ORDONANTA nr. 37 din 30 ianuarie 2002 (*actualizată*)

a) animal - dacă nu exista o alta specificație, se înțelege orice animal viu neuman, inclusiv formele larvare autonome capabile de reproducere, dar excluzând formele fetale sau embrionare;

b) animale de experienta - animale folosite sau destinate a fi folosite în scop științific ori experimental;

c) animale crescute - animale crescute special pentru a fi folosite în scop științific sau experimental în laboratoare atestate ori înregistrate de către autoritatea în domeniu;

d) experiment - orice folosire experimentala sau alta folosire științifică a unui animal, susceptibilă de a-i cauza acestui animal durere pentru experimente sau în alte scopuri științifice ce pot provoca durere, suferinta fizica, spaima sau anxietate ori care pot sa cauzeze vătămări grave ale organismului acestuia, să-i pună viața în pericol sau sa determine moartea lui; un experiment începe în momentul în care un animal este pentru prima oara pregătit pentru folosire și se încheie când nu se mai poate face nici o observatie cu privire la acel experiment; eliminarea durerii, suferintei, chinurilor și invaliditatii prin folosirea cu succes a anesteziei, a analgezicelor sau a altor metode nu plaseaza folosirea unui animal în afară intelesului acestei definiții. Prezenta ordonanță nu se aplică practicilor agricole sau veterinare neexperimentale;

e) autoritate - autoritatea sau autoritățile publice centrale responsabile cu autorizarea și controlul experimentelor și desemnate cu supravegherea punerii în aplicare a prezentei ordonanțe;

f) persoana competența - orice persoană considerată de autoritatea desemnată ca fiind calificată pentru a îndeplini funcțiile importante menționate în prezenta ordonanță;

g) biobaza/unitate de creștere - orice unitate în care sunt crescute animale în vederea utilizării lor în scop științific sau experimental. Aceste spații trebuie să fie amenajate, total sau parțial, închise ori acoperite;

h) crescatorie - orice unitate în care animalele sunt crescute în vederea utilizării lor în scopuri științifice sau experimentale;

i) unitate furnizoare - orice unitate care furnizează animale de experienta;

j) unitate utilizatoare - orice unitate în care animalele sunt folosite în scop științific sau experimental;

k) anesteziat corespunzător - privarea de sensibilitate prin tehnici de anestezie locală sau generală, la fel de eficiente precum cele folosite în practica medicală veterinara;

l) sacrificare după o metoda umană - sacrificarea unui animal în condiții de minima suferinta fizica și mentala, în funcție de specie.

a) obținerea, fabricarea, testarea calității, a eficacitatii și a siguranței medicamentelor, alimentelor și ale altor substanțe sau produse pentru evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor boli, afecțiuni ori a altor anormalitati sau a efectelor acestora asupra omului, animalelor ori plantelor și evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea condițiilor fiziologice la om, animale sau plante;

b) protecția mediului natural în interesul sănătății și bunastarii umane și animale.

a) cercetarea în scopul stabilirii măsurilor adecvate pentru conservarea acestor specii;

b) cercetări biomedicale foarte importante, în care speciile respective se dovedesc a fi singurele care corespund acelor scopuri științifice sau experimentale.

(1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului apelor și protecției mediului se stabilesc instrucțiuni privind adăpostirea și îngrijirea animalelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

(2) Orice restrictii privind reducerea satisfacerii nevoilor fiziologice și etiologice ale animalelor de experienta trebuie limitate la minimum.

(3) Condițiile de mediu în care animalele de experienta sunt crescute, ținute sau folosite se vor controla zilnic.

(4) Starea de sănătate și de confort a animalelor de experienta va fi observata de o persoană competența.

(5) Trebuie sa existe planuri de intervenție pentru a se elimina cat mai repede posibil orice deficienta sau suferinta descoperită.

(1) Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, prin Agenția Naționala Sanitară Veterinara, reprezintă autoritatea naționala competența în sensul prevederilor prezentei ordonanțe.

(3) La Agenția Naționala Sanitară Veterinara, în cadrul Direcției de sănătate a animalelor va funcționa un serviciu de protecție a animalelor, iar la nivelul direcțiilor sanitare veterinare județene se va desemna o persoană care va avea ca atribuții de serviciu și protecția animalelor de experienta.

(4) Agenția Naționala Sanitară Veterinara are următoarele atribuții:

a) înregistrează și autorizeaza toate unitățile crescatoare și utilizatoare de animale folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri experimentale din țara;

b) elaborează instrucțiuni de aplicare a prezentei ordonanțe privind normele de autorizare și de înregistrare a unităților crescatoare și a unităților utilizatoare;

c) stabilește normele de avizare și de autorizare a proiectelor de experimente;

d) stabilește normele pentru controlul aplicării prezentei ordonanțe și instrucțiuni specifice și realizează inspecțiile privind protecția animalelor de experienta.

