NORME METODOLOGICE din 13 septembrie 2001

(1) Producția animaliera formează o parte integrantă a unităților/fermelor care practica agricultura ecologică.

(2) Producția animaliera trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producție agricolă, prin respectarea cerințelor nutritionale ale culturilor și prin îmbunătățirea materiei organice a solului. În acest fel poate contribui la stabilirea și menținerea interdependentei sol-planta, planta-animal și animal-sol. Ca parte a acestui concept, producția în afară solului nu este în conformitate cu regulile stabilite în prezentele norme metodologice.

(3) Prin utilizarea resurselor naturale care pot fi reînnoite - gunoi de grajd, culturi de leguminoase și culturi furajere - sistemul de culturi/ferme de animale și sistemele de pasunat asigura păstrarea fertilitatii solului și ameliorarea acestuia pe termen lung și contribuie la dezvoltarea unei agriculturi durabile.

(4) Creșterea animalelor în cadrul fermelor ecologice reprezintă o activitate legată de pământ. În afară excepțiilor autorizate în prezenta anexa, animalele trebuie să aibă acces la suprafețe de exercițiu în aer liber, iar numărul acestora pe unitatea de suprafața trebuie limitat, pentru asigurarea unui sistem integrat între producția animaliera și producția vegetala. În acest mod se reduce la minim orice formă de poluare a solului, a apelor de suprafața și a celor freatice. Numărul de animale se stabilește în funcție de suprafața disponibilă, în scopul evitării pasunatului intensiv și a eroziunii solului. Utilizarea ingrasamintelor naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte poluante asupra mediului. Regulile detaliate privind utilizarea ingrasamintelor animaliere sunt stabilite în secțiunea a 11-a - Ingrasamintele provenite de la animale.

(5) În fermele ecologice de creștere a animalelor toate animalele din una și aceeași unitate/ferma de producție trebuie crescute conform regulilor stabilite în prezentele norme metodologice.

(6) Animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice pot face parte din ferme ecologice, cu mențiunea ca sunt crescute în unități unde adăposturile și parcelele sunt clar separate de unitățile producătoare, în conformitate cu prezentele norme metodologice, și ca este vorba de specii diferite.

(7) Prin derogare, animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice folosesc pentru o perioadă limitată, în fiecare an, pășunile fermelor ecologice, cu mențiunea ca aceste animale sa provină din creșterea extensiva și totodată sa nu se afle în același timp pe aceeași pasune cu animalele din ferma ecologica. Incarcatura de animale nu trebuie să depășească echivalentul a 170 kg azot/ha/an, conform anexei nr. 4. Aceasta derogare se acordă la propunerea organismului de inspecție și certificare, avizată de A.N.P.E.

(8) Animalele crescute conform prevederilor prezentelor norme metodologice pot pasuna pe terenul comun, cu respectarea următoarelor condiții:

a) pământul a fost tratat o perioadă de cel puțin 3 ani numai cu produsele cuprinse în anexa nr. 2;

b) animalele care nu se supun cerințelor prezentelor norme metodologice, dar care folosesc terenul comun, trebuie să provină dintr-o producție extensiva. Pentru alte specii sau rase necuprinse în prezenta anexa numărul de animale pe hectar trebuie să corespundă încărcăturii maxime echivalente a 170 kg azot/ha/an, asa cum este prevăzut în anexa nr. 4;

c) orice produse animaliere provenite de la animale care au fost crescute conform dispozițiilor prezentelor norme metodologice nu vor fi considerate ca făcând parte din producția ecologica, dacă animalele folosesc în comun aceeași pasune cu animalele care nu sunt crescute în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice. Se exceptează cazurile în care aceste animale sunt separate de animalele care nu respecta cerințele prezentelor norme metodologice.

(1) Perioada de conversie a terenului este asociata cu creșterea ecologica a animalelor.

(2) Atunci când o unitate/ferma de producție este transformata, întreaga suprafața a acesteia destinată furajarii animalelor trebuie să respecte principiile producției ecologice, precum și perioadele de conversie stabilite la cap. I cu privire la plante și produse din plante.

(3) Prin derogare de la acest principiu, perioada de conversie poate fi redusă la un an pentru pășuni, traseele exterioare și suprafețele de exercitii în aer liber, utilizate de speciile de animale pentru agrement și companie. Aceasta perioada poate fi redusă la 6 luni în cazul în care terenul respectiv nu a suferit recent tratamente cu alte produse în afară celor menționate în anexa nr. 2. Aceasta derogare se autorizeaza de către organismele de inspecție și certificare, cu aprobarea A.N.P.E.

(1) Dacă produsele animaliere sunt vândute ca produse ecologice, animalele vor fi crescute conform regulilor stabilite în prezentele norme metodologice pe o perioadă de cel puțin:

a) 12 luni, pentru cabaline, bovine și bubaline pentru producția de carne și, în orice caz, nu mai mult de trei sferturi din durata lor de viața;

b) 6 luni, pentru rumegatoare mici și pentru porci;

c) 6 luni, în cazul animalelor pentru producția de lapte;

d) 10 săptămâni, pentru păsările destinate producției de carne, achiziționate înainte de a avea vârsta de 3 zile;

e) 6 săptămâni, pentru păsările destinate producției de oua.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) viteii și rumegatoarele mici pentru producția de carne, care sunt vândute ca produse ecologice, dacă:

a) provin din producția extensiva;

b) sunt crescute în unități/ferme de producție ecologica până în momentul vânzării sau sacrificarii, pentru o perioadă minima de 6 luni pentru viței și de doua luni pentru rumegatoare mici;

c) originea lor este în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 10 alin. (4) lit. d) și e).

a) derogarea se aplică numai animalelor și descendenților lor care existau deja și terenurilor utilizate pentru producerea furajelor, pasunilor, înainte de începerea conversiei;

b) furajele provin, în principal, din aceeași unitate de producție.

