În temeiul art. 107 alin. (1) din Constituție și al art. 33 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările ulterioare,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Activitatea de salvare în munți cuprinde patrularea preventivă, asigurarea permanentei la punctele și refugiile SALVAMONT, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare și transportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Aceasta activitate este desfășurata de salvatori montani.
Consiliile județene în a căror raza administrativ-teritorială se afla trasee montane și/sau pârtii de schi organizează servicii publice județene SALVAMONT care coordonează activitatea de prevenire a accidentelor montane și de salvare în munți a persoanelor accidentate și a bolnavilor.
Serviciul public județean SALVAMONT are următoarele atribuții principale:
a) coordonează din punct de vedere administrativ și organizatoric activitatea de salvare montană în județ;
b) propune omologarea sau desființarea unor trasee montane;
c) coordonează și supraveghează activitatea de amenajare, întreținere și reabilitare a traseelor montane din județ;
d) asigura preluarea apelurilor de urgență privind accidentele montane și transmiterea acestora la șefii de formație SALVAMONT sau la înlocuitorii acestora;
e) asigura permanenta la punctele și refugiile SALVAMONT;
f) verifica îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 39;
g) organizează activitatea de pregătire profesională a salvatorilor montani în județ;
h) îndeplinește orice alte atribuții legate de activitatea de salvare montană prevăzute de legislația în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului județean.
În localitățile pe teritoriul cărora exista trasee turistice montane și/sau pârtii de schi consiliile locale pot organiza, în condițiile legii, servicii publice locale SALVAMONT.
Serviciul public local SALVAMONT are următoarele atribuții principale:
a) coordonează din punct de vedere administrativ și organizatoric activitatea de salvare montană la nivel local;
b) verifica îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 39;
c) angajează, conform prevederilor art. 7, formațiile necesare de salvatori montani;
d) asigura participarea salvatorilor montani, angajați în condițiile art. 7 lit. a), la formele de pregătire profesională organizate de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România;
e) colaborează cu serviciul public județean SALVAMONT;
f) îndeplinește orice alte atribuții în ceea ce privește salvarea montană prevăzute de legislația în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului județean și, respectiv, local.
În situația în care la nivelul localităților pe teritoriul cărora exista trasee montane și/sau pârtii de schi consiliile locale nu organizează servicii publice locale SALVAMONT, atribuțiile prevăzute la art. 5 lit. a)-d) se îndeplinesc de serviciul public județean SALVAMONT.
Serviciul public județean sau local SALVAMONT își constituie formațiile astfel:
a) prin încheierea de contracte de muncă, contracte de colaborare sau contracte de voluntariat cu fiecare salvator montan, în baza legislației în vigoare;
b) prin încheierea de contracte civile de prestări de servicii cu societăți civile profesionale de salvatori montani sau cu organizații neguvernamentale care au ca scop salvarea montană și care pun la dispoziție întreaga echipa sau echipele necesare activității de salvare montană.
Formația de salvare montană este alcătuită din minimum 6 membri salvatori montani.
Numărul formațiilor SALVAMONT este stabilit prin hotărâre a consiliului județean sau local, după caz, cu consultarea Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, în funcție de caracteristicile zonei montane, de afluenta turiștilor, schiorilor și alpiniștilor în zona montană respectiva.
Formația de salvare montană are următoarele atribuții principale:
a) deplasarea de urgență la locul solicitat, salvarea accidentatului sau a bolnavului, acordarea primului ajutor medical și transportarea acestuia la locul stabilit, pentru a fi preluat de personalul medical de specialitate;
b) patrularea preventivă în zonele montane cu flux turistic mare, grad de periculozitate ridicat și în stațiunile turistice montane de practicare intensiva a sporturilor de iarna;
c) orice alte sarcini la care s-a obligat prin clauzele contractului în baza căruia a fost angajata.