(1) Experimentele trebuie făcute numai de către persoane competente atestate sau sub directa supraveghere a unei astfel de persoane.

(2) În situația în care exista o alta metoda științifică pentru obținerea acelorași rezultate și care nu implica folosirea de animale, experimentul nu va fi autorizat.

(3) Când se stabilește realizarea unui experiment alegerea speciilor va face obiectul unei evaluări atente și, dacă este cazul, va fi explicata Agenției Naționale Sanitare Veterinare. Când se selecteaza folosirea unui anumit tip de experiment se va tine seama și vor fi preferate experimentele care folosesc un număr minim de animale, cele care implica animale cu sensibilitate neurofiziologica scăzută, care provoacă cea mai slabă durere, suferinta sau invaliditate și care conduc la rezultate satisfăcătoare. Experimentele pe animale sălbatice se vor efectua numai în condițiile prevăzute la art. 4.

(4) Toate experimentele trebuie stabilite astfel încât să se evite chinuirea animalelor de experiment, durerile și suferințele nejustificate, în conformitate cu prevederile art. 8 și 9.

(1) Toate experimentele trebuie realizate sub anestezie locală sau generală.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

a) anestezia este considerată mai traumatizanta pentru animal decât experimentul în sine;

b) anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului.

(3) Anestezia trebuie efectuată și în cazul unor leziuni serioase ce pot produce durere intensa.

(4) Dacă anestezia nu este posibila, trebuie folosite analgezice sau alte metode adecvate pentru a limita pe cat posibil durerea, chinurile, suferinta și vătămarea animalelor și pentru a se asigura, în orice caz, faptul ca animalul nu este supus unor suferințe sau dureri majore.

(5) Dacă aceasta intervenție este compatibila cu scopul experimentului, un animal anesteziat care suferă dureri considerabile după ce efectul anesteziei a trecut trebuie tratat din timp cu analgezice sau, dacă nu este posibil, trebuie sacrificat imediat printr-o metoda care să nu producă alte suferințe.

(1) După finalizarea oricărui experiment trebuie să se decidă dacă animalul folosit va fi lăsat în viața sau va fi sacrificat, după o metoda care să nu producă alte suferințe, în cazul în care starea sa de sănătate nu va mai reveni la normal.

(2) Deciziile la care se face referire la alin. (1) vor fi luate de o persoană competența, de preferinta un medic veterinar.

(3) În cazul în care după finalizarea unui experiment:

a) se decide menținerea în viața a animalului, acesta va primi ingrijirile corespunzătoare stării lui de sănătate și va fi ținut sub supraveghere de către un medic veterinar sau o altă persoană competența, conform condițiilor menționate la art. 5;

b) se decide sacrificarea animalului, aceasta se va face cat mai repede posibil, după o metoda care să nu producă alte suferințe.

(1) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor instituie norme, aprobate prin ordin al președintelui, prin care experimentele sau informațiile cu privire la persoanele care desfășoară astfel de experimente vor fi notificate autorității naționale competente. În urma notificării vor fi acordate autorizații de efectuare a experimentelor.

(2) Când se preconizeaza folosirea unui animal în experimente în care va suferi sau ar putea suferi dureri mari care se pot prelungi, experimentul trebuie să aibă autorizație specială, foarte bine justificată. Aceasta autorizație nu va fi eliberata în cazul în care experimentul nu prezintă o importanța majoră pentru nevoile esențiale ale omului sau animalelor.

(1) În baza cererilor de autorizare, a notificărilor primite și a rapoartelor elaborate la nivel județean, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor colectează și face publice periodic informațiile statistice referitoare la utilizarea animalelor, în ceea ce privește:

a) numărul și tipurile animalelor utilizate în experimente;

b) numărul animalelor, pe categorii selectate, utilizate în experimentele prevăzute la art. 3;

c) numărul animalelor, pe categorii selectate, utilizate în experimentele efectuate în condițiile legii.

(2) Agenția Naționala Sanitară Veterinara trebuie să asigure confidențialitatea informațiilor primite și care pot afecta activitățile comerciale.

(1) Persoanele care efectuează experimentele sau care participa la acestea, precum și persoanele care asigura îngrijirea animalelor de experienta, inclusiv cele ce asigura supravegherea acestora, vor avea studii și pregătire de specialitate.

(2) Persoanele care efectuează sau supraveghează derularea experimentelor trebuie să fie specializate într-un domeniu științific relevant din punct de vedere al experimentului și să fie capabile sa îngrijească animalele de laborator.