(1) La alegerea speciilor și a raselor se tine seama de capacitatea animalelor de a se adapta la condițiile locale, de vitalitatea și de rezistenta lor la boli. Rasele de animale sunt selectate, cu prioritate, dintre cele indigene, pentru evitarea bolilor specifice sau a problemelor de sănătate asociate catorva rase sau specii utilizate în producția intensiva.

(2) Animalele trebuie să provină din unități/ferme de producție care respecta regulile de producție stabilite la art. 4 și 5 din ordonanța de urgență și în prezenta anexa, privind diferitele tipuri de creștere a animalelor. Acest sistem de producție se aplică pe toată durata de viața a acestor animale.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), animalele existente în unitățile/fermele de producție animaliera, care nu respecta regulile stabilite în prezentele norme metodologice, fac obiectul conversiei, cu aprobarea organismelor de inspecție și certificare și cu acordul A.N.P.E.

(4) Cu aprobarea organismelor de inspecție și certificare și cu acordul A.N.P.E., în condițiile în care o cireada sau o turma este formată pentru prima data și în absenta unui număr suficient de animale crescute după metoda de producție ecologica, animalele care nu sunt crescute ecologic se introduc într-o unitate ecologica de creștere a animalelor în următoarele condiții:

a) puicutele destinate producției de oua vor avea vârsta de până la 18 săptămâni;

b) puii destinați producției de carne vor avea vârsta de maximum 3 zile în momentul în care părăsesc unitatea de producție în care au fost produși;

c) bivolii vor avea vârsta de maximum 6 luni;

d) viteii și manjii crescuti conform regulilor stabilite în prezentele norme metodologice, imediat ce au fost intarcati și având vârsta de maximum 6 luni;

e) mieii și iezii crescuti conform regulilor stabilite în prezentele norme metodologice, imediat ce au fost intarcati și având vârsta de maximum 45 de zile;

f) purceii crescuti conform regulilor stabilite în prezentele norme metodologice, imediat ce au fost intarcati și cantarind maximum 25 kg.

(5) Reînnoirea ori reconstituirea cirezii sau turmei este autorizata de organismul de inspecție și certificare, cu acordul A.N.P.E., atunci când nu sunt disponibile animale crescute ecologic, în următoarele condiții:

a) mortalitatea ridicată a animalelor este cauzată de boli sau catastrofe;

b) puicutele destinate producției de oua vor avea vârsta maxima de 18 săptămâni;

c) puii de gaina destinați producției de carne vor avea maximum 3 zile și purceii intarcati vor cantari maximum 25 kg.

(6) În cazul în care nu sunt disponibile animale crescute ecologic, reînnoirea ori reconstituirea cirezii sau a turmei se face anual cu animale femele, din care maximum 10% cabaline, bovine și bivolite adulte și 20% porcine, ovine și caprine adulte, cu autorizarea organismelor de inspecție și certificare.

(7) Procentele stabilite la alin. (6) nu se aplică unităților/fermelor de producție care au un efectiv mai mic de 10 cabaline sau bovine ori mai puțin de 5 porcine, ovine sau caprine. Pentru aceste unități orice reinnoire de genul celei menționate mai sus este limitată la maximum un animal pe an.

(8) Aceste procente pot fi mărite până la 40% cu avizul organismelor de inspecție și certificare, după o extindere a creșterii animalelor în cadrul unității/fermei, după o schimbare a rasei sau după o noua specializare animaliera.

(9) Masculii destinați reproducerii pentru creștere sunt adusi din unități/ferme de producție convenționale, cu condiția ca ulterior aceștia să fie crescuti și hraniti conform regulilor stabilite în prezentele norme metodologice.

(10) Animalele provenind din unități/ferme care nu respecta prezentele norme metodologice, conform condițiilor și restrictiilor stabilite la alin. (3)-(9), vor respecta perioadele stabilite la art. 8 alin. (1), dacă produsele urmează să fie vândute ca provenind din producția ecologica; în aceste perioade toate regulile stabilite în prezentele norme metodologice vor fi respectate.

(11) În cazul în care animalele sunt obținute în unități/ferme care nu respecta prezentele norme metodologice, se acordă o atenție deosebită măsurilor privind sănătatea animalelor. Organismele de inspecție și certificare, cu acordul A.N.P.E., în funcție de condițiile locale, pot aplica măsuri speciale, cum ar fi sortarea și perioadele de carantina.

(1) Furajarea animalelor este o condiție de calitate a producției, respectând cerințele nutritionale ale animalelor în diferite stadii ale dezvoltării lor. Practicile de ingrasare sunt autorizate în măsura în care sunt reversibile în orice stadiu al procesului de creștere. Hranirea în exces a animalelor este interzisă.

(2) Animalele sunt hranite cu furaje obținute din agricultura ecologică.

(3) Animalele sunt crescute conform regulilor stabilite în prezenta anexa; de preferat, ele sunt hranite cu furaje produse în propria ferma și, în cazul în care acest lucru nu este posibil, se utilizează furaje din alte unități/ferme care respecta regulile producției ecologice.

