LEGE nr. 509 din 12 iulie 2002

(1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre agenții comerciali permanenți și comitentii acestora.

(2) În sensul prezentei legi, prin agent comercial permanent, denumit în continuare agent, se înțelege comerciantul, persoana fizica sau juridică, care, în calitate de intermediar independent, este împuternicit în mod statornic:

a) sa negocieze afaceri pentru o altă persoană fizica sau juridică, denumita în continuare comitent; sau

b) sa negocieze și sa încheie afaceri în numele și pe seama comitentului.

(3) Împuternicirea prevăzută la alin. (2) se poate exercita în una sau mai multe regiuni determinate, astfel cum se stabilește în contract.

(4) Agentul prestează serviciul caracteristic cu titlu principal sau accesoriu și contra unei remunerații.

(5) Agentul nu este prepusul comitentului.

(1) Prezenta lege nu se aplică activității persoanelor care:

a) acționează ca intermediar în cadrul burselor de valori și al piețelor reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate;

b) au calitatea de agent sau broker de asigurări și reasigurari;

c) în calitate de agent prestează un serviciu neremunerat.

(2) Nu constituie agent, în înțelesul prezentei legi, persoana care:

a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice și atribuții de reprezentare a acesteia;

b) este asociat sau acționar și este imputernicita în mod legal sa îi reprezinte pe ceilalți asociați sau acționari;

c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau sechestru, în raport cu comitentul.

(1) Agentul nu poate negocia și nu poate încheia, pe contul sau, fără consimțământul expres al comitentului, în regiunea determinata prin contract, operațiuni de comerț concurente privind bunuri și/sau servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenție.

(2) În lipsa unei stipulații contrare agentul poate reprezenta mai mulți comitenți, iar comitentul se poate folosi în același timp, în aceeași regiune și pentru același comerț de mai mulți agenți.

(3) Agentul poate primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinata prin contract, operațiuni pentru mai mulți comitenți concurenți numai dacă în contractul de agenție se stipulează în mod expres o asemenea permisiune.

(1) În sensul prezentei legi, prin clauza de neconcurenta se înțelege acea prevedere contractuală al carei efect consta în restrangerea activității profesionale a agentului pe perioada desfășurării și/sau ulterior încetării contractului de agenție.

(2) Clauza de neconcurenta trebuie redactată în scris, sub sancțiunea nulității.

(3) Clauza de neconcurenta se aplică doar pentru regiunea geografică sau grupul de persoane și regiunea geografică la care se referă contractul de agenție și doar pentru bunurile și serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit sa negocieze și sa încheie operațiuni; orice extensiune a sferei clauzei de neconcurenta este anulabila la cererea agentului.

(4) Restrangerea activității prin clauza de neconcurenta nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenție.

(1) Agentul trebuie să îndeplinească obligațiile ce decurg din împuternicirea care îi este data, personal sau prin prepușii săi, în conformitate cu instrucțiunile primite și în scopul realizării intereselor comitentului.

(2) În executarea împuternicirilor primite agentul este obligat sa acționeze cu buna-credința și cu diligenta unui profesionist.

(3) Agentul este obligat:

a) sa îi procure și sa îi comunice comitentului pentru care acționează informațiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract, care l-ar putea interesa pe acesta, precum și toate celelalte informații necesare de care dispune;

b) să depună diligenta necesară pentru negocierea și, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este împuternicit, în condiții cat mai avantajoase pentru comitent;

c) să respecte în mod corespunzător instrucțiunile rezonabile primite de la comitent, ținând seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora;

d) sa țină în registrele sale partide separate pentru operațiunile ce îl privesc pe fiecare comitent;

e) sa depoziteze bunurile sau esantioanele într-o maniera care să permită identificarea celor aparținând fiecărui comitent;

f) sa îndeplinească orice alta obligație care îi revine potrivit contractului și dispozițiilor legale.

(4) Executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenti este supusă prevederilor Codului civil.

(1) În raporturile cu agentul comitentul este obligat sa acționeze cu buna-credința și cu diligenta unui profesionist.

(2) Comitentul este obligat:

a) sa pună la dispoziție agentului în timp util și într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife și orice alte documente necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile respective;

b) sa furnizeze agentului informațiile necesare executării contractului de agenție;

c) sa îl înștiințeze pe agent într-un termen util atunci când va prevedea ca volumul operațiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa în mod normal;

d) sa plătească agentului remunerația în condițiile și la termenele stabilite prin contract sau prin lege;

e) sa îndeplinească orice alta obligație care îi revine potrivit contractului și dispozițiilor legale.

