privind garantarea furnizarii de servicii publice subvenționate de transport rutier intern și de transport pe căile navigabile interioare
Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 19/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, dându-se textelor o noua numerotare.
Ordonanța Guvernului nr. 97 din 30 august 1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, și a mai fost modificată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 octombrie 2000 (aprobată prin Legea nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001).
(1) Transporturile publice rutiere interne și pe căile navigabile interioare contribuie la libera circulație a persoanelor, mărfurilor și altor bunuri în interiorul tarii, la rezolvarea unor interese majore ale economiei, în condiții ecologice și eficiente, executate de diferiți operatori de transport, posesori de licențe și/sau autorizații obținute în conformitate cu reglementările în vigoare.
(2) Transporturile publice rutiere interne și pe căile navigabile interioare se desfășoară în regim concurential, iar tarifele aferente se stabilesc liber pe piața, în funcție de cerere și de oferta, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel.
Pentru satisfacerea unor necesitați de natura economică, socială sau de mediu, pentru acordarea de facilități unor categorii de persoane defavorizate sau provenind din zone defavorizate greu accesibile sau pentru a se asigura capacități suficiente de transport pe anumite rute se pot stabili servicii publice subvenționate de transport rutier intern și pe căile navigabile interioare.
(1) Serviciile publice subvenționate de transport intern se stabilesc de Guvern prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, de consiliile locale sau județene, după caz, denumite în continuare autorități competente, dacă reglementările în vigoare nu prevăd altfel.
(2) La stabilirea unor servicii publice subvenționate de transport se va ține seama de:
a) interesul general, social și economic;
b) posibilitatea utilizării mai multor moduri de transport în conexiune intermodala;
c) tarifele și condițiile de transport care pot fi oferite beneficiarilor;
d) posibilitățile financiare de acoperire a subvențiilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
(3) În cazul în care serviciul public subventionat de transport se poate desfășura prin mai multe moduri de transport, va fi ales acel mod sau moduri în conexiune intermodala, care presupun costurile cele mai mici.
(4) Rutele, condițiile și tarifele aferente acestor transporturi subvenționate se stabilesc de către autoritățile competente. Tarifele și calculatia acestora vor fi avizate de Oficiul Concurentei, conform prevederilor legale în vigoare.
(5) Încredințarea serviciilor publice subvenționate de transport se va face de către autoritatea competentă, în regim concurential, cu respectarea prevederilor legale aplicabile achizițiilor publice.
Prin serviciu public subventionat de transport se înțelege acel transport public care necesita subvenții bugetare, pe care un operator de transport este obligat sa îl efectueze, în condițiile impuse de autoritățile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activității sale, pe perioada efectuării serviciului public subventionat contractat.
Serviciul public subventionat de transport se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite următoarele obligații:
a) obligația de exploatare, care impune operatorului de transport autorizat și/sau licențiat să efectueze serviciul respectiv în condiții de continuitate, regularitate și de asigurare a capacităților necesare de transport și să respecte condițiile impuse de autoritățile competente care acorda subvenția. Obligația de exploatare include și obligația operatorului de transport respectiv de a asigura toate serviciile complementare serviciului public de transport, respectiv: transportul bagajelor, spații pentru depozitarea bagajelor, vânzarea de bilete în interiorul vehiculelor, informarea călătorilor în timpul transportului, întreținerea și curățenia mijloacelor de transport, imbarcarea și debarcarea pasagerilor în locuri special amenajate - gări, autogări, pontoane de acostare -, condiții de confort în timpul transportului;
b) obligația de transport, care impune oricărui operator de transport sa accepte și să efectueze servicii publice subvenționate de transport în condițiile stabilite de autoritățile competente;
c) obligația tarifara, care impune operatorilor de transport practicarea tarifelor stabilite de autoritățile competente, contrar interesului comercial al operatorilor, impunere care rezultă fie din stabilirea tarifelor sub costurile reale, fie din respingerea cererii de majorare a anumitor tarife.
(1) Se considera ca o obligație de exploatare și/sau de transport poate avea efect economic negativ asupra activității operatorilor de transport care îndeplinesc respectiva obligație, dacă cheltuielile ocazionate de efectuarea acestei obligații sunt mai mari decât veniturile obținute.