(4) Furajul în conversie utilizat în ratiile medii este de maximum 30%. În cazul în care când furajele în conversie provin dintr-o unitate proprie, acest procent poate fi ridicat până la 60%.

(5) Furajarea animalelor ținere se realizează pe bază de lapte natural, de preferinta lapte matern. Toate mamiferele vor fi hranite cu lapte natural pe o perioadă de 3 luni pentru bovine, bubaline și cabaline, 45 de zile pentru ovine și caprine și 40 de zile pentru porcine.

(6) Dacă este cazul, A.N.P.E. indica arealele sau regiunile în care se practica transhumanta, fără a aduce prejudicii prevederilor privind furajarea animalelor, stabilite în prezenta anexa.

(7) Pentru erbivore sistemele de creștere se bazează pe utilizarea la maximum a pasunilor în funcție de disponibilitatea acestora în diferite perioade ale anului. Minimum 60% din materia uscata din ratiile zilnice va cuprinde furaje grosiere, proaspete sau uscate ori insilozate. Organismele de inspecție și certificare, cu acordul A.N.P.E., pot aproba o reducere cu 50% pentru animalele în lactatie, pe o perioadă maxima de 3 luni pentru fiecare lactatie.

(8) Prin derogare de la prevederile alin. (2), procentul maxim de furaje convenționale aprobat pe an este de 10% pentru erbivore și de 20% pentru alte specii. Aceste valori sunt calculate anual, în procente din materia uscata a furajelor de proveniență agricolă. Procentul maxim aprobat de furaje convenționale în ratia zilnica, cu excepția perioadei de transhumanta, va fi de 25%, calculat ca procent din materia uscata.

(9) Prin derogare de la prevederile alin. (8), când producția de furaje este compromisa ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile, organismele de inspecție și certificare pot aproba pe o perioadă limitată, pentru o anumită zona, folosirea unui procent mai mare de furaje convenționale.

(10) Pentru păsări furajele utilizate în stadiul de ingrasare trebuie să conțină cel puțin 65% cereale.

(11) Furajele proaspete, uscate sau insilozate trebuie adăugate la ratia zilnica pentru porci și păsări.

(12) Produsele prevăzute în anexa nr. 2 la titlul "Aditivi alimentari pentru animale, anumite substanțe utilizate în alimentația animalelor și auxiliari de fabricație utilizați pentru furaje", pct. I.5 și pct. III. 1, se utilizează ca aditivi și ca auxiliari de fabricație pentru insilozare.

(13) Materiile prime convenționale care se utilizează ca furaje de origine vegetala în furajarea animalelor sunt prevăzute în anexa nr. 2 la titlul "Materii prime pentru prepararea furajelor", pct. I, sub rezerva limitelor cantitative impuse în prezenta anexa, și sunt pregătite fără utilizarea solventilor chimici.

(14) Materiile prime furajere de origine animala cuprinse în anexa nr. 2 la titlul "Materii prime pentru prepararea furajelor", pct. II, se utilizează în hrana sub rezerva limitelor cantitative stabilite în prezenta anexa.

(15) Pentru satisfacerea cerințelor nutritionale ale animalelor, în furajarea animalelor se utilizează produsele enumerate în anexa nr. 2 la titlul "Materii prime pentru prepararea furajelor", pct. III, și la titlul "Aditivi alimentari pentru animale, anumite substanțe utilizate în alimentația animalelor și auxiliari de fabricație utilizați pentru furaje", pct. I.1 și I.2.

(16) Numai produsele enumerate în anexa nr. 2 la titlul "Aditivi alimentari pentru animale, anumite substanțe utilizate în alimentația animalelor și auxiliari de fabricație utilizați pentru furaje", pct. I.3, I.4, I.6, II și III, se utilizează în furajarea animalelor în scopurile indicate pentru categoriile menționate. Antibioticele, coccidiostaticile, medicamentele de uz veterinar, stimulentii de creștere sau alte substanțe destinate stimulării creșterii ori producției nu se utilizează în furajarea animalelor.

(17) Se interzice utilizarea organismelor modificate genetic și a derivatelor lor în obținerea de furaje, materii prime, furaje compuse, aditivi furajeri, auxiliari de fabricație pentru furaje și de alte produse utilizate în furajarea animalelor.

(1) Prevenirea bolilor în producția animaliera ecologica se bazează pe următoarele principii:

a) selectarea corespunzătoare a raselor sau speciilor de animale conform art. 10;

b) aplicarea practicilor de creștere a animalelor, corespunzător cerințelor fiecărei specii, încurajând rezistenta ridicată la boli și prevenirea infectiilor;

c) utilizarea furajelor de calitate, asigurarea unei miscari curente și accesul la pășuni, în scopul stimulării imunitatii naturale a animalului;

d) asigurarea unei densitati corespunzătoare a animalelor, evitandu-se astfel supraaglomerarea și orice alte probleme de sănătate care pot rezultă din aceasta.

(2) Principiile stabilite la alin. (1) trebuie să limiteze problemele de sănătate ale animalelor, astfel încât acestea să poată fi controlate, în principal, prin prevenire.

(3) Atunci când un animal se imbolnaveste sau este rănit, acesta trebuie tratat imediat și izolat în adaposturi corespunzătoare.