(3) Comitentul trebuie să îl informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operațiunii, despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unei operațiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate de agent.

(1) Agentul nu poate, fără împuternicire specială, sa primească plata și nici sa acorde reduceri sau amânări pentru creanțele comitentului.

(2) Agentul poate primi reclamații privitoare la viciile bunurilor sau serviciilor și poate solicita orice măsuri de asigurare în interesul comitentului, fiind obligat în ambele cazuri sa îl înștiințeze de îndată pe acesta.

(1) Remunerația agentului consta fie într-o sumă fixa, fie într-un comision, fie în parte o sumă fixa și în parte un comision, potrivit acordului părților.

(2) În lipsa unor prevederi legale sau a unor stipulații derogatorii agentul are dreptul de a primi o remunerație în conformitate cu uzanțele comerciale ale zonei și sectorului de piața în care acesta operează. În absenta unor asemenea uzante agentul este îndreptățit sa primească o remunerație corespunzătoare, ținând seama de toate aspectele caracteristice operațiunilor efectuate.

(1) În sensul prezentei legi, prin comision se înțelege orice formă de remunerație al carei cuantum se obține prin raportare la volumul sau la valoarea operațiunilor.

(2) Dispozițiile art. 12-17 sunt aplicabile numai în măsura în care agentul primește comision cu titlu de remunerație totală sau parțială.

a) operațiunea este încheiată ca urmare a intermedierii agentului;

b) operațiunea este încheiată, fără intermedierea agentului, cu o terta persoana care a fost procurata anterior de acesta drept client, cu condiția ca aceasta operațiune să aibă o natura similară celei încheiate anterior cu acel client;

c) operațiunea este încheiată cu un client dintr-o regiune determinata sau care face parte dintr-un grup de persoane determinat, pentru care agentul a primit împuternicire exclusiva prin contractul de agenție.

a) încheierea acelei operațiuni survine într-un termen rezonabil de la data încetării contractului de agenție, iar încheierea operațiunii se datorează în principal activității prestate de agent pe durata contractului de agenție;

b) comanda terților a fost primită de comitent sau de agent, în conformitate cu dispozițiile art. 12, anterior încetării contractului de agenție.

(1) În cazul înlocuirii agentului noul agent nu are dreptul de a primi comisionul prevăzut la art. 12 dacă acesta este datorat agentului precedent în temeiul art. 13.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când din circumstanțele concrete rezultă ca este echitabil ca acel comision să fie împărțit între agenții respectivi.

(1) Dreptul la comision se naște la data la care se îndeplinește una dintre următoarele condiții:

a) comitentul își executa obligațiile contractuale față de terta persoana;

b) comitentul ar fi trebuit să își execute obligațiile contractuale potrivit convenției sale cu terta persoana;

c) terta persoana își executa obligațiile contractuale.

(2) Dreptul la comision se naște cel mai târziu la data la care terta persoana își executa obligațiile sau ar fi trebuit să le execute, dacă comitentul și-ar fi executat în mod corespunzător obligațiile sale.

(3) Părțile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2).

(1) Comisionul se datorează și pentru operațiunile încheiate, dar la a căror executare părțile au renunțat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplică în acest caz în mod corespunzător.

(2) Dreptul la comision nu se stinge decât dacă și în măsura în care operațiunea încheiată între comitent și terta persoana nu se executa, iar aceasta neexecutare nu este datorată unor circumstanțe imputabile comitentului.

(3) În caz de executare parțială din partea terței persoane, agentul este îndreptățit doar la plata unei cote-părți din comision, proporțională cu suma încasată de comitent.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (2) și (3) comisioanele percepute vor fi rambursate, după caz, în tot sau în parte.

(5) Părțile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2).

(1) Contul comisioanelor va fi lichidat de comitent la sfârșitul fiecărui trimestru și se va trimite agentului împreună cu copiile de pe facturile ce au fost expediate clienților, precum și cu precizarea elementelor esențiale care au stat la baza calculării valorii comisionului.

(2) Agentul este îndreptățit să solicite sa îi fie remisă orice informație, inclusiv extrase ale registrelor contabile ținute de comitent, care îi este necesară pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică în condițiile prevăzute de legea specială, atunci când dezvaluirea informațiilor respective vizează ordinea publică sau siguranța naționala.

