LEGE nr. 469 din 9 iulie 2002 (*actualizata*)

(1) Prezenta lege se aplică tuturor contractelor incheiate pentru realizarea actelor de comert de către agentii economici comercianti, persoane juridice, și comercianti, persoane fizice, denumite în continuare părți contractante, indiferent de forma de proprietate.

(2) Contractele incheiate în cadrul procesului de privatizare se vor supune normelor speciale emise în acest sens, prezenta lege constituind norma generală în aceasta materie.

(1) Părțile contractante enumerate la art. 1 alin. (1) vor intreprinde toate diligentele pentru stipularea de clauze care să asigure realizarea obiectului contractului.

(2) Contractul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, în functie de natura sa, clauze contractuale referitoare la: oblibațiile ce revin părților în derularea contractului, condițiile de livrare și de calitate a bunurilor și/sau serviciilor, termenele, modalitatile de plată și de garantare a platii pretului, instrumentele de plată și clauzele de consolidare a pretului în condițiile inflatiei și devalorizarii, riscul contractual, precum și modul de solutionare a eventualelor litigii aparute în legătură cu derularea și executarea contractului.

(3) Părțile contractante pot depune diligentele necesare în scopul obtinerii de informații privind credibilitatea financiară și seriozitatea persoanei juridice sau a persoanei fizice cu care intră în raporturi contractuale, în conformitate cu reglementarile Băncii Naționale a României privind organizarea și functionarea Centralei Incidentelor de Plati.

(1) Părțile contractante au obligația efectuării tuturor plăților la data scadentei, stabilita conform contractelor.

(2) Părțile contractante vor organiza evidenta obligațiilor de plată pe scadente, potrivit contractelor.

(1) În contractele incheiate, părțile pot prevedea ca, în cazul neindeplinirii până la scadenta sau până la un alt termen convenit a obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii sa plateasca, în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de intarziere, începând cu prima zi lucratoare după data scadentei.

(2) În contractele comerciale dintre părțile contractante, indiferent de forma în care acestea se incheie, în afara penalitatilor contractuale prevăzute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligațiilor asumate de debitor, se pot include și daune-interese pentru neexecutarea totala sau parțială a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.

(3) Totalul penalitatilor pentru intarziere în decontare, prevăzute la alin. (1) și (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.

(1) Agentii economici - comercianti, persoane juridice, care nu își indeplinesc în mod intentionat oblibațiile asumate prin contract, vor sista orice plata reprezentand sporuri, cu excepția celui de vechime, indemnizatii și premii pentru membrii consiliilor de administratie, directorii generali, directorii generali adjuncți, directorii și directorii adjuncți, precum și achizitii de bunuri mobile sau imobile care nu sunt necesare direct procesului de productie.

(2) Comerciantii, persoane fizice, care, cu rea-credinta stabilita în condițiile legii, nu își indeplinesc oblibațiile asumate prin contract, vor sista, de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, orice achizitii de bunuri mobile sau imobile.

(1) Părțile contractante pot realiza plățile prin utilizarea urmatoarelor instrumente de plată garantate și/sau mecanisme de mobilizare a creanțelor:

a) ordin de plată;

b) cec, certificat conform prevederilor Legii asupra cecului nr. 59/1934, cu modificările ulterioare;

c) cambie și bilet la ordin, avalizate de o societate bancara și acceptate în prealabil de obligatul principal, conform prevederilor Legii asupra cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934, cu modificările ulterioare;

d) forfetare sau factoring.

(2) În înțelesul prezentei legi, mecanismele de mobilizare a creanțelor, prevăzute la alin. (1) lit. d), se definesc astfel:

a) forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de servicii își vinde creantele pe care le are asupra unui cumparator sau beneficiar unei societăți bancare sau unei institutii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare;

b) factoringul este contractul incheiat între o parte, denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancara sau o institutie financiară specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creanțelor și prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.

(1) Părțile contractante vor introduce cereri de chemare în judecata în vederea recuperării creanțelor, cu excepția celor reglementate prin norme speciale.

(2) După pronuntarea unei hotărâri judecătorești definitive în favoarea sa, prin executorul judecătoresc, conform prevederilor legale în vigoare, creditorul va urmări patrimoniul debitorului, în urmatoarea ordine:

a) mijloace banesti, inclusiv disponibilitatile aflate în conturile bancare;

b) active financiare de orice fel;

c) produse finite, materii prime și materiale, mijloace fixe;

d) creante și alte valori patrimoniale aflate în circuitul civil.

(1) Titlul executoriu este prezentat de executorul judecătoresc băncilor sau oricăror persoane juridice sau fizice care dețin valori patrimoniale ale debitorului, sub orice formă ar fi acestea, și are prioritate în satisfacerea creantei, cu excepția creditorilor cu garantii reale mobiliare și imobiliare.

(2) În cazul în care, pentru executarea silita a unei hotărâri judecătorești în materie comerciala, sunt necesare informații privind sumele depuse și operațiunile efectuate pe numele persoanelor fizice și juridice, băncile sunt obligate sa transmita, la cererea scrisa a instanței de executare sau a executorilor judecătorești, informațiile solicitate. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de informațiile bancare pe care le detine sau de care a luat cunoștința în orice mod.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică și persoanelor care obtin, din activitatea de control și supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informații de natura celor aratate mai sus.

(4) În cazul nerespectarii dispozițiilor alin. (2) și (3) se aplică masurile prevăzute la art. 108^1 alin. 1 pct. 2 lit. f) și art. 108^3 din Codul de procedură civila, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Constituie contraventie și se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei urmatoarele fapte:

a) neefectuarea, cu rea-credinta stabilita în condițiile legii, de către debitor a plăților la data scadentei, potrivit art. 3 alin. (1), cu excepția celor reglementate prin norme speciale;

b) neasigurarea evidentei obligațiilor de plată pe scadente, conform art. 3 alin. (2);

c) incalcarea prevederilor art. 5.

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se constata și sanctiunile se aplică de persoane anume desemnate din organele de control fiscal ale Ministerului Finanțelor Publice.