(4) Utilizarea medicamentelor de uz veterinar în creșterea animalelor prin metodele de producție ecologica se bazează pe respectarea următoarelor principii:

a) produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice, precum și oligoelementele și produsele enumerate în anexa nr. 2 la titlul "Materii prime pentru prepararea furajelor", pct. III, se utilizează de preferinta în locul medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteza sau al antibioticelor, cu condiția ca ele să aibă un efect terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se adresează și pentru starea de sănătate căreia îi este destinat tratamentul;

b) atunci când utilizarea produselor menționate mai sus nu este eficienta sau dacă produsele nu sunt eficiente în combaterea unei boli ori în tratarea rănilor și tratamentul animalelor este indispensabil pentru evitarea suferintei sau a chinului acestuia, este posibil să se recurgă la medicamente veterinare alopatice chimice de sinteza sau la antibiotice, numai sub responsabilitatea medicului veterinar;

c) utilizarea medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteza sau a antibioticelor în tratamentele preventive este interzisă.

(5) În completarea principiilor de mai sus se aplică următoarele reguli:

a) este interzisă utilizarea substanțelor de stimulare a creșterii sau a producției, precum și utilizarea hormonilor ori a altor substanțe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se administrează numai unui animal determinat în cadrul unui tratament veterinar curativ;

b) sunt autorizate tratamentele veterinare ale animalelor sau tratarea clădirilor, echipamentelor și instalațiilor, conform legislației naționale, inclusiv utilizarea de medicamente veterinare imunologice, atunci când o afectiune a fost depistata într-o anumită zona în care este amplasata unitatea/ferma de producție.

(6) Atunci când se utilizează medicamente de uz veterinar se indica clar tipul produsului, precum și detaliile privind diagnosticul, posologia, metoda de administrare, durata tratamentului și termenul de retragere legal. Aceste informații trebuie comunicate organismelor de inspecție și certificare înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie comercializate ca produse ecologice. Animalele tratate trebuie să fie clar identificate, individual în cazul animalelor mari, individual sau pe loturi, în cazul pasarilor și al animalelor mici.

(7) Perioada de asteptare între ultima administrare, în condiții normale de utilizare, a medicamentelor veterinare alopatice aplicate unui animal și producția de produse alimentare provenind de la acest animal, cu referire la modul de producție ecologica, este dubla față de perioada de asteptare legală sau, în cazul în care această perioadă nu este specificată, ea este de minimum 48 de ore.

(8) Dacă un animal sau un grup de animale primește într-un an doua sau maximum trei tratamente pe bază de medicamente veterinare alopatice chimice de sinteza sau de antibiotice, cu excepția vaccinurilor, tratamentelor pentru paraziti și a planurilor de eradicare obligatorii, aceste animale sau produsele obținute de la acestea nu pot fi vândute ca produse ecologice. Animalele respective trebuie să parcurga perioada de conversie conform art. 7, 8 și 9, cu acordul organismului de inspecție și certificare.

(1) Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode naturale. Este permisă inseminarea artificiala, dar alte forme de reproducere artificiala sau asistată sunt interzise.

(2) Operațiile privind aplicarea benzilor elastice la cozile oilor, taierea cozilor, taierea dintilor, retezarea ciocurilor și a coarnelor nu trebuie efectuate sistematic în fermele/unitățile ecologice. O parte din aceste operații se autorizeaza de organismele de inspecție și certificare, din motive de siguranță sau dacă ele urmăresc îmbunătățirea stării de sănătate, bunăstarea sau igiena animalelor. Aceste operații trebuie efectuate la vârsta cea mai potrivita de către personal calificat, astfel încât suferinta animalelor să fie redusă la minim.

(3) Castrarea fizica este permisă pentru asigurarea calității produselor și menținerea practicilor traditionale de producție (de exemplu: porcii pentru carne, taurasii, claponii etc.) și numai în condițiile menționate în ultima fraza a alin. (2).

(4) Este interzisă ținerea animalelor în stare legată. Prin derogare de la acest principiu, organismele de inspecție și certificare autorizeaza aceasta practica pentru animalele individuale, în baza unei motivari făcute de operator privind necesitatea acestei operațiuni din motive de siguranță sau de bunastare, și legarea se face numai pentru o perioadă limitată.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), vitele se leagă în adaposturi, cu mențiunea ca sunt prevăzute plimbari ale acestora, iar creșterea se face, respectându-se cerințele de bunastare, cu asternuturi de paie corespunzătoare, precum și cu gestionare individuală. Aceasta derogare poate fi aprobată de organismele de inspecție și certificare.

(6) Prin derogare, bovinele din fermele mici se leagă atunci când nu este posibila ținerea acestora în grupuri, corespunzătoare cerințelor comportamentului lor, cu condiția ca ele să aibă de cel puțin două ori pe săptămâna acces la pășuni, la traseele exterioare și la suprafețele de exercițiu în aer liber. Derogarea se poate aproba de organismele de inspecție și certificare.

(7) Când animalele sunt crescute în grupuri, mărimea grupului se stabilește în funcție de stadiul lor de dezvoltare și de necesitățile comportamentale ale speciilor respective. Este interzisă ținerea animalelor în condiții sau sub diete care le provoacă anemie.

(8) Pentru păsări vârsta minima de sacrificare este de: 81 de zile pentru gaini, 150 de zile pentru claponi, 49 de zile pentru ratele Pekin, 70 de zile pentru ratele femele Muscovy, 84 de zile pentru ratele masculi Muscovy, 92 de zile pentru ratele Mallards, 94 de zile pentru bibilici, 140 de zile pentru curcani și pentru gastele pentru carne. În cazurile în care operatorii nu aplica aceste varste minime de sacrificare, ei trebuie să recurgă la rase cu creștere lenta.