(1) Crescatoriile și unitățile de furnizare vor înscrie într-un registru special numărul și speciile de animale vândute sau furnizate/expediate, data vânzării sau furnizarii/expedierii, numele și adresa destinatarului, numărul și speciile de animale care au murit în aceste unități.

(2) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor stabilește, prin instrucțiuni aprobate prin ordin al președintelui, natura datelor ce se regăsesc în registrele care trebuie ținute și actualizate de către persoana responsabilă din punct de vedere administrativ a unităților prevăzute la alin. (1). Aceste registre sunt păstrate minimum 3 ani de la data ultimei înregistrări și sunt puse la dispoziția inspectorilor autorității naționale competente cu ocazia verificărilor periodice.

(1) Cainii, pisicile sau primatele neumane din orice crescatorie, unitate de furnizare sau utilizare trebuie marcate individual, înainte de intarcare, prin cea mai puțin dureroasa metoda, cu excepția cazurilor la care face referire alin. (3).

(2) În cazul în care un caine, o pisica sau un primat neuman nemarcat anterior a fost primit pentru prima data de o unitate după intarcare, se impune marcarea imediata.

(3) În cazurile în care un caine, o pisica sau un primat se transfera de la o unitate la alta înainte de intarcare și nu a putut fi posibila marcarea acestuia, unitatea primitoare trebuie să păstreze fișa completa a animalului, în care trebuie să fie specificată în mod obligatoriu mama acestuia, până în momentul în care animalul poate fi marcat.

(4) În fiecare unitate trebuie să existe baze de date privind identitatea și originea fiecărui caine, pisica sau primat.

(1) Unitățile de utilizare vor fi autorizate și înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Aceste unități vor dispune de instalații și echipamente specifice pentru speciile de animale folosite și pentru realizarea experimentelor; proiectarea, construcția și modul de funcționare trebuie realizate astfel încât experimentele să se desfășoare cat mai eficient posibil, în sensul obținerii rezultatelor dorite, dar utilizându-se un număr minim de animale care să fie supuse la cat mai putina durere și suferinta.

(2) În fiecare unitate utilizatoare:

a) se stabilește persoana/persoanele responsabilă/responsabile cu îngrijirea animalelor și funcționarea echipamentelor;

b) se asigura personal calificat corespunzător;

c) se asigura asistența și tratamentul veterinar;

d) se stabilește o persoană competența, care poate fi un veterinar, responsabilă cu asigurarea bunastarii animalelor.

(3) Cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, experimentele se pot efectua și în afară unității utilizatoare.

(4) În unitățile utilizatoare se vor folosi doar animale provenite din crescatorii sau unități furnizoare, cu excepția situației în care se obține o aprobare generală sau specială din partea Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

(5) Nici o aprobare generală, obținută în conformitate cu prevederile alin. (4), nu se poate extinde asupra pisicilor și cainilor fără stăpân.

(6) Unitățile utilizatoare sunt obligate să dețină o baza de date cu animalele folosite, pe care să o prezinte Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, la solicitarea acestuia. Aceasta va cuprinde: numărul și speciile de animale folosite, proveniență lor/furnizorul și data sosirii lor. Datele vor fi păstrate cel puțin 3 ani și vor fi verificate periodic de inspectorii Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

(1) În scop experimental pot fi folosite animalele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță.

(2) Animalele aparținând speciilor prezentate în anexa, ce vor fi folosite în scop științific sau experimental, trebuie să fie animale de crescatorie.

(1) Pentru evitarea repetarii inutile a experimentelor ce au același scop, ori de câte ori se considera oportun, vor fi recunoscute și luate în considerare rezultatele deja obținute în experimentele ce au fost desfășurate în alte state, cu condiția ca procedurile folosite să fie identice sau similare, cu excepția cazurilor în care sunt necesare teste suplimentare pentru protecția sănătății publice.

(2) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, în aplicarea prevederilor alin. (1) și fără a aduce atingere directivelor comunitare în vigoare, furnizează Comisiei Europene informații referitoare la cadrul legislativ și la practicile administrative privind experimentele efectuate pe animale, inclusiv cerințele care trebuie îndeplinite înainte de comercializarea produselor. De asemenea, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor furnizează informații privind:

a) experimentele realizate pe teritoriul României;

b) autorizațiile emise;

c) orice alte detalii administrative în legătură cu aceste experimente.

