HOTĂRÂRE nr. 1.222 din 13 octombrie 2005

(1) Evacuarea se realizează prin strămutarea temporară a populației, instituțiilor, operatorilor economici, bunurilor și valorilor prevăzute la art. 1, din zonele amenințate în zone protejate, stabilite pe teritoriul național sau pe cel al altor state, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare, ale acordurilor bilaterale sau tratatelor internaționale la care România este parte, după caz.

(2) Scopul evacuării îl reprezintă prezervarea vieții și sănătății populației, punerea în siguranță a bunurilor materiale și valorilor culturale importante, precum și asigurarea continuității principalelor activități politice, economice și sociale, pe timpul situațiilor de conflict armat.

(3) În funcție de gravitatea amenințării, evacuarea poate fi totală sau parțială.

(1) În situații de conflict armat evacuarea se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Țării la propunerea ministrului apărării naționale și se execută în funcție de evoluția acțiunilor militare, pe baza planurilor întocmite în acest scop, din timp de pace.

(2) Propunerea ministrului apărării naționale privind executarea evacuării conține, în principal, următoarele elemente:

a) data începerii și durata executării evacuării;

b) localitățile din care se execută evacuarea;

c) locurile în care se execută evacuarea;

d) itinerariile/direcțiile de deplasare și zonele interzise.

(3) În funcție de amploarea, dinamica și evoluția desfășurării acțiunilor militare, propunerea ministrului apărării naționale privind executarea evacuării poate conține și alte elemente specifice.

(1) Evacuarea se execută în funcție de următorii factori:

a) particularitățile de relief, dispunerea geografică, importanța economico-socială și militară a județelor, localităților, instituțiilor publice și operatorilor economici;

b) amploarea consecințelor generate de conflictul armat;

c) evoluția acțiunilor militare;

d) gradul de asigurare cu mijloace de transport;

e) posibilitățile de care dispun localitățile pentru asigurarea protecției.

(2) În funcție de evoluția conflictului armat, evacuarea dintr-o unitate administrativ-teritorială se realizează succesiv, acordându-se prioritate evacuării populației.

(1) Pe baza hotărârii adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, coordonarea și conducerea activităților de evacuare se realizează astfel:

a) la nivel central, de Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență;

b) la nivel județean, de prefecți;

c) la nivel local, în mod nemijlocit, de primari;

d) la nivelul unităților proprii ale ministerelor, autorităților publice autonome, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, de către miniștrii, respectiv conducătorii și managerii acestora.

(2) Organizarea, asigurarea activităților de evacuare și protecția documentelor/suporturilor care conțin informații clasificate se stabilesc prin planurile de evacuare, conform metodologiei întocmite de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, aprobată prin ordin al ministrului administrației și internelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) instituțiile din Sistemul național de apărare, ordine și siguranță publică ce pun în aplicare planurile de acțiune, dislocare și redislocare proprii și ale structurilor din subordine, în funcție de dinamica acțiunilor militare.

(1) În situații de conflict armat se evacuează:

a) personalul autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice și al operatorilor economici importanți, cu membrii de familie, care nu sunt încadrați în muncă, și bunurile materiale necesare asigurării continuității activității acestora;

b) copiii, bătrânii și bolnavii instituționalizați;

c) tezaurul României, bunurile materiale din patrimoniul cultural național și documentele arhivistice;

d) fabrici sau secții de producție, utilaje unicat, laboratoare, institute de cercetare importante pentru economia națională și producția de apărare;

e) instituții publice și operatori economici propuși de autoritățile de specialitate ale administrației publice centrale și locale, care își pot continua activitatea în alte localități;

f) nave și aeronave din noduri importante de comunicații, porturi, aeroporturi și material rulant constând în locomotive și vagoane.

(2) Instituțiile publice, operatorii economici și bunurile prevăzute la alin. (1) lit. c)-f) se evacuează împreună cu personalul minim de deservire, exploatare și întreținere.

(3) În cazul în care se dispune evacuarea totală dintr-o anumită zonă, este obligatorie strămutarea întregii populații puse în pericol de acțiunile militare.

(1) Evacuarea Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului și a autorităților administrației publice centrale și locale se planifică și se execută pe mai multe variante.