(1) Transportul animalelor se efectuează astfel încât sa limiteze stresul suferit de acestea. Încărcarea și descărcarea lor trebuie efectuate cu grija și fără a se folosi nici un fel de stimulare electrica pentru a constrânge animalele. Este interzisă utilizarea oricăror tranchilizante alopatice înaintea și în timpul transportului.

(2) Până la sacrificare și în timpul acesteia animalele trebuie manipulate astfel încât stresul lor să fie redus la minimum.

(1) Cantitatea totală de îngrășăminte pe unitate/ferma nu poate depăși echivalentul a 170 kg azot/hectar/an pe suprafața agricolă utilizata. Acolo unde este cazul densitatea totală a animalelor se reduce pentru a se evita depășirea limitei stabilite.

(2) Pentru determinarea densitatii corespunzătoare a animalelor unitățile de vita mare echivalente cu 170 kg azot/hectar/an pe suprafața agricolă utilizata pentru diferite categorii de animale, se pot stabili de A.N.P.E., luându-se ca referința datele prevăzute în anexa nr. 4.

(3) Orice abatere de la aceste valori trebuie justificată. Aceasta cerința se referă doar la calcularea numărului maxim de animale în scopul asigurării nedepasirii limitei de 170 kg azot/hectar/an, fără a se aduce prejudicii densitatii animaliere pentru sănătatea și bunăstarea acestora, după cum este stabilit la art. 17, 18, 19 și 20 și în anexa nr. 5.

(4) Unitățile/fermele agricole ecologice pot stabili colaborări cu alte unități/ferme care respecta prevederile prezentelor norme metodologice, în scopul distribuirii surplusului de îngrășăminte rezultate din producția ecologica. Limita maxima de 170 kg azot/hectar/an de suprafața agricolă utilizata se calculează cu acordul tuturor unităților/fermelor de producție ecologica implicate într-o astfel de cooperare.

(5) Se pot stabili limite mai mici decât cele specificate la alin. (1)-(4), luându-se în considerare caracteristicile suprafeței respective, aplicarea altor îngrășăminte pe bază de azot pe suprafața respectiva și preluarea azotului din sol de către culturi.

(6) Echipamentele destinate depozitarii ingrasamintelor provenite de la animale trebuie să aibă capacitatea de a împiedica poluarea apei prin scurgeri directe sau prin scurgeri și infiltrari în sol.

(7) Pentru a se asigura o buna administrare a ingrasamintelor capacitatea echipamentelor destinate depozitarii ingrasamintelor provenite de la animale trebuie să depășească capacitatea de depozitare a acestora necesară pentru perioada cea mai lungă a anului, când se poate intampla ca folosirea ingrasamintelor pentru sol să fie necorespunzătoare sau nepotrivita, în cazurile în care unitatea de producție este amplasata într-o zona desemnată sensibila la nitrati.

(1) Condițiile de adăpostire a animalelor trebuie să corespundă cerințelor lor biologice, fiziologice și etologice. Adăposturile trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural și iluminate astfel încât să asigure animalelor un microclimat de confort, cu temperatura și umiditate optime, curenți de aer adecvati, iar concentrația de gaze și nivelul de pulberi aeromicroflora să se încadreze în normele de igiena.

(2) Spațiile în aer liber, suprafețele de exercitii în aer liber sau traseele exterioare trebuie să ofere, în funcție de condițiile meteorologice locale și de rasele respective, o protecție suficienta împotriva ploii, vantului, soarelui și temperaturilor extreme.

(1) Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele în care condițiile climatice corespunzătoare permit ca animalele să fie ținute în mediul exterior.

(2) Densitatea animalelor în adaposturi trebuie să garanteze confortul și bunăstarea animalelor în funcție de rase și de vârsta lor. Trebuie avute în vedere nevoile comportamentale ale animalelor, mărimea grupului și sexul acestora. Densitatea optima trebuie să asigure bunăstarea animalelor, acestora punându-li-se la dispoziție un spațiu suficient pentru a sta în picioare în mod natural, pentru a se aseza cu usurinta, pentru a se întoarce, pentru a-și face toaleta, pentru a putea sta în toate pozițiile și a face miscari naturale, cum ar fi să își intinda aripile și sa dea din aripi.

(3) Suprafețele minime ale adaposturilor și ale spațiilor de exercițiu în aer liber și alte caracteristici locale de adăpostire, destinate diferitelor specii și categorii de animale, sunt stabilite în anexa nr. 5.

(4) În aer liber densitatea de populare a animalelor care se găsesc pe pășuni sau pe alte fanete, terenuri umede ori ierboase sau în alte habitate naturale ori seminaturale trebuie să fie suficient de scăzută pentru a se evita erodarea solului și exploatarea excesiva a vegetatiei.

(5) Adăposturile, tarcurile, echipamentele și ustensilele trebuie să fie curatate și dezinfectate astfel încât sa prevină toate infectiile incrucisate și dezvoltarea organismelor purtătoare de boli. Numai produsele enumerate în anexa nr. 2 la titlul "Produse autorizate pentru curatarea și dezinfectia adaposturilor și a instalațiilor de creștere a animalelor" se utilizează pentru curatarea și dezinfectia clădirilor și instalațiilor. Fecalele, urina și hrana nemancata sau dispersata trebuie inlaturate ori de câte ori este necesar, pentru a se reduce la minimum mirosurile și pentru a se evita atragerea insectelor și a rozatoarelor.