(4) Comisionul trebuie plătit cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului în cursul căruia a luat naștere dreptul la comision.

(5) Părțile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (1), (2) și (4).

(1) Contractul de agenție pe durata nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu acordarea obligatorie a unui preaviz.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și contractului de agenție pe durata determinata care prevede o clauza expresă privind posibilitatea denunțării unilaterale anticipate.

(3) Termenul de preaviz care însoțește declarația de denunțare trebuie să aibă o durată de minimum o luna pentru primul an de contract.

(4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mărește cu câte o luna pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depășească 6 luni.

(5) Părțile nu pot stabili prin convenție termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute la alin. (3) și (4).

(6) Dacă părțile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) și (4), prin contractul de agenție nu se vor putea stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.

(7) Dacă părțile nu stabilesc altfel, sfârșitul termenului de preaviz trebuie să coincida cu sfârșitul unei luni calendaristice.

(8) Prevederile alin. (1)-(7) se aplică corespunzător contractului pe durata determinata transformat, potrivit art. 19, în contract pe durata nedeterminată; în acest caz la calculul termenului de preaviz se va ține seama de întreaga perioadă cumulată a contractului, cuprinzând atât durata determinata a contractului, cat și perioada în care acesta se considera pe durata nedeterminată.

(1) Oricare dintre părți poate rezilia contractul de agenție fără preaviz sau înainte de expirarea termenului contractului, în cazul unei neindepliniri din culpa grava a obligațiilor contractuale de către cealaltă parte.

(2) Contractul de agenție poate fi denunțat imediat de oricare dintre părți, cu repararea prejudiciilor astfel pricinuite celeilalte părți, atunci când circumstanțe excepționale, altele decât forta majoră ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborării dintre comitent și agent.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) se prezuma încetarea contractului la data primirii notificării scrise a intentiei de denunțare a contractului și a motivului denunțării.

(1) La încetarea contractului de agenție agentul este îndreptățit sa primească de la comitent o indemnizație, în măsura în care:

a) a procurat noi clienți comitentului sau a sporit semnificativ volumul operațiunilor comerciale cu clienții existenți, iar comitentul obține încă foloase substanțiale din operațiunile cu acești clienți; și

b) plata acestei indemnizații este echitabila, având în vedere circumstanțele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operațiunilor încheiate de comitent cu clienții prevăzuți la lit. a), precum și posibila restrangere a activității profesionale a agentului datorită existenței în contractul de agenție a unei clauze de neconcurenta.

(2) Valoarea indemnizației nu poate depăși o sumă echivalenta cuantumului unei remunerații anuale, calculată pe baza mediei anuale a remunerațiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu insumeaza 5 ani, remunerația anuală este calculată pe baza mediei remunerațiilor încasate în cursul perioadei respective.

(3) Acordarea indemnizației prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condițiile legii.

(4) În cazul în care contractul de agenție încetează ca urmare a decesului agentului, urmează să se aplice în mod corespunzător prevederile alin. (1).

(5) Dreptul la indemnizația prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la alin. (4) se stinge dacă agentul ori, după caz, succesorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretențiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenție.

a) comitentul reziliază contractul datorită unei încălcări de către agent a obligațiilor sale din culpa grava;

b) agentul denunta unilateral contractul, cu excepția cazului în care aceasta denunțare este motivată de cauze precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, care împiedica în mod justificat continuarea activităților acestuia, sau de cauze justificate, imputabile comitentului;

c) în cazul novatiei contractului de agenție prin înlocuirea agentului cu o terta persoana.

(1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta dacă contractul de agenție încetează în următoarele situații:

a) comitentul denunta unilateral contractul de agenție fără a respecta termenul de preaviz, legal sau convențional, și fără a exista un motiv grav pe care comitentul sa îl fi comunicat de îndată agentului;

b) agentul reziliază contractul pentru un motiv grav imputabil comitentului și îl informează de îndată despre aceasta pe comitent;

c) contractul de agenție este reziliat de instanța judecătorească ca urmare a culpei comitentului.

(2) La cererea agentului instanța poate, ținând seama și de interesele legitime ale comitentului, sa înlăture sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci când consecințele prejudiciabile ale acesteia pentru agentul comercial sunt contrare echității.

(3) Instanța poate, la cererea agentului, sa reducă cuantumul clauzei penale sau al indemnizației stipulate pentru încălcarea de către acesta a clauzei de neconcurenta, dacă considera ca aceasta este excesiva în raport cu împrejurările cauzei.