(2) Instituțiile publice de interes județean se evacuează, de regulă, în aceleași locuri cu prefectura sau în imediata vecinătate a acesteia.

a) planului centralizator de evacuare în situații de conflict armat a populației și bunurilor materiale importante, întocmit de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în cooperare cu reprezentanți din cadrul ministerelor ce au atribuții în gestionarea evacuării, aprobat de ministrul administrației și internelor și avizat de Ministerul Apărării Naționale;

b) planurilor de evacuare a ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, întocmite de specialiști din cadrul structurilor proprii, avizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate de miniștrii de resort, respectiv de conducătorii și managerii acestora;

c) planurilor de evacuare/primire județene/locale a populației și bunurilor materiale importante, întocmite de inspectoratele pentru situații de urgență județene în cooperare cu specialiști ce au atribuții în gestionarea evacuării, avizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate de prefect sau primar, după caz.

(1) Măsurile principale de asigurare a acțiunilor de evacuare se stabilesc din timp și sunt următoarele:

a) executarea recunoașterii căilor de comunicații;

b) identificarea localităților/zonelor care oferă facilități optime de destinație a evacuării, dintre cele nominalizate de ministrul apărării naționale;

c) cercetarea și siguranța transportului pe timpul executării acțiunii de evacuare;

d) stabilirea punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare, primire și repartiție;

e) logistica evacuării;

f) asigurarea medicală;

g) aprovizionarea populației evacuate cu produse de primă necesitate;

h) menținerea ordinii publice, paza bunurilor, evidența persoanelor care se evacuează, fluidizarea și, după caz, restricționarea circulației;

i) protecția populației;

j) protecția informațiilor clasificate naționale, NATO sau UE.

(2) Detalierea măsurilor de asigurare a acțiunilor de evacuare se realizează în planurile de evacuare.

(1) Asistența medicală pe timpul evacuării, precum și în localitățile de dispunere se asigură de Ministerul Sănătății, prin direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, Societatea Națională de Cruce Roșie și alte servicii de specialitate.

(2) Măsurile privind organizarea și asigurarea asistenței medicale a forțelor participante la acțiunea de evacuare se stabilesc de fiecare comitet pentru situații de urgență și sunt cuprinse în planurile de cooperare dintre direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, Societatea Națională de Cruce Roșie și inspectoratele județene pentru situații de urgență, respectiv al municipiului București.

a) asigurarea ordinii și siguranței publice în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire și repartiție;

b) evidența salariaților și a persoanelor care se evacuează;

c) dirijarea circulației, asigurarea priorității și siguranței pe timpul deplasării coloanelor de evacuați;

d) paza bunurilor materiale.

a) prevenirea cu privire la pericolul atacului din aer și al contaminării nucleare, chimice, biologice și radiologice, prin înștiințare și alarmare, care se va executa de către serviciile de urgență profesioniste;

b) asigurarea adăpostirii și protecția împotriva contaminării nucleare, chimice, biologice și radiologice, prin folosirea mijloacelor individuale de protecție și a proprietăților naturale ale terenului.

(1) Necesarul mijloacelor de transport pentru ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale se asigură, la cerere, prin Planul de mobilizare a economiei naționale.

(2) Organele de specialitate ale administrației publice centrale întocmesc cererile cu necesarul de mijloace de transport, vizate de ministere, pe care le transmit pentru centralizare Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, care le înaintează Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale.

(3) Autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice și operatorii economici transmit cererile cu necesarul de mijloace de transport la inspectoratele județene pentru situații de urgență, respectiv al municipiului București, pentru centralizarea și înaintarea acestora structurilor teritoriale ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale.

(4) Cantitățile de carburanți și lubrifianți se asigură în același mod ca și mijloacele de transport.

(1) Logistica evacuării se asigură de:

a) structurile administrației publice centrale și alte instituții pentru personalul propriu;

b) consiliile județene și locale pentru populație și angajații proprii;

c) operatorii economici pentru personalul încadrat.

(2) Logistica evacuării se asigură, la cererea autorităților administrației publice centrale și locale, de operatori economici, pe bază de convenții încheiate din timp și anexate la planurile de evacuare în situații de urgență.

(1) Metodologia organizării și asigurării activităților de evacuare, prevăzută la art. 5 alin. (2), se emite în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Planurile de evacuare prevăzute la art. 9 se întocmesc și se aprobă în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a Metodologiei organizării și asigurării activităților de evacuare.