(1) Sub rezerva prevederilor art. 12 alin. (3), mamiferele trebuie să aibă acces la pășuni, la suprafețele de exercițiu sau la traseele exterioare care sunt parțial acoperite și trebuie să utilizeze aceste zone atâta timp cat starea fiziologica a animalului, condițiile meteorologice și starea terenului o permit, cu excepția cazurilor în care cerințele naționale privind problemele specifice de poliție sanitară interzic acest lucru. Erbivorele au acces la pășuni ori de câte ori condițiile permit acest lucru.

(2) În cazurile în care erbivorele au acces la pășuni în perioada de pasunat, iar sistemul de adăpostire pe timp de iarna oferă libertate de mișcare animalelor, obligația de a prevedea suprafețe de exercițiu în aer liber sau de alergare în camp deschis pe timpul iernii poate fi amânată.

(3) Fără a încalcă prevederile ultimei fraze a alin. (1), taurii în vârsta de peste un an trebuie să aibă acces la pășuni sau la suprafețele de exercițiu în aer liber ori la traseele exterioare.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1), faza finala de ingrasare a bovinelor, porcinelor, suinelor și ovinelor pentru producția de carne are loc în stabulatie, cu mențiunea ca aceste perioade în care animalele stau în adapost sa nu fie mai mari de o cincime din durata lor de viața și sa nu dureze mai mult de 3 luni.

(5) Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Minimum jumătate din suprafața totală a podelelor trebuie să fie solida și sa nu fie alcătuită din stinghii sau podea tip gratar.

(6) Adăposturile animalelor trebuie să fie prevăzute cu o suprafața de culcare și de odihnă confortabila, curata și uscata, suficient de mare, având o alcătuire solida. Suprafața de odihnă este prevăzută cu suprafețe de culcare uscate și acoperite cu asternut de paie. Asternutul poate fi constituit din paie sau din alte materiale naturale corespunzătoare. Asternutul poate fi ameliorat și îmbunătățit cu produse minerale autorizate ca ingrasamant în agricultura ecologică, conform anexei nr. 2 titlul "Fertilizatori și amelioratori ai solului".

(7) În creșterea viteilor toate exploatatiile trebuie să respecte legislația naționala privind protecția acestora. Adăpostirea viteilor mai mult de o săptămâna în boxe individuale este interzisă.

(8) În ceea ce privește creșterea porcilor toate exploatatiile trebuie să respecte dispozițiile naționale, stabilind norme minimale relative la protecția porcilor. Scroafele trebuie să fie menținute în grupuri, cu excepția ultimei perioade de gestatie și pe durata perioadei de alaptare. Purceii nu se țin în adaposturi cu suprafețe netede sau în custi. Suprafețele de exercițiu în aer liber trebuie să permită animalelor să își satisfacă nevoile naturale și de ramat. În scopul acestei ultime activități pot fi utilizate diferite substraturi.

(1) Păsările trebuie crescute pe sol și nu pot fi ținute în custi.

(2) Păsările de apa trebuie să aibă acces la un parau, elesteu sau lac de fiecare data când condițiile meteorologice o permit, în scopul respectării cerințelor privind bunăstarea animalelor și condițiile de igiena.

(3) Adăposturile pentru toate păsările trebuie să îndeplinească următoarele condiții minime:

a) minimum o treime din suprafața podelei trebuie să fie solida și nu trebuie să fie alcătuită din stinghii sau tip gratar. Podelele se acoperă cu un asternut din paie, talas, nisip sau rumegus;

b) în adăposturile avicole pentru gainile ouatoare o parte suficienta a suprafeței necesare gainilor trebuie să fie destinată colectării dejectiilor;

c) trebuie să fie prevăzute cu locuri de cocotat, de lungime corespunzătoare și în număr corespunzător importantei grupului și taliei pasarilor, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 5;

d) trebuie să dispună de trape de intrare-ieșire de mărime adecvată și să aibă o lungime combinata de mai puțin de 4 m pe 100 mp suprafața a adapostului. Fiecare adapost pentru păsări cuprinde până la: 4.800 de gaini; 3.000 de gaini ouatoare; 5.200 de bibilici; 4.000 de rate femele Muscovy sau Pekin; 3.200 de rate masculi Muscovy sau Pekin ori alte rate; 2.500 de claponi, gaste sau curcani. Suprafața totală utilizabila a adaposturilor pentru păsări destinate producției de carne, pe întreaga unitate de producție, nu trebuie să depășească 1.600 mp.

(4) Pentru gainile ouatoare lumina naturala se completează cu lumina artificiala pentru a se asigura zilnic un maximum de 16 ore de luminozitate, cu o perioadă continua de odihnă nocturna de cel puțin 8 ore.

(5) Păsările trebuie să aibă acces la trasee exterioare de fiecare data când vremea permite și de câte ori este posibil, pentru cel puțin o treime din durata vieții lor. Aceste suprafețe de alergare în aer liber trebuie să fie acoperite cu vegetație, să fie prevăzute cu instalații de protecție și să permită pasarilor acces liber la un număr corespunzător de jgheaburi cu apa și hrana.

