LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980

Art. 1. - Dezvoltarea în ritm susținut a întregii economii naționale, realizarea progresului general al societății, impun lărgirea și gospodărirea judicioasă a bazei de materii prime, combustibili și energie, sporirea gradului de asigurare din resurse interne a economiei, extinderea cercetării și asimilarii în producție de noi materiale, produse și tehnologii de înaltă eficienta, cu consumuri materiale și energetice reduse.

Art. 2. - Asigurarea economiei naționale cu materii prime, combustibili și energie face necesară cunoașterea și punerea în valoare a întregului potențial de resurse materiale ale solului și subsolului, identificarea și introducerea în circuitul economic de noi substanțe utile și surse energetice, creșterea gradului de utilizare a tuturor categoriilor de materii prime, materiale, combustibili și energie, valorificarea integrală a materiilor prime vechi și a celorlalte resurse materiale refolosibile.

Proiectarea și realizarea de noi capacități de producție, dezvoltarea celor existente, crearea și introducerea în fabricație de noi produse și tehnologii se pot face condiția asigurării integrale și din surse certe, a materiilor prime, materialelor și combustibililor necesari.

Art. 3. - Pentru valorificarea superioară a bazei de materii prime, combustibili și energie, în toate domeniile activității economice, trebuie să se asigure crearea și aplicarea de noi tehnologii, perfecționarea tehnologiilor existente, cercetarea, proiectarea și realizarea de produse noi și modernizate, cu parametri tehnici și economici ridicati, care să conducă la reducerea substantiala a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili și energie, a costurilor de producție, la realizarea indicilor de valorificare planificati, la creșterea productivitatii muncii, a eficientei economice a întregii activități.

Art. 4. - În toate ramurile și sectoarele de activitate ale economiei se vor lua măsuri pentru tipizarea, potrivit legii, a materialelor și produselor, reducerea la strictul necesar a numărului de tipodimensiuni de materiale, piese, subansamble, mașini, utilaje, instalații și alte produse, în vederea valorificării superioare a resurselor materiale, folosirii eficiente a capacităților de producție, creșterii productivitatii muncii, perfecționării procesului de aprovizionare-desfacere.

Fabricarea, aprovizionarea și utilizarea materialelor și produselor se va face cu respectarea normelor de tipizare și standardizare aprobate.

Art. 5. - Aprovizionarea tehnico-materială trebuie să asigure, în conformitate cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială, necesarul fundamentat de materii prime, materiale, combustibili, energie și produse pentru desfășurarea ritmica a producției, investițiilor, reparațiilor, altor lucrări și prestărilor de servicii, cu respectarea stricta a normelor și normativelor de consum și de stoc aprobate.

Constituirea, repartizarea și folosirea resurselor necesare bunei desfășurări a aprovizionarii tehnico-materiale se fac, în toate ramurile și sectoarele de activitate ale economiei naționale, pe baza aplicării ferme a principiilor autoconducerii muncitoresti și autogestiunii economico-financiare, asigurindu-se:

Art. 6. - În vederea asigurării echilibrului dintre resursele materiale și necesarul de consum al economiei, este obligatorie elaborarea de balante pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, mașini, utilaje, piese de schimb și alte produse destinate îndeplinirii sarcinilor de producție, de investiții, fondului pieței, exportului, prestărilor de servicii și altor activități stabilite prin plan.

Producția, livrarea, aprovizionarea și consumul produselor pentru care se elaborează balante materiale se fac numai cu respectarea cantităților, sortimentelor și destinațiilor stabilite potrivit balantelor aprobate.

Coordonatorii de balante au obligația de a emite din timp repartițiile pe beneficiari și furnizori, astfel încît pe aceasta baza să se încheie contracte economice, potrivit legii, înainte de începerea perioadei de execuție a planului.

Art. 7. - La elaborarea balantelor materiale, determinarea necesarului de materii prime, materiale, combustibili și energie se face numai cu condiția încadrării în indicii de valorificare planificati, pe baza normelor și normativelor de consum și de valorificare, precum și a coeficienților de utilizare aprobați potrivit legii.

Normarea consumurilor materiale se face ținînd seama de extinderea tipizarii materialelor, produselor, mașinilor, utilajelor și subansamblelor și de tehnologiile aplicate, la nivelul celor mai bune realizari obținute în țara și pe plan mondial, în condiții care să asigure reducerea sistematica a consumurilor materiale și valorificarea superioară a resurselor.

Încadrarea în limitele de consum stabilite prin norme și normative este obligatorie pentru toate unitățile.

Art. 8. - Dimensionarea stocurilor la toate materiile prime, materialele și produsele se face pe bază de norme și normative, stabilite în funcție de ritmul producției, consumului și livrărilor, precum și de specificul activității unităților, de natura materialelor și produselor ce se consuma.

Unitățile economice sînt obligate să se încadreze în normele de stoc aprobate și să aplice măsuri operative pentru prevenirea formării de stocuri supranormative și fără mișcare, prin corelarea stricta a aprovizionarii cu necesitățile producției planificate.

Art. 9. - Consiliul de Miniștri răspunde de întreaga activitate de asigurare a bazei de materii prime și energetice, de gospodărire rațională a combustibililor și energiei, de recuperare și valorificare a resurselor materiale refolosibile, de utilizare și gospodărire judicioasă a fondurilor fixe și ia măsuri pentru elaborarea și realizarea planului de aprovizionare tehnico-materială în concordanta cu obiectivele privind dezvoltarea economico-socială a tarii.

Art. 10. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, de asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale, normarea judicioasă a consumurilor și stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, energie, utilizarea judicioasă a resurselor materiale și a fondurilor fixe, recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor și ia măsuri operative pentru îmbunătățirea continua a acestor activități.

Ministerele, celelalte organe centrale și locale răspund de asigurarea, în cadrul unităților din subordine, a bazei tehnico-materiale corelata cu sarcinile de plan și consumurile normate, de realizarea și livrarea resurselor necesare economiei naționale din profilul lor de activitate și dezvoltarea de noi tehnologii și capacități pentru valorificarea completa a resurselor materiale refolosibile, de extinderea tipizarii produselor, desfășurarea ritmica a cooperării în producție, de întărirea disciplinei și ordinii în activitatea de producție, aprovizionare și desfacere.

Art. 11. - Întreprinderile și centralele răspund de asigurarea derulării ritmice a aprovizionarii tehnico-materiale a producției, fabricarea și livrarea produselor în conformitate cu prevederile de plan și contractele încheiate, gospodărirea și utilizarea judicioasă a tuturor resurselor materiale, respectarea normelor și normativelor de consum și de stoc aprobate, recuperarea și valorificarea integrală a resurselor materiale refolosibile, exploatarea, întreținerea și repararea, potrivit legii, a fondurilor fixe din dotare.