(3) România încurajează cercetarea în scopul dezvoltării și validării tehnicilor alternative care furnizează un nivel de informații asemănător celui obținut din experimentele efectuate pe animale, dar care utilizează un număr mai mic de animale sau proceduri mai puțin dureroase, și întreprinde orice alte acțiuni pe care le considera necesare în vederea incurajarii cercetării în acest domeniu. România monitorizează tendintele din domeniul metodelor experimentale.

a) sa dispună de autorizare de funcționare atribuită de Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

b) sa dispună de certificat de indemnitate pentru bolile stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara. Certificatul de indemnitate se reactualizează anual și se retrage imediat în cazul apariției unor boli;

c) să respecte condițiile de adăpostire și de îngrijire a animalelor de experienta;

d) să aibă organizat și să respecte un sistem de carantina la introducerea de loturi noi de animale în unitatea furnizoare, cu respectarea stricta a instrucțiunilor de carantina pentru animale de experienta, elaborate de Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

e) sa țină o evidenta precisa a intrării animalelor în unitatea furnizoare, cu menționarea actului de avizare a cumpărării animalelor, a datei intrării în carantina, a evenimentelor pe care le-au parcurs în biobaza, a datei livrării și a destinatarului;

f) sa accepte controlul inspectorului pentru protecția animalelor și accesul acestuia în orice punct al unității furnizoare, să-i pună la dispoziție toate documentele și evidentele solicitate, să se conformeze recomandărilor convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la executarea inspecției și sa păstreze un fisier al documentelor de control;

g) sa anunțe neîntârziat Agenția Naționala Sanitară Veterinara în cazul apariției unei boli în efectivul de animale.

(1) Unitățile de creștere - biobaze se organizează ca agenți economici sau ca unități aflate în structura unor instituții de cercetare științifică. În acest din urmă caz toate obligațiile și drepturile care revin crescatoriei de animale de experienta sunt asumate de unitatea de cercetare științifică, persoana juridică în a carei structura se afla crescatoria.

(2) Unitățile de creștere au obligația de a respecta instrucțiunile de adăpostire și îngrijire a animalelor de experienta.

(3) Unitățile de creștere a animalelor au obligația de a marca și de a inmatricula animalele de experienta în registrul-inventar și, după caz, în cărțile de rasa ale populatiilor care intră în obiectul lor de activitate. Aceasta măsura nu se aplică animalelor mici soareci, sobolani, cobai, hamsteri.

(4) Unitățile de creștere sunt obligate să își asigure serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de bine și de sănătate a animalelor din crescatorie. Totodată medicul veterinar are în răspundere respectarea cerințelor de zooigiena și de evitare a stresului din crescatorie și are obligația de a sesiza Agenția Naționala Sanitară Veterinara în cazul apariției unei boli în efectivul de animale.

(5) Îngrijirea animalelor se încredințează numai persoanelor care sunt calificate pentru aceasta activitate.

(6) Conducătorul tehnic al unității de creștere va tine evidenta loturilor de animale livrate sau transferate pentru lucrări experimentale, a documentației care a însoțit cererea de livrare, a datei de expediere a animalelor și a destinatarului și a modului în care s-a realizat transportul acestora până la destinatar. Se va acorda atenție înregistrării iesirilor din efectiv din cauza de necesitate, a cauzelor morții sau a metodelor prin care s-au sacrificat animalele, când s-a impus o asemenea măsura.

(7) Se va tine o evidenta a animalelor care au revenit în unitatea de creștere după supunerea lor în cadrul unui experiment. În asemenea cazuri se vor menționa felul experimentului și gradul de expunere a animalelor la durere, suferinta sau anxietate în timpul experienței și dacă animalul a devenit sau nu invalid.

(1) Constituie contravenție în sensul prezentei ordonanțe următoarele fapte:

a) cauzarea de durere, suferinta, anxietate sau invaliditate săvârșită de către folositor în afară obligațiilor asumate de acesta la avizarea experimentelor;

b) încălcarea prevederilor instrucțiunilor pentru adăpostirea și îngrijirea animalelor de experienta, aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului apelor și protecției mediului;

c) livrarea animalelor nemarcate sau neinmatriculate și fără certificat sanitar-veterinar.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.

(3) În cazul repetarii săvârșirii contravenției în termen de un an de la data constatării contravenției anterioare, pe lângă amenda se aplică și sancțiunea anulării autorizației de exercitare a activității de creștere, furnizare și utilizare a animalelor folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri experimentale.

(4) Cuantumul amenzilor contravenționale se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

(5) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către inspectorii pentru protecția animalelor din cadrul instituțiilor abilitate, respectiv Agenția Naționala Sanitară Veterinara și unitățile din subordine, conform atribuțiilor stabilite prin lege.

(6) Contravenției prevăzute la alin. (1) i se aplică dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 180/2002.