(6) Din motive de sănătate adăposturile trebuie să fie total golite între fiecare ciclu de creștere a pasarilor. În timpul acestei perioade adăposturile și instalațiile trebuie să fie curatate și dezinfectate. La sfârșitul fiecărui ciclu de creștere a unui grup de păsări suprafețele de alergare trebuie să rămână goale pentru a permite refacerea vegetatiei și din motive de sănătate. Aceste cerințe nu se aplică grupurilor mici de păsări care nu sunt ținute în tarcuri și care sunt libere.

(1) Apicultura este o activitate importanța care, prin acțiunea de polenizare a albinelor, contribuie la protecția mediului și la creșterea producției agroforestiere.

(2) Calificarea produselor apicole ca fiind obținute după metodele de producție ecologica este strâns legată de tratamentele aplicate stupilor, precum și de calitatea mediului. Aceasta calificare a produsului ca produs ecologic depinde în egala măsura de condițiile de extracție, de prelucrare și de depozitare a produselor apicole.

(3) În cazurile în care un operator administrează mai multe unități apicole aflate în aceeași zona, toate unitățile trebuie să respecte cerințele stabilite în prezentele norme metodologice. Prin derogare de la acest principiu, un operator poate exploata unități care nu respecta dispozițiile prezentelor norme metodologice, cu condiția să fie îndeplinite toate cerințele, cu excepția celor stabilite la art. 24 alin. (2) privind amplasarea stupilor. În aceasta situație însă produsul nu se comercializează ca produs ecologic.

(1) În alegerea raselor de albine trebuie să se țină seama de capacitatea acestora de a se adapta la condițiile locale, de vitalitatea și de rezistenta lor la boli. Se prefera utilizarea soiurilor europene de Apis mellifera și a ecotipurilor lor locale.

(2) Stupii trebuie să fie constituiți prin divizarea familiilor sau prin achiziționarea de roiuri ori de stupi de la unitățile care respecta prevederile prezentelor norme metodologice.

(3) Cu acordul organismelor de inspecție și certificare stupii existenți în unitatea de producție și care nu respecta regulile stabilite în prezentele norme metodologice se convertesc.

(4) Organismele de inspecție și certificare pot acorda derogări pentru reconstituirea stupilor, în absenta stupilor sau în cazuri speciale cum ar fi: mortalitate ridicată cauzată de boli, catastrofe naturale, dar cu condiția respectării perioadei de conversie.

(5) Organismele de inspecție și certificare pot acorda derogări pentru renovarea stupilor la 10% pe an din matcile și roiurile care nu respecta prevederile prezentelor norme metodologice, care sunt încorporate în unitatea de producție ecologica, cu condiția ca matcile și roiurile respective să fie așezate în stupi cu faguri sau cu baza de faguri proveniți de la unitățile de producție ecologica. În acest caz nu se aplică perioada de conversie.

(1) Organismele de inspecție și certificare pot sa delimiteze regiuni sau zone în care activitățile apicole care respecta prevederile prezentelor norme metodologice nu sunt practicabile. Apicultorul va furniza organismelor de inspecție și certificare o harta la o scara corespunzătoare privind amplasarea stupilor. În cazul în care aceste arii nu sunt identificate, apicultorul este obligat sa furnizeze organismelor de inspecție și certificare documentele și justificările necesare, incluzând și analizele care să demonstreze ca ariile accesibile coloniilor sale îndeplinesc condițiile stabilite în prezentele norme metodologice.

(2) Amplasarea stupinelor trebuie:

a) sa garanteze ca albinele dispun de surse naturale suficiente de nectar, de secretii dulci, de polen, precum și de acces la apa;

b) sa garanteze ca pe o raza de 3 km în jurul amplasamentului stupilor sursele de polen și nectar sunt constituite, esențial, din culturi obținute prin metode ecologice și/sau din flora spontana, conform prevederilor art. 4 și 5 din ordonanța de urgență și ale prezentei anexe, sau din culturi care nu respecta prevederile prezentelor norme metodologice, dar sunt supuse unor tratamente care au incidente scăzute asupra mediului;

c) sa mențină o distanta suficienta față de toate sursele de producție neagricole care pot produce poluare. Organismele de inspecție și certificare pot stabili măsuri suplimentare pentru asigurarea acestei cerințe.

(1) La sfârșitul sezonului de producție în stupi trebuie lăsate rezerve de miere și de polen suficiente pentru supravietuirea pe perioada iernii.

(2) Alimentația artificiala a coloniilor este permisă în cazurile în care supravietuirea familiilor de albine este compromisa de condițiile climatice nefavorabile. Alimentația artificiala trebuie să fie constituită din miere obținută din apicultura ecologica, provenind de preferinta din aceeași unitate/ferma de producție ecologica.

(3) Organismele de inspecție și certificare, prin derogare de la prevederile alin. (2), pot autoriza în hranirea artificiala utilizarea siropului de zahăr sau a melasei obținute din agricultura ecologică, în locul mierii produse ecologic, în special în cazul în care condițiile climatice provoacă cristalizarea mierii.

(4) Informațiile următoare vor fi introduse în registrul prisacilor, în spațiul destinat hranirii artificiale: tipul produsului, datele, cantitățile și stupii în care se utilizează.

(5) Utilizarea altor produse în afară celor indicate la alin. (1)-(3) nu se autorizeaza în apicultura care respecta prevederile prezentelor norme metodologice.

(6) Alimentația artificiala a albinelor este permisă în perioada situata între ultima recolta de miere și cu 15 zile înainte de începutul recoltarii mierii din anul următor.

