informațiilor confidențiale
(1) Informațiile, inclusiv documentele primite în cadrul procedurii de analiză a unei plângeri, nu vor fi comunicate sau făcute publice de către Consiliul Concurenței, în măsura în care acestea conțin secrete de afaceri sau alte informații confidențiale ale oricărei persoane.
(2) Pentru orice informații și documente transmise Consiliului Concurenței în baza art. 41 din lege, precum și pentru orice alte informații și documente transmise în cadrul aceleiași proceduri, autorul plângerii trebuie să identifice în mod clar toate informațiile confidențiale, motivând caracterul confidențial, părțile față de care informațiile sunt confidențiale și să furnizeze o variantă neconfidențială a acestora.
(3) Dacă autorul plângerii nu respectă cerințele prevăzute la alin. (2), se consideră că plângerea și documentele care o însoțesc nu conțin informații confidențiale.
(4) Persoanele fizice care semnalează Consiliului Concurenței eventualele încălcări ale art. 5, 6, 8 și 13 din lege și ale art. 101 și 102 din TFUE, după caz, pot solicita să nu li se dezvăluie identitatea față de întreprinderile ori asocierile de întreprinderi sau față de autoritățile și instituțiile administrației publice centrale ori locale și entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile vizate de acuzațiile în cauză. Consiliul Concurenței va respecta solicitarea acestora de a rămâne anonime, mai puțin în cazul în care o astfel de cerere este vădit nejustificată.
(5) Consiliul Concurenței poate solicita autorilor plângerilor, întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi, autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale sau entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, care furnizează informații și documente în cadrul procedurii de analiză a plângerii, să identifice documentele sau părțile din anumite documente pe care aceștia le consideră a conține secrete de afaceri ori alte informații confidențiale aparținând lor și să identifice părțile față de care aceste documente să fie considerate confidențiale. Consiliul Concurenței poate stabili un termen în care autorul plângerii, întreprinderile sau asocierile de întreprinderi și autoritățile, instituțiile administrației publice centrale ori locale sau entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile să detalieze solicitarea de protejare a confidențialității cu privire la fiecare document sau parte dintr-un document, să furnizeze Consiliului Concurenței o versiune neconfidențială a documentelor ori declarațiilor în care pasajele confidențiale au fost șterse și să furnizeze o descriere concisă a fiecărei piese ce conține o informație ștearsă.
(6) Dacă autorul plângerii, întreprinderile ori asocierile de întreprinderi sau autoritățile, instituțiile administrației publice centrale sau locale ori entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile nu se conformează cererii Consiliului Concurenței, documentele ori declarațiile în cauză sunt considerate a nu conține informații confidențiale.
(7) Calificarea informațiilor ca fiind confidențiale nu împiedică Consiliul Concurenței să divulge și să folosească aceste informații atunci când este necesar să probeze o încălcare a prevederilor art. 5, 6, 8 și 13 din lege și a prevederilor art. 101 și 102 din TFUE, după caz. Atunci când secretele de afaceri sau alte informații confidențiale sunt necesare pentru demonstrarea unei încălcări a legii, Consiliul Concurenței trebuie să analizeze, pentru fiecare document în parte, dacă necesitatea de a dezvălui acea informație este mai mare decât afectarea care ar rezulta din dezvăluire.