(2) Determinarea efectului economic negativ se face pe baza bilanțului anual, prin care se evidențiază diferența dintre cheltuielile efectuate și veniturile realizate, ca urmare a respectării obligațiilor de exploatare și/sau de transport.
(3) Dacă obligația de exploatare și/sau de transport se referă la una sau la mai multe categorii de persoane ori rute de transport practicate de respectivul operator de transport, efectul economic negativ se va stabili luându-se în considerare numai cheltuielile și veniturile aferente transportului acestor categorii de persoane sau pe rutele de transport respective.
(4) Se considera ca obligația tarifara are efecte economice negative atunci când diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente serviciului public subventionat de transport este mai mica decât diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente aceluiași transport, dacă acesta s-ar fi desfășurat în condiții de concurenta, iar tarifele de transport s-ar fi stabilit pe criterii comerciale.
(5) Pentru serviciile publice subvenționate de transport se organizează evidența contabilă distinctă.
(1) Operatorii de transport care prestează servicii publice subvenționate de transport beneficiază de subvenții de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe.
(2) Valoarea subvențiilor se calculează după cum urmează:
a) în cazul unei obligații de exploatare sau de transport, valoarea subvențiilor este egala cu diferența dintre diminuarea cheltuielilor și diminuarea veniturilor operatorilor de transport care efectuează transportul public, care ar rezultă dacă respectivul operator de transport nu ar respecta obligațiile respective;
b) în cazul unei obligații tarifare, valoarea subventiei se stabilește pe baza următoarei formule de calcul:
C = [N(ute) x t(c)]-[N(utr) x t(i)-[C(tc) - C(ti)],
- N(ute) reprezintă numărul estimat de unități de transport (număr de călători sau unități de marfa);
- N(utr) reprezintă numărul efectiv de unități transportate (număr de călători sau unități de marfa);
- t(c) reprezintă tarifele practicate pe piața pentru același gen de transport sau, în lipsa unor astfel de tarife, tarifele pe care operatorul de transport le-ar stabili pe baze comerciale;
- t(i) reprezintă tariful impus;
- C(tc) reprezintă costurile aferente serviciilor efectuate cu aplicarea unor tarife practicate pentru transporturi similare sau, în lipsa acestora, a unor tarife stabilite de operatorul de transport pe criterii comerciale;
- C(ti) reprezintă costurile rezultate prin aplicarea tarifelor impuse;
c) în cazul în care valoarea subventiei stabilită în conformitate cu prevederile lit. b) nu acoperă costurile aferente activității supuse obligației tarifare, valoarea subventiei pentru activitatea respectiva este egala cu diferența dintre costurile și veniturile activității respective.
(1) Serviciul public subventionat de transport se desfășoară pe baza unui contract încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței sau autoritatea competentă, după caz, care a stabilit și a solicitat executarea serviciului respectiv și operatorul de transport căruia îi revine obligația efectuării acestuia.
(2) Contractul va cuprinde în mod obligatoriu:
a) categoriile de persoane sau de mărfuri care beneficiază de serviciul public subventionat de transport;
b) ruta sau rutele pe care se desfășoară serviciul public subventionat de transport;
c) obligațiile de exploatare, de transport și de tarifare, precum și condițiile de calitate în care urmează să se desfășoare serviciul public subventionat de transport;
e) modul de calcul și termenele de plată a subvențiilor;
f) perioadele în care se efectuează regularizarea cuantumului subvențiilor;
g) clauze privind modificarea, suspendarea, încetarea sau rezilierea contractului;
h) penalități pentru nerespectarea condițiilor contractuale;
i) cazuri de forta majoră.
Autoritățile competente care au stabilit un serviciu public subventionat de transport pot hotărî modificarea, suspendarea, încetarea sau rezilierea contractului, după caz, în următoarele situații:
a) dacă acest serviciu poate fi efectuat printr-un alt mod de transport, în condiții de preț și de calitate mai avantajoase. În acest caz vechiul serviciu public subventionat de transport încetează în momentul în care noul serviciu începe sa funcționeze;
b) dacă operatorul de transport dovedește că nu mai poate efectua acest serviciu;
c) datorită lipsei surselor de finanțare pentru plata subvențiilor.
Condițiile și procedurile de suspendare sau de anulare, după caz, a serviciului public subventionat de transport, conform art. 9, vor fi prevăzute în actul de stabilire a acestuia de către autoritatea competentă, potrivit art. 3.