(1) În apicultura prevenirea bolilor trebuie să corespundă următoarelor principii:

a) selectarea de rase rezistente;

b) aplicarea unor practici favorizand o buna rezistenta la boli și prevenirea infectiilor, ca de exemplu: innoirea regulată a matcilor, controlul sistematic al stupilor pentru a detecta orice formă de boala, controlul puietului mascul din familiile de albine, dezinfectarea materialelor și a echipamentelor la intervale regulate, distrugerea materialelor sau a surselor de contaminare, reînnoirea regulată a cerii de albine și constituirea unor rezerve suficiente de miere și polen în familiile de albine.

(2) Atunci când s-au luat toate aceste măsuri preventive, iar coloniile se imbolnavesc sau se infecteaza, ele trebuie tratate imediat și, după caz, mutate în stupi de izolare.

(3) Utilizarea de medicamente veterinare în apicultura conform metodelor de producție ecologica trebuie să respecte următoarele principii:

a) acestea trebuie să fie utilizate în conformitate cu dispozițiile naționale;

b) produsele fitoterapeutice și homeopatice trebuie să fie utilizate de preferinta în raport cu produsele alopatice sintetizate chimic, cu condiția ca ele să aibă un efect terapeutic real asupra bolii la care se aplică tratamentul;

c) când utilizarea produselor menționate mai sus se dovedește ineficienta în combaterea unei boli sau a unei infectii care risca sa distruga coloniile, se poate recurge la medicamente alopatice chimice de sinteza, sub responsabilitatea medicului veterinar sau a altor persoane autorizate, fără a aduce prejudicii principiilor stabilite la lit. a) și b);

d) este interzisă utilizarea medicamentelor veterinare alopatice chimice de sinteza în tratamentele preventive;

e) prin derogare de la prevederile lit. a), acidul formic, acidul lactic, acidul acetic și acidul oxalic, precum și substantele: mentol, timol, eucaliptol sau camfor sunt utilizate numai în cazurile de infestare cu Varroa jacobsoni.

(4) Organismele de inspecție și certificare pot autoriza și alte tratamente veterinare sau tratamentele aplicate familiilor de albine, fagurilor etc., impuse de legislația naționala.

(5) În perioada de tratament în care se administrează produse alopatice chimice de sinteza coloniile tratate trebuie să fie mutate în stupi de izolare și toată ceara trebuie să fie înlocuită cu ceara care să corespundă principiilor stabilite în prezentele norme metodologice. Ulterior se aplică coloniilor în cauza o perioadă de conversie de un an.

(6) Cerințele prevăzute la alin. (5) nu se aplică produselor menționate la alin. (3) lit. e).

(7) În cazul în care medicamentele de uz veterinar se folosesc, se noteaza clar tipul produsului, precum și detaliile de diagnostic, de posologie, modul de administrare, durata tratamentului și perioada de asteptare legală. Aceste informații se comunică organismelor de inspecție și certificare înainte de comercializarea produselor ca produse obținute după metoda de producție ecologica.

(1) Se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metoda asociata de recoltare a produselor apicole.

(2) Mutilarea albinelor, ca de pilda retezarea aripilor matcilor, este interzisă.

(3) Se permite înlocuirea matcilor prin uciderea matcii vechi.

(4) Distrugerea puietului mascul nu este permisă decât pentru a limita infectia cu Varroa jacobsoni.

(5) Este interzisă utilizarea de repulsivi chimici de sinteza în timpul operațiunilor de extracție a mierii.

(6) Zona în care sunt amplasati stupii se înregistrează o dată cu identificarea stupilor. Organismele de inspecție și certificare trebuie informate despre orice deplasare a lor, într-un termen stabilit de comun acord.

(7) În scopul garantarii operațiunilor se acordă o atenție deosebită extractiei, prelucrării și depozitarii produselor apicole. Vor fi înregistrate toate măsurile luate pentru conformitatea cu prezentele norme metodologice.

(8) Eliminarea straturilor superioare de ceara și operațiunile de extracție a mierii se consemnează în registrul fiecărui stup.

(1) Stupii se confectioneaza din materiale naturale care nu prezintă risc de contaminare pentru mediul înconjurător sau pentru produsele apicole.

(2) Cu excepția produselor menționate la art. 26 alin. (3) lit. e), în interiorul stupilor se folosesc doar produse naturale, cum ar fi: propolis, ceara și uleiuri vegetale.

(3) Ceara de albine pentru noile rame provine de la unitățile de producție ecologica. Prin derogare, în special pentru înființarea de noi stupi și în perioada de conversie, ceara de albine care nu provine din aceste unități poate fi permisă în situații excepționale, când pe piața nu exista ceara de albine produsă ecologic și cu condiția ca aceasta sa provină din opercule, numai cu aprobarea organismelor de inspecție și certificare.

(4) Este interzisă extractia mierii din faguri care conțin puiet.

(5) Pentru protecția materialelor împotriva organismelor dăunătoare se utilizează doar produsele enumerate în anexa nr. 2 la titlul "Pesticide", pct. II.

(6) Este permisă aplicarea de tratamente fizice, cum ar fi flacara directa.

(7) Pentru curatarea și dezinfectarea materialului, a clădirilor, a echipamentelor, a ustensilelor și a tuturor produselor utilizate în apicultura se folosesc numai produsele enumerate în anexa nr. 2 la titlul "Produse autorizate pentru curatarea și dezinfectia adaposturilor și a instalațiilor de creștere a animalelor".