Art. 12. - Consiliile oamenilor muncii, întregul personal muncitor din unitățile socialiste, au obligația să asigure realizarea sarcinilor de producție cu consumuri cît mai mici de materii prime, materiale, combustibili și energie, gospodărirea judicioasă a fondurilor fixe și a celorlalte mijloace materiale încredințate spre administrare, îndeplinirea obligațiilor asumate de unitate prin contracte, scurtarea ciclurilor de aprovizionare și de desfacere.

Art. 13. - Pentru dezvoltarea bazei de materii prime și energetice se va intensifica activitatea de cercetare geologica, care să conducă la cunoașterea potențialului de resurse minerale al teritoriului tarii, la sporirea gradului de acoperire a necesităților economiei naționale cu rezerve geologice de materii prime.

Totalitatea rezervelor geologice, determinate cantitativ și calitativ, de minereuri metalifere și nemetalifere, cărbuni, hidrocarburi, roci, ape geotermale și mineralizate, constituie fondul național de rezerve geologice al tarii, care se constituie, utilizează și gospodareste potrivit legii.

Pentru lărgirea bazei de materii prime se vor identifica conținuturile de substanțe utile din haldele și iazurile miniere, din zguri, cenusi, ape de mina și ape reziduale industriale, în vederea valorificării superioare și complexe a acestora.

Utilizarea rocilor, ca și a unor resurse prevăzute la alin. 3, ca materiale de construcții sau pentru alte asemenea destinații este interzisă înainte de extragerea substanțelor minerale utile.

Art. 14. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, precum și unitățile economice care desfășoară activități de cercetare geologica sînt obligate:

Art. 15. - Unitățile industriei extractive au obligația sa dezvolte extractia resurselor de combustibili, minereuri metalifere și nemetalifere, roci și alte substanțe, prin exploatarea și recuperarea maximala a rezervelor geologice și a substanțelor utile conținute de acestea pentru obținerea în țara a necesarului de materii prime.

Programele de exploatare miniera și a hidrocarburilor trebuie să asigure continuitatea producției în perspectiva, prin corelarea judicioasă a extractiei cu volumul rezervelor geologice.

Art. 16. - În industria extractiva este obligatorie elaborarea și generalizarea de tehnologii care să asigure creșterea factorului final de recuperare a țițeiului din zăcăminte, sporirea substantiala a gradului de extracție a rezervelor geologice de substanțe minerale utile, evitarea pierderilor și a dilutiei componentilor utili, asigurarea protecției zăcămintelor, precum și conservarea rezervelor geologice care, în funcție de condițiile geologice sau de tehnologiile de exploatare și de valorificare, temporar nu se extrag.

Art. 17. - Unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare sînt obligate să asigure valorificarea de noi substanțe minerale utile conținute în zăcăminte, precum și stabilirea de noi domenii de utilizare a resurselor materiale extrase și prelucrate, în scopul dezvoltării continue a bazei de materii prime.

Art. 18. - Pentru prepararea substanțelor minerale utile, unitățile de profil vor asimila și aplica tehnologii pentru recuperarea tuturor componentilor utili, precum și pentru creșterea gradului de innobilare și de prelucrare a materiilor prime din țara, astfel încît să se asigure obținerea unor parametri calitativ superiori și reducerea importului.

Art. 19. - În asigurarea necesarului de energie al economiei naționale, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere, organe centrale și locale, precum și unitățile economice producătoare de energie răspund de utilizarea la maximum a potențialului hidroenergetic, a carbunilor inferiori, a sisturilor bituminoase și a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice. De asemenea, sînt obligate să asigure creșterea noilor surse de energie, sa intensifice cercetările și aplicatiile pentru utilizarea energiei geotermale, solare, a vintului, a valurilor, precum și pentru folosirea în scop energetic a hidrogenului, a combustibililor sintetici, a resturilor menajere, gazeificarea subterana a carbunilor și pentru producerea și utilizarea biogazului, descoperirea și valorificarea altor noi surse energetice.

Art. 20. - Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București au obligația de a asigura identificarea și punerea în valoare a tuturor resurselor locale de materii prime și materiale, sa realizeze pe aceasta cale o gama larga de materiale și produse, îndeosebi în domeniul construcțiilor și al bunurilor de larg consum, asigurind în acest fel o aprovizionare corespunzătoare și lărgirea activităților de producție.

Art. 21. - Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, comitetele și birourile executive ale consiliilor populare, unitățile de stat și cooperatiste din agricultura sînt obligate să asigure accentuarea procesului de dezvoltare intensiva a agriculturii și a zootehniei, utilizarea intensiva a fondului funciar, obținerea unor producții tot mai mari pentru lărgirea bazei de materii prime necesare satisfacerii cerințelor industriei alimentare și celorlalte ramuri ale industriei, aprovizionarea corespunzătoare a populației și realizarea unor disponibilitati pentru export.

În domeniul silviculturii, Ministerul Economici Forestiere și Materialelor de Construcții, comitetele și birourile executive ale consiliilor populare vor asigura gospodărirea și exploatarea judicioasă a patrimoniului silvic, în conformitate cu prevederile programului național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier, astfel încît să se asigure necesarul economiei, de masa lemnoasă și alte produse.

Art. 22. - În planurile de dezvoltare economico-socială se vor înscrie cu prioritate obiectivele de investiții destinate dezvoltării bazei proprii de materii prime, precum și cele care au asigurata în mare măsura baza de materii prime, combustibili și energie din țara.

Ministerele, celelalte organe centrale și locale producătoare de materii prime sînt obligate sa elaboreze programe de măsuri pentru realizarea integrală a nivelurilor de producție planificate, la toate categoriile de materii prime, și pentru valorificarea la maximum a tuturor resurselor.

Art. 23. - Consumul de combustibili și energie de toate formele se face în condițiile asigurării unor randamente energetice maxime, a eliminării oricărei forme de risipa sau consum nerațional, în concordanta cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială, a balanței energiei primare, a balantelor fizice și a programelor energetice.

Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele, întreprinderile, toate unitățile socialiste care folosesc produse petroliere sînt obligate sa stabilească programe de măsuri concrete pentru reducerea consumurilor și încadrarea riguroasă în normele stabilite.

Art. 24. - La elaborarea planurilor naționale unice de dezvoltare economico-socială se va avea în vedere limitarea la strictul necesar a producției și consumului de materiale energointensive, dezvoltarea ramurilor și subramurilor cu consumuri energetice reduse și înscrierea cu prioritate a lucrărilor de investiții și modernizări care să asigure reducerea consumurilor energetice și recuperarea resurselor energetice refolosibile.

Art. 25. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele, întreprinderile, unitățile de cercetare, inginerie tehnologică și de proiectare, potrivit atribuțiilor ce le revin, sînt obligate să asigure:

Art. 26. - În producția de energie electrica și termica, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere și organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, toate unitățile socialiste sînt obligate să asigure:

Art. 27. - Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, celelalte ministere care au în profil fabricarea de agregate energetice, au obligația de a asigura cercetarea, proiectarea și fabricarea de cazane și alte instalații termoenergetice cu parametri superiori, cu randamente ridicate, de cel puțin 80% pentru cazane și care utilizează combustibili inferiori, precum și de cazane recuperatoare, de preincalzitoare de aer, pompe de căldură, tuburi termice și alte mijloace moderne de recuperare, care să acopere necesitățile economiei naționale. De asemenea, vor asimila în fabricație și vor produce cantitățile necesare de aparate de măsura, control, reglaj și automatizare, de contoare pentru măsurarea consumului de energie termica în unitățile economice și la blocurile de locuințe.

Art. 28. - Utilizarea combustibililor, energiei electrice și termice de către unitățile beneficiare se va face numai în cadrul cantităților repartizate care constituie limite maxime de consum.

Consumul din rețelele furnizorilor de energie electrica, energie termica sau gaze naturale peste cantitățile repartizate, fără contract sau cu încălcarea condițiilor stabilite prin contract, se sancționează potrivit legii.

Art. 29. - Se interzice folosirea de către unitățile beneficiare a cantităților de energie electrica, energie termica, combustibili și carburanți, devenite disponibile ca urmare a realizării de economii, modernizării procesului de producție, schimbării structurii producției, modificării ori neîndeplinirii sarcinilor de plan sau din orice alte cauze.

Unitățile beneficiare sînt obligate sa disponibilizeze cantitățile de energie electrica, energie termica, combustibili și carburanți prevăzute la alin. 1. Comunicările de disponibilizare, însușite de titularii de plan, vor fi transmise lunar, în cel mult 10 zile de la începutul lunii, unității furnizoare, care va opera modificările în contractele economice și le va comunică coordonatorului de balanța și Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe în vederea corectării repartitiilor.

Art. 30. - Ministerele, centralele, întreprinderile și celelalte unități economice răspund de realizarea unei stricte discipline energetice prin proiectarea, construirea și exploatarea utilajelor și instalațiilor electroenergetice, organizarea și exploatarea sistemului electroenergetic național, potrivit normelor și normativelor tehnice privind siguranța în funcționare a acestuia.

Art. 31. - Organele specializate de control în domeniul energetic sînt obligate să asigure un control riguros asupra modului de gospodărire a resurselor energetice de către beneficiari și sa ia măsurile necesare pentru utilizarea economică a acestor resurse.

Unitățile furnizoare de gaze naturale, de energie electrica și energie termica sînt obligate să asigure aplicarea măsurilor prevăzute de lege în cazul încălcării de către beneficiari a regulilor de distribuție și a măsurilor de rationalizare a energiei livrate.

Art. 32. - La proiectarea și asimilarea noilor procese tehnologice și la fabricarea noilor produse și utilaje care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel se vor asigura consumuri specifice reduse și randamente ridicate, la nivelul celor mai bune realizari obținute în țara și străinătate, fundamentate prin bilanțurile energetice de proiect. În acest scop, se vor proiecta și realiza tehnologii integrate, care valorifica în mod complex și în trepte succesive toate resursele energetice disponibile, rezultate în diferite faze ale proceselor de producție, în vederea creșterii randamentelor energetice.

La proiectarea și construcția noilor obiective industriale, social-culturale și a locuințelor, precum și la executarea reparațiilor capitale se vor stabili soluții care să asigure iluminarea naturala, un grad sporit de izolare termica, utilizarea acestora cu consumuri minime de energie.

Art. 33. - În proiectele de execuție pentru obiectivele noi sau pentru extinderea și modernizarea celor existente se vor prevedea aparatele de măsura, control, reglaj și automatizare și, după caz, calculatoarele de proces, necesare urmăririi consumurilor energetice, funcționarii economice și în condiții de siguranță a utilajelor, agregatelor și instalațiilor, precum și instalațiile de recuperare și valorificare a tuturor resurselor energetice refolosibile.

Art. 34. - Este interzisă executarea și respectiv punerea în funcțiune a obiectivelor noi sau a extinderilor și modernizărilor dacă prin soluțiile de realizare nu se respecta avizele date în ceea ce privește natura combustibililor sau a energiei primare folosite, dacă au randament scăzut, dacă nu sînt dotate cu instalațiile de recuperare a resurselor energetice refolosibile sau dacă nu s-au realizat schemele de alimentare și măsurile tehnologice prevăzute în proiectele aprobate.

Art. 35. - Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale și locale, unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare, centralele, întreprinderile și celelalte unități economice au obligația de a asigura modernizarea tehnologiilor și a structurii producției, stabilirea de noi soluții pentru reducerea consumurilor și economisirea combustibililor și a energiei electrice, folosirea de noi surse de energie, o înaltă eficienta economică în utilizarea energiei.

De asemenea, sînt obligate sa ia măsuri pentru îmbunătățirea permanenta a standardelor și normativelor referitoare la instalațiile care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel.

Art. 36. - Întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale și locale au obligația să asigure recuperarea integrală și valorificarea tuturor materiilor prime vechi, materialelor și celorlalte resurse refolosibile ce pot fi utilizate ca atare sau prin prelucrari.

Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate de folosință îndelungată celor de uz personal, care nu se mai utilizează în gospodăriile populației, constituie o importanța îndatorire cetateneasca.

Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor și produselor refolosibile, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Art. 37. - Unitățile socialiste sînt obligate sa întocmească anual, odată cu lucrările de plan, bilanțuri materiale, din care să rezulte cantitățile de materii prime și materiale folosite în procesele de producție, se vor regasi în produsele finite, precum și cantitățile și structura resurselor materiale refolosibile.

Art. 38. - Unitățile socialiste sînt obligate să asigure, identificarea, stringerea, sortarea, depozitarea, gospodărirea și predarea resurselor materiale refolosibile și răspund de realizarea tehnologiilor, utilajelor și capacităților de producție necesare prelucrării, în scopul valorificării superioare a acestor resurse, precum și de perfecționarea continua a proceselor de prelucrare, eliminarea pierderilor de orice fel.

Întreaga activitate de colectare, recuperare, pregătire, reconditionare, reutilizare și valorificare a resurselor materiale refolosibile trebuie realizată cu costuri minime, astfel încît unitățile să-și acopere integral cheltuielile și să obțină beneficii.

Art. 39. - Activitatea de predare, preluare, sortare, gospodărire și valorificare a resurselor materiale refolosibile se organizează cu respectarea următoarelor reguli de baza:

Pentru asigurarea capacităților necesare de pregătire și valorificare a tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile și îndeosebi metal, mase plastice, textile, hirtie, lemn, sticlă, anvelope și alte produse din cauciuc, se vor elabora programe speciale, pe baza tehnologiilor cunoscute, cu asigurarea utilajelor din țara și folosirea la maximum a spațiilor construite existente.

Art. 40. - Activitatea de recuperare și de valorificare a resurselor materiale refolosibile se desfășoară în condițiile prevăzute de lege și are ca scop realizarea următoarelor obiective:

Art. 41. - Recuperarea, valorificarea și, după caz, livrarea de către unități a resurselor materiale refolosibile se fac în conformitate cu prevederile de plan, cu respectarea repartitiilor emise și a contractelor economice încheiate.

Pentru toate categoriile de materii prime și materiale care se refolosesc se stabilesc norme și normative de recuperare, refolosire și reconditionare, după caz, specifice diferitelor domenii de utilizare.

Livrarea de către furnizori a materiilor prime și materialelor și, respectiv, primirea acestora de către beneficiari nu se vor face decît dacă se asigura de către consumatori recuperarea și refolosirea materiilor prime vechi, materialelor și celorlalte resurse materiale refolosibile, în conformitate cu prevederile de plan sau cu normele și normativele de recuperare și reconditionare.

Art. 42. - Unitățile socialiste au obligația de a aplica soluții care să asigure, într-o proporție cît mai mare, refolosirea ca atare sau cu prelucrari simple a materialelor recuperate, evitindu-se astfel cheltuielile pentru prelucrarea acestora prin operații tehnologice primare.

Pentru resursele refolosibile ce nu pot fi utilizate ca atare se vor aplica și dezvolta tehnologii care să asigure extragerea maxima a substanțelor utile conținute, obținerea de materiale și produse cu valoare de întrebuințare ridicată, economisirea de materii prime noi și valorificarea superioară a resurselor refolosibile.

La elaborarea planurilor de aprovizionare tehnico-materială, în balantele materiale se vor prevedea distinct cantitățile de resurse materiale refolosibile, precum și repartizarea acestora pe beneficiari, pentru valorificare și consum. Livrarea și consumul resurselor materiale refolosibile se fac numai pe bază de repartiții emise de coordonatorul de balanța, în conformitate cu prevederile din balantele materiale aprobate.

Art. 43. - Normele privind activitatea de recuperare și valorificare a resurselor materiale refolosibile, precum și obligațiile unităților socialiste în acest domeniu, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Art. 44. - Dotarea cu mașini, utilaje și instalații pentru punerea în funcțiune a capacităților de producție noi sau în dezvoltare și inzestrarea cu mașini și utilaje a industriei, agriculturii, a unităților de construcții-montaj, de transporturi și a altor activități se fac în conformitate cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială, pe baza documentațiilor tehnico-economice aprobate sau a normativelor de dotare.

Art. 45. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele, întreprinderile beneficiare, precum și coordonatorii de balante vor determina necesarul de mașini, utilaje, instalații și piese de schimb în condițiile utilizării parcului existent la nivelul indicatorilor tehnico-economici aprobați sau al indicilor de utilizare planificati, cu respectarea normativelor de dotare stabilite.

Se interzic solicitarea și repartizarea de mașini, utilaje și instalații, dacă cele existente nu sînt folosite la întreaga capacitate.

Art. 46. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile sînt obligate să asigure din producția interna necesarul de mașini, utilaje, instalații și piese de schimb al economiei, prin folosirea intensiva a capacităților de producție, dezvoltarea acestora, organizarea cooperării între unitățile producătoare, extinderea acțiunilor de autoutilare.

Importurile de mașini, utilaje, instalații, subansamble și piese de schimb se contractează cu precădere în cadrul unor acțiuni de cooperare în producție și comercială, în contrapartida cu produse din ramura construcției de mașini.

Art. 47. - Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie, celelalte ministere, organe centrale sau locale, unitățile producătoare, unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare au obligația să asigure tipizarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor, respectarea stricta a gamei tipizate de produse, realizarea acestora la parametri tehnici și economici ridicati.

Prin activitatea de cercetare, proiectare și tipizare se va asigura creșterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor și energiei, îmbunătățirea calității produselor fabricate, reducerea continua a pierderilor tehnologice, creșterea productivitatii muncii.

Art. 48. - În activitatea de planificare și de fabricare a mașinilor, utilajelor și instalațiilor se va acordă prioritate producerii utilajelor tehnologice destinate obiectivelor de investiții cu termene de punere în funcțiune în cursul anului de plan și în primul semestru al anului următor, potrivit graficului de livrare aprobat, asigurindu-se corelarea lansării în fabricație și a livrării cu termenele din graficele de montaj. Unitățile economice furnizoare sînt obligate să livreze, cu prioritate, materialele, subansamblele și echipamentele necesare pentru fabricatia de utilaje tehnologice.

Art. 49. - Livrările complexe de utilaje, echipamente, instalații și linii tehnologice se asigura de către furnizorul general, pe baza contractului economic încheiat între acesta și beneficiar, precum și pe baza contractelor de cooperare încheiate cu unitățile specializate în fabricarea unor părți componente, piese, ansamble sau subansamble.

Furnizorul general împreună cu întreprinderile care realizează utilaje complexe răspund de livrarea utilajelor la termenele stabilite prin graficele de coordonare a investiției, de asigurarea asistenței tehnice și de supravegherea asamblarii în întregime a utilajelor.

Centralele industriale și unitățile producătoare furnizoare sînt obligate a efectua în uzina toate probele tehnice prescrise în documentații la echipamentele, utilajele și instalațiile pe care le livreaza, folosind aparatura de control specifică și metodele de control tehnic activ.

Pentru produsele la care, din motive tehnologice, constructive sau economice, efectuarea încercărilor complete în unitatea producătoare nu este posibila, acestea se vor executa la beneficiar, sub răspunderea și cu asistența tehnica de specialitate a uzinelor furnizoare.

Art. 50. - Sarcinile privind asigurarea necesarului de piese de schimb, recuperarea și reconditionarea pieselor uzate, asimilarea pieselor provenite din import și a pieselor necesare reparațiilor se stabilesc prin planul național unic de dezvoltare economico-socială, pe bază de nomenclatoare și normative de consum, recuperare și reconditionare, cu motivare tehnica, în funcție de parcul de mașini, utilaje, instalații și bunuri de folosință îndelungată aflate în exploatare și de cerințele de export. Nomenclatoarele și normativele se elaborează și se actualizează de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante facuta împreună cu unitățile producătoare și beneficiare de piese de schimb, precum și cu proiectantii utilajelor și celorlalte produse.

Pentru utilajele, mașinile, instalațiile și bunurile de folosință îndelungată noi, asimilate în producție, unitățile de cercetare științifică și inginerie tehnologică și de proiectare, împreună cu unitățile producătoare, vor elabora nomenclatoare și normative de consum experimentale de piese de schimb.

Art. 51. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și ministerele producătoare răspund de asigurarea prin plan a capacităților de producție și a bazei materiale pentru acoperirea integrală a necesarului de piese de schimb destinat consumului intern și exportului.

La realizarea de noi obiective de investiții și dezvoltarea unităților existente din ramura construcțiilor de mașini este obligatorie asigurarea capacităților care să satisfacă integral necesarul de piese de schimb aferente mașinilor, utilajelor și instalațiilor ce urmează a se realiza.

Art. 52. - Întreprinderile și centralele producătoare de mașini, utilaje, instalații și bunuri de folosință îndelungată, precum și cele care cooperează în executarea unor piese sau subansamble sînt obligate să asigure, cu prioritate, piesele de schimb necesare întreținerii și reparatiei acestora, în cantitățile și conform specificatiei prevăzute în repartițiile emise de coordonatorii de balante.

Unitățile producătoare sînt obligate să asigure, potrivit legii, activitatea de service pentru mașinile, utilajele și bunurile de folosință îndelungată din exploatarea cărora rezultă aceasta necesitate.

Art. 53. - În cazul încetării fabricației unor mașini, aparate, utilaje, instalații, întreprinderile și centralele producătoare ale pieselor de schimb sînt obligate sa producă și să asigure în continuare necesarul pe perioada de funcționare a acestora. Stabilirea perioadei de continuare a fabricației pieselor de schimb se face de către coordonatorii balantelor de piese de schimb, împreună cu beneficiarii și furnizorii, cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ținînd seama de normativele prevăzute la art. 50.

În situațiile justificate din punct de vedere tehnico-economic, în care fabricatia pieselor de schimb încetează, unitățile producătoare vor executa în devans întreg necesarul de piese de schimb, stabilit de organele prevăzute la alineatul precedent.

Art. 54. - La transferarea producției unor mașini, utilaje, instalații și bunuri de folosință îndelungată, noul producător este obligat să asigure fără întrerupere piesele de schimb necesare. Dacă producția de piese de schimb la noul producător necesita o perioadă de asimilare, producătorul inițial este obligat să execute în continuare piesele de schimb pînă la asimilarea acestora la termenul stabilit prin protocol.

Transferul producției pieselor de schimb la un alt producător se face numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și Comitetului de Stat al Planificarii.

Art. 55. - În cazul pieselor de schimb necesare în cantități anuale reduse, unitățile producătoare pot fabrica loturi care să asigure necesarul pe o perioadă mai îndelungată.

Fabricarea de piese de schimb potrivit alineatului precedent, precum și încetarea producției de piese de schimb în condițiile art. 53 se fac cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și Ministerului Finanțelor.

Art. 56. - Pentru stocurile de piese de schimb realizate în condițiile art. 53 alin. 2 și art. 55 se acordă, pînă la scoaterea din funcțiune a utilajelor, credite curente potrivit legii.

Art. 57. - La contractarea importurilor de mașini, utilaje, instalații și bunuri de folosință îndelungată, unitățile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum și documentațiile tehnice de execuție pentru asimilarea în țara a tuturor pieselor de schimb necesare.

Art. 58. - Unitățile beneficiare ale importurilor de mașini, utilaje și instalații răspund de integrarea maxima, în fabricație proprie sau prin cooperare cu unități specializate, a pieselor de schimb aferente. În acest scop, titularii de plan, împreună cu coordonatorii de balante și Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, vor elabora programe de asimilare, ale căror sarcini vor fi cuprinse distinct în planul național unic de dezvoltare economico-socială, prevazindu-se și capacitatile de producție corespunzătoare.

Pentru mașinile, utilajele și instalațiile realizate în țara cu componente din import, sarcina asigurării în totalitate a pieselor de schimb revine unităților furnizoare, inclusiv pentru componentele din import, pînă la asimilarea lor în producție.

Art. 59. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, împreună cu coordonatorii de balante, răspund de constituirea stocurilor de siguranță de agregate, subansamble și unele piese de schimb, destinate efectuării operative a unor reparații accidentale la instalațiile, mașinile și utilajele de importanța deosebită pentru economia naționala, precum și pentru efectuarea reparațiilor cu schimb de agregate.

Art. 60. - Întreprinderile, centralele, ministerele și celelalte organe centrale și locale sînt obligate să asigure recuperarea și refolosirea, ca atare sau prin reconditionare, a pieselor și subansamblelor, rezultate la efectuarea reparațiilor sau la dezmembrarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor scoase din funcțiune.

Se interzice distrugerea, degradarea sau predarea ca materii prime vechi a mașinilor, utilajelor și instalațiilor scoase din funcțiune, mai înainte de a fi dezmembrate, precum și a pieselor și subansamblelor rezultate care pot fi refolosite ca atare sau prin reconditionare.

Art. 61. - Sarcinile privind recuperarea, refolosirea și reconditionarea pieselor și subansamblelor, precum și mijloacele necesare pentru aceste activități se stabilesc prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.

Repartițiile pentru piese de schimb și subansamble vor cuprinde cantitățile de piese noi precum și cele obținute din recuperari și reconditionari, atît din activitatea proprie de reparații și dezmembrari cît și de la alte unități.

Livrarea pieselor de schimb și subansamblelor noi se face numai pe măsura îndeplinirii de către beneficiar a obligației de recuperare, refolosire și reconditionare, rezultată din plan și din repartițiile emise.

Art. 62. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante de piese de schimb, va stabili norme și normative de recuperare, refolosire și reconditionare a pieselor și subansamble lor, obligatorii pentru toate unitățile, indiferent de subordonare.

Art. 63. - Unitățile socialiste sînt obligate sa identifice, sa sorteze și sa depoziteze toate piesele și subansamblele refolosibile și răspund de reutilizarea lor ca atare, precum și de reutilizarea tehnologiilor, utilajelor și capacităților de producție necesare reconditionarii acestora.

Unitățile socialiste din a căror activitate rezultă piese și subansamble refolosibile sînt obligate sa utilizeze aceste piese și subansamble, într-o proporție cît mai mare, în cadrul propriei activități.

Piesele și subansamblele ce nu pot fi refolosite de unitatea în care rezultă se vor livra unităților beneficiare cărora le-au fost repartizate.

Art. 64. - Piesele și subansamblele rezultate la efectuarea reparațiilor sau la dezmembrarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor, care nu pot fi folosite ca atare, se reconditioneaza de către unitatea care efectuează reparația sau dezmembrarea în ateliere de producție sau, după caz, în formații de lucru, ateliere sau secții special organizate. Pentru piesele și subansamblele care prin gradul de complexitate și tehnicitate depășesc nivelul tehnic de dotare al unităților prevăzute la alin. 1, reconditionarea se va efectua de către unitățile producătoare, care în funcție de volumul de reconditionari și de capacitatile de producție de care dispun, vor putea organiza secții și ateliere de reconditionare specializate, pe zone teritoriale sau ansamblul economiei.

Categoriile de piese și subansamble ce urmează a fi reconditionate potrivit alineatului precedent se stabilesc de către ministerele care au în subordine unitățile producătoare, cu consultarea principalilor beneficiari.

Art. 65. - Pentru piesele și subansamblele rezultate de la repararea sau dezmembrarea bunurilor de folosință îndelungată provenite de la populație sau de la organizațiile cooperatiste și alte organizații obștești, reconditionarea se efectuează de către unitățile cooperației meșteșugărești și de consum precum și de către alte unități ale industriei mici.

Art. 66. - Organizarea și desfășurarea activităților de recuperare, refolosire și reconditionare a pieselor și subansamblelor trebuie să se realizeze cu costuri minime și consumuri reduse de materiale și manopera astfel încît să contribuie la creșterea eficientei în întreținerea și repararea mașinilor, utilajelor și instalațiilor.

Unitățile economice, centralele, ministerele sînt obligate sa organizeze sistemul de evidenta a tuturor pieselor și subansamblelor și agregatelor recuperate din reparații dezmembrari, a cantităților reconditionate, precum și a modului de folosire a acestora, în conformitate cu reglementările privind gestiunea materială a bunurilor.

Art. 67. - Utilizarea și gospodărirea în condiții de eficienta maxima a fondurilor fixe reprezintă o obligație de baza a întreprinderilor, centralelor, ministerelor și celorlalte organe centrale sau locale, în care scop sînt obligate să asigure:

Art. 68. - Unitățile economice răspund de organizarea rațională a tuturor locurilor de muncă, precum și de organizarea judicioasă a muncii în schimburi. Programarea schimburilor se va face în condiții care să conducă la încărcarea optima a capacităților de producție și la folosirea judicioasă a forței de muncă în fiecare schimb de lucru, cu respectarea următoarelor reguli:

Art. 69. - Conducerile unităților, șefii de secții, șefii de ateliere, maistrii și ceilalți conducatori ai proceselor de producție sînt obligați să asigure:

Art. 70. - Pentru eliminarea locurilor inguste care limitează folosirea unor capacități de producție, ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile au, în principal, următoarele obligații:

Art. 71. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele, întreprinderile, unitățile de proiectare, de comerț exterior și celelalte unități răspund, potrivit legii, de luarea tuturor măsurilor necesare pentru funcționarea în condiții de siguranță a cazanelor de abur și similare, recipientelor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibili, a tuturor fondurilor fixe din dotare, în conformitate cu dispozițiile legale și prescripțiile tehnice în vigoare.

Art. 72. - Unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare sînt obligate sa prevadă, în documentațiile tehnice pe care le elaborează, instrucțiuni tehnice pentru exploatarea, întreținerea, revizia periodică și repararea fondurilor fixe, lista pieselor de uzura și de siguranță, aparatura de măsura, control și automatizare care să permită desfășurarea proceselor de producție în condiții de siguranță, intervenții operative pentru prevenirea dereglarilor accidentale, precum și mijloacele pentru limitarea efectelor eventualelor avarii.

Darea în exploatare a instalațiilor și liniilor tehnologice se va face numai dacă au asigurate prescripțiile tehnice de exploatare și sînt dotate cu aparatura de măsura, control și automatizare prevăzută în proiecte.

Art. 73. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile sînt obligate să asigure aplicarea și respectarea riguroasă în procesele de producție a tehnologiilor proiectate și omologate, perfecționarea tehnologiilor pentru îmbunătățirea permanenta a parametrilor tehnici și economici ai utilajelor și instalațiilor, creșterea gradului de valorificare a materiilor prime și materialelor.

Perfecționarea tehnologiilor se aproba potrivit legii, pe baza experimentarii, verificării și omologării prealabile și numai dacă prin aceasta se atesta îndeplinirea condițiilor de siguranță în funcționarea utilajelor și instalațiilor respective.

Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate.

Art. 74. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile răspund de menținerea în stare de funcționare a întregului parc de mașini, utilaje, instalații și a celorlalte fonduri fixe din dotare, prin lucrări de întreținere curenta, revizii tehnice, reparații curente și prin reparații capitale.

Art. 75. - Lucrările de întreținere, reviziile și reparațiile curente se efectuează pe baza programelor și graficelor stabilite de organul de conducere al unității care deține fondul fix și trebuie să asigure exploatarea în condiții de siguranță și la nivelul parametrilor proiectati a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pînă la perioada de efectuare a reparatiei capitale.

Art. 76. - Reparațiile capitale se efectuează potrivit legii. Principalele instalații tehnologice, clădiri și construcții, precum și grupele mai importante de mașini și utilaje standardizate, la care urmează să se efectueze lucrări de reparații capitale, se nominalizeaza, pe titularii de plan, în planurile de dezvoltare economico-socială, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a costului lucrărilor, a executanților și a termenelor de realizare.

În plan se vor stabili și principalele lucrări de modernizare care se efectuează cu ocazia reparațiilor capitale, în scopul creșterii capacității de producție, îmbunătățirii calității produselor, ridicării randamentelor, reducerii consumurilor specifice materiale și energetice, sporirii gradului de automatizare, creșterii productivitatii muncii.

Art. 77. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile răspund de executarea lucrărilor de întreținere și reparații, în care scop:

Art. 78. - Planificarea și efectuarea lucrărilor de revizii și reparații ale fondurilor fixe se fac pe bază de:

Normativele prevăzute la lit. a) stabilesc ciclurile de funcționare între diferitele categorii de revizii și reparații, timpul maxim de stationare în revizii sau reparații, precum și limita costurilor reparațiilor în procente din valoarea de inventar sau, după caz, de înlocuire a fondurilor fixe. Aceste normative se elaborează și se aproba după cum urmează:

- normativele cu caracter republican și cele de ramura se stabilesc de către ministerele coordonatoare de ramura, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe și sînt obligatorii pentru toate unitățile, indiferent de subordonare;

- normativele de întreprindere se elaborează pentru fondurile fixe necuprinse în normativele republicane sau de ramura, de către unitățile economice și se aproba de către centrala în subordinea căreia funcționează unitatea elaboratoare.

Normativele prevăzute la lit. b) se elaborează de institutele de cercetare științifică și inginerie tehnologică și se aproba de ministerele și celelalte organe centrale în subordinea cărora se afla. Ele determina volumul manoperei pe operațiuni și categorii de lucrări necesare în executarea reviziilor și reparațiilor și sînt obligatorii pentru toate unitățile care executa asemenea lucrări, indiferent de subordonare.

Art. 79. - Comitetul de Stat al Planificarii împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanțelor și Direcția Centrala de Statistica organizează evidenta fondurilor fixe și a utilizării capacităților de producție pe ansamblul economiei, elaborează normative generale de determinare a capacităților de producție.

Art. 80. - După îndeplinirea duratelor normate de serviciu, fondurile fixe pot fi scoase din funcțiune în condițiile și cu aprobările prevăzute de lege.

Dezmembrarea și demolarea fondurilor fixe se va face numai cu recuperarea și valorificarea tuturor pieselor, subansamblelor și celorlalte materiale refolosibile. Pentru fondurile fixe amortizate, care se justifica din punct de vedere economic să fie menținute în funcțiune, se vor examina și aplica soluții eficiente de modernizare a acestora, în condițiile legii.

Art. 81. - Materiile prime, materialele, combustibilîi și energia precum și celelalte resurse materiale se folosesc în întreaga economie naționala numai pe bază de norme și normative de consum aprobate potrivit legii.

Normele și normativele de consumuri materiale și energetice pentru produsele și tehnologiile existente în fabricație se revizuiesc anual și se aproba odată cu adoptarea planului.

Pentru obiectivele de investiții, produsele și tehnologiile noi, normele și normativele de consumuri materiale și energetice se elaborează și se supun aprobării odată cu proiectele de execuție.

Produsele și tehnologiile noi, precum și modernizarea celor existente nu pot fi proiectate și introduse în producție decît dacă asigura consumuri specifice materiale și energetice mai reduse față de cele aflate în fabricație, urmărindu-se de regula atingerea celor mai bune performanțe realizate în țara și străinătate în domeniul respectiv.

Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele, întreprinderile, institutele de cercetare științifică și inginerie tehnologică, de proiectare și de învățămînt superior răspund de reducerea sistematica a normelor de consum, creșterea permanenta a eficientei utilizării și valorificării resurselor materiale, în care scop sînt obligate să asigure:

Art. 82. - Întreprinderile, centralele, unitățile de cercetare, inginerie tehnologică și de proiectare, ministerele, celelalte organe centrale și locale au obligația de a asigura normarea consumurilor pentru toate categoriile de materii prime, materiale, combustibili, energie prin:

Art. 83. - Normele și normativele de consum, ceilalți indicatori utilizați în normarea consumurilor se determina pe baza documentațiilor tehnice ale produselor, îmbunătățite la nivelul celor mai bune realizari din țara și din străinătate, corespunzător sarcinilor din planul de cercetare științifică și de introducere a progresului tehnic, inventiilor, inovatiilor și măsurilor tehnico-organizatorice din programele de reducere a consumurilor materiale cu efect în perioada pentru care se face normarea.

Determinarea normelor și normativelor de consum se face luînd în considerare numai materii prime, materiale, repere și subansamble prevăzute în normele de tipizare aprobate.

Prin acțiunea de tipizare a materiilor prime, materialelor, reperelor și subansamblelor trebuie să se asigure, în principal:

Art. 84. - În activitatea de construcții-montaj, normele de consum se stabilesc pe baza normelor de deviz și în funcție de volumul și structura lucrărilor de construcții-montaj planificate. Normele de deviz vor cuprinde materialele de construcții tipizate, prevăzute în proiectele tip aprobate și vor fi revazute sistematic, în vederea reducerii consumurilor, extinderii utilizării de noi materiale din țara, cu consumuri energetice reduse.

La elaborarea proiectelor tip și refolosibile, a tuturor documentațiilor tehnice pentru obiectivele de investiții, institutele de cercetare și proiectare de profil au obligația să asigure reducerea consumurilor specifice de materiale comparativ cu soluțiile existente.

Art. 85. - Normele de consum pentru produsele care se executa prin cooperare se elaborează pentru întregul produs de către întreprinderile coordonatoare a produsului, pe baza datelor transmise de întreprinderile colaboratoare.

Art. 86. - Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se aproba după cum urmează:

Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se elaborează în deplina concordanta cu producția nominalizată în plan la nivelul fiecărei trepte organizatorice.

Art. 87. - Normele de consum stau la baza elaborării planului de aprovizionare tehnico-materială, contractării, livrării, introducerii în consum și utilizării materiilor prime, materialelor, combustibililor și energiei în industrie, agricultura, construcții-montaj, transporturi, prestarea de servicii și în alte activități economice.

Art. 88. - Ministerele, celelalte organe centrale sau locale și unitățile economice sînt obligate să asigure îmbunătățirea sistematica a indicatorilor de normare a consumurilor, pe bază de programe pentru reducerea consumurilor normate.

Programele se elaborează în fiecare întreprindere, la nivel de reper, subansamblu și produs și vor cuprinde: măsuri tehnico-organizatorice cu efecte de reducere a consumurilor materiale în perioada pentru care se elaborează programul; cuantumul reducerilor materiale aferente fiecărei măsuri propuse; termenele principalelor faze de realizare și termenul de aplicare.

Art. 89. - Pe baza programelor elaborate de întreprinderi, a analizelor proprii, a rezultatelor lucrărilor de cercetare și proiectare, centralele, ministerele, celelalte organe centrale și locale vor elabora programe pentru reducerea consumurilor normate, pe grupe de produse, tehnologii și categorii de materiale pe ansamblul centralei, respectiv ministerului.

Art. 90. - Programele de reducere a consumurilor normate se vor elabora în cadrul lucrărilor pentru întocmirea și definitivarea planurilor cincinale, cu eșalonare pe ani, și se vor actualiza anual potrivit legii, ținînd seama și de măsurile stabilite în acțiunile de reducere a consumurilor materiale.

Art. 91. - Ministerele și celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile au obligația să asigure baza tehnico-materială a măsurilor propuse în programele de reducere a consumurilor și sa includă în planul de cercetare științifică și de introducere a progresului tehnic sarcinile de proiectare și asimilare în producție rezultate din aceste programe.

De asemenea, sînt obligate sa conlucreze pentru soluționarea operativă a problemelor și îndeosebi a celor de cooperare și sa reflecte în indicatorii de plan pentru normarea consumurilor efectele reducerii consumurilor materiale rezultate ca urmare a aplicării prevederilor programelor.

Elaborarea și urmărirea realizării programelor de reducere a consumurilor, a normelor și normativelor de consum se fac prin compartimentele tehnice din întreprinderi, centrale și ministere.

Art. 129. - Consiliul de Miniștri răspunde de înfăptuirea sarcinilor cuprinse în planul național unic de dezvoltare economico-socială cu privire la asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale și ia măsuri pentru extinderea bazei interne de materii prime și energetice, întărirea disciplinei în gospodărirea combustibililor și a energiei, recuperarea și valorificarea tuturor resurselor materiale refolosibile, realizarea necesarului de mașini, utilaje, instalații și piese de schimb. De asemenea, controlează și urmărește folosirea optima, în întreaga economie, a fondurilor fixe, a tuturor capacităților de producție, în condiții de siguranță și de eficienta economică.

Consiliul de Miniștri răspunde de luarea măsurilor necesare pentru aprovizionarea ritmica a economiei cu materii prime, materiale, combustibili și energie, în concordanta cu cerințele de realizare a sarcinilor de plan, pentru respectarea riguroasă a normelor și normativelor de consum și de stoc aprobate, pentru perfecționarea continua a întregului proces de aprovizionare tehnico-materială.

Art. 130. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe înfăptuiește politica partidului și statului în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, al gospodăririi resurselor materiale și al controlului gospodăririi fondurilor fixe, în care scop:

Art. 131. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe exercita, în întreaga economie, controlul cu privire la:

Organele de control răspund de stabilirea de măsuri, potrivit legii, care să asigure înlăturarea neajunsurilor constatate, tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, îmbunătățirea permanenta a activității.

Art. 132. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu consultarea, după caz, a ministerelor, celorlalte organe centrale și locale, emite decizii obligatorii cu privire la:

Măsurile privind organizarea aprovizionarii tehnico-materiale și a rețelelor de baze se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu acordul ministerelor, celorlalte organe centrale sau locale.

Art. 133. - Compartimentele de aprovizionare și desfacere din ministere și din unitățile subordonate acestora sînt subordonate și Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, în ceea ce privește asigurarea bazei materiale a planului, derularea aprovizionarii tehnico-materiale și optimizarea transporturilor, aplicarea măsurilor de reducere a consumurilor materiale și energetice, valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor, paletizarea, containerizarea și alte activități privind desfășurarea aprovizionarii tehnico-materiale.

Adjunctii ministrului și asimilații acestora care coordonează în cadrul ministerelor și departamentelor activitatea de aprovizionare și desfacere sînt subordonați și ministrului aprovizionarii tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe, față de care răspund de întreaga activitate desfășurată în aceste domenii în cadrul ministerului sau departamentului respectiv.

Numirea și eliberarea din funcție a directorilor generali, directorilor generali adjuncți, directorilor și directorilor adjuncți ai direcțiilor generale și direcțiilor de aprovizionare-desfacere din ministere și departamente se fac prin ordin al ministrului sau șefului departamentului respectiv, cu acordul ministrului aprovizionarii tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe.

Art. 134. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanțelor, Comitetul de Stat al Planificarii, băncile finanțatoare, ministerele, celelalte organe centrale și locale răspund de stabilirea și controlul măsurilor care să asigure încadrarea în normele de stoc de materii prime și materiale, semifabricate, producție neterminată și produse finite și de prevenirea și lichidarea stocurilor supranormative și a imobilizarilor financiare.

Art. 135. - Comitetul de Stat al Planificarii răspunde, împreună cu ministerele și celelalte organe centrale și locale, de echilibrul material al planului național unic de dezvoltare economico-socială, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare infaptuirii obiectivelor și sarcinilor prevăzute și de asigurarea prin plan a utilizării intensive, cu eficienta maxima, a fondurilor fixe. În acest scop:

Art. 136. - Ministerele, celelalte organe centrale și locale au, în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale și gospodăririi resurselor materiale și a fondurilor fixe, următoarele raspunderi și obligații principale:

Art. 137. - Centralele au, în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodăririi resurselor materiale și a fondurilor fixe, următoarele raspunderi și obligații principale:

Art. 138. - Întreprinderile au, în asigurarea bazei materiale a producției și desfacerii produselor, în gospodărirea resurselor materiale de care dispun și a fondurilor fixe din dotare, următoarele raspunderi și obligații principale:

Art. 139. - Institutele de cercetare științifică și inginerie tehnologică, unitățile de cercetare și proiectare au, în domeniul valorificării superioare a resurselor materiale și perfecționării fondurilor fixe, următoarele obligații principale:

Art. 140. - Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală a celor vinovați.

Art. 141. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținînd avutului obștesc ori împiedicarea măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun constituie infracțiune și se pedepsește potrivit Codului penal.

Art. 142. - Constituie contravenție la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrșite în astfel de condiții încît potrivit legii penale sa constituie infracțiuni, și se sancționează astfel:

I. Cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei:

II. Cu amenda de la 1.000 la 3.000 lei:

Art. 143. - Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 142 și aplicarea sancțiunilor se fac de către:

Art. 144. - Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.

Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator și va fi însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției.

Art. 145. - Dispozițiile privind contravențiile din prezenta lege se intregesc cu prevederile din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Art. 146. - Contravențiile în domeniul gospodăririi combustibililor și energiei, precum și cele din domeniul refolosirii și valorificării resurselor materiale reutilizabile și a circulației ambalajelor, sînt cele prevăzute de lege.

Art. 147. - Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și organizațiilor cooperatiste și celorlalte organizații obștești.

Art. 148. - Pentru unitățile din subordinea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și unitățile cooperației agricole de producție prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile legale specifice acestor domenii."