(1) Fiecare formație de salvare montană este condusă de un șef de formație ales de membrii acesteia. Șeful formației are sarcina de a organiza activitatea de patrulare, de a mobiliza formația pentru intervenție în timpul cel mai scurt, de a asigura coordonarea activității de intervenție și de a asigura instruirea permanenta a formației.
(2) Șeful formației de salvare montană își numește înlocuitorii care preiau atribuțiile acestuia în cazul indisponibilității titularului.
Formația de salvare montană este dotată de către consiliul județean sau local, după caz, cu materiale de intervenție, salvare și transport al accidentatului sau al bolnavului, conform baremurilor prevăzute în anexa nr. 1. Baremurile pot fi suplimentate prin decizie a Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România. Conducătorul formației SALVAMONT răspunde de folosirea și de păstrarea acestor materiale.
(1) Fiecare membru al formației SALVAMONT este dotat cu echipament și trusa de prim ajutor, conform baremurilor prevăzute la anexa nr. 1.
(2) Pentru acordarea asistenței medicale de urgență la locul accidentului, membrii formațiilor SALVAMONT vor efectua o perioada de instruire la nivelul serviciilor de ambulanta județene sau al unităților de primire a urgentelor din cadrul spitalelor județene.
Însemnele, legitimațiile și culorile distinctive ale echipamentelor membrilor echipelor SALVAMONT sunt unice pe întregul teritoriu al României și se stabilesc de către Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România. Folosirea acestor însemne de către persoane neautorizate constituie infracțiune și se pedepsește conform legislației în vigoare.
La acțiunile de patrulare preventivă sau la intervențiile cu un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari și persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul șefului formației de salvare montană, care va tine o evidenta a acestora.
(1) Finanțarea serviciilor publice județene sau locale SALVAMONT, inclusiv dotarea și echiparea cabanelor cu aparatura, instrumente și materiale necesare desfășurării activității, se face din bugetele proprii ale județelor sau din bugetele locale, după caz.
(2) Nominalizarea cabanelor care trebuie echipate și dotate se face prin hotărâre a consiliului județean sau local, după caz, cu consultarea Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România.
(1) Serviciile medicale de urgență furnizate de formațiile SALVAMONT cu personal medical autorizat se subcontracteaza cu serviciile de ambulanta.
(2) În cazul accidentelor în munți formațiile SALVAMONT apelează serviciul de ambulanta care are obligația de a prelua de la acesta accidentații care necesita spitalizare.
Membrii formațiilor de salvare montană, care au încheiat contracte de colaborare și de voluntariat și care participa la activitățile de prevenire a accidentelor, de patrulare preventivă, salvare, pregătire și perfecționare, pot fi scoși de la locul de muncă pe durata desfășurării acestora, prin negociere între consiliile județene sau locale, după caz, și unitățile/instituțiile unde aceste persoane își desfășoară activitatea. Pentru perioada respectiva membrii echipelor SALVAMONT beneficiază de salariul mediu pe economie și de menținerea calității de persoana incadrata cu contract individual de muncă la unitățile/instituțiile unde aceste persoane își desfășoară activitatea.
(1) Fiecare membru al formației SALVAMONT primește, pe perioada activității de patrulare, precum și de salvare în munți constând în căutarea, acordarea primului ajutor medical și transportul accidentatului, o indemnizație de periculozitate care se stabilește prin hotărâre a consiliului județean sau local, în raport cu riscurile și cu condițiile naturale specifice, precum și cheltuielile de cazare și transport.
(2) Pe perioada participării la activitățile prevăzute la alin. (1), precum și la formele de pregătire profesională a salvatorilor montani, aceștia beneficiază de o indemnizație de hrana echivalenta cu baremul de hrana al sportivilor de performanta.
Notă Decizie de respingere: HP nr. 226/2025 , publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 11 iulie 2025.
Agenții economici din turism asigura echipelor SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de transport pe cablu și a serviciilor de cazare și alimentație pe perioada în care acestea sunt în acțiuni de patrulare preventivă și de salvare în munți.
(1) Serviciile publice SALVAMONT beneficiază de o frecventa radio de urgență națