Articolul 1
(1) Instituțiile publice, care realizează încasări în valută din activitatea desfășurată, au obligația de a vira sumele încasate la rezerva valutară a statului, păstrată la Banca Naționala a României, iar contravaloarea în lei se vărsa de către aceasta în contul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondului pentru plata ajutorului de șomaj și fondurilor speciale extrabugetare, după caz.
(2) În categoria încasărilor în valută care, potrivit legii, se fac venit la bugetele menționate la alin. (1), se cuprind: taxele în valută pentru școlarizarea cetățenilor străini în România (cota-parte de 1/3 cedata statului potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 41/1990; taxele în valută pentru prestații medicale acordate străinilor de către unitățile sanitare bugetare (în cazul Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan" din București, cota-parte de 50% cedata statului potrivit art. 4 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1002/1990); taxele în valută cu privire la mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu datorate de persoanele fizice și juridice străine (cota-parte cedata statului potrivit art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 274/1991); taxele în valută privind protecția desenelor și modelelor industriale datorate de persoanele fizice și juridice străine (cota-parte cedata statului potrivit art. 28 din Legea nr. 129/1992); taxele în valută pentru cererile de brevete de invenții și pentru brevetele de invenții (cota-parte cedata statului potrivit art. 6 din Legea nr. 120/1992); contribuțiile în valută pentru fondurile de asigurări sociale de stat și la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj; alte impozite, taxe și contribuții încasate în valută pe teritoriul României și care, potrivit dispozițiilor legale, reprezintă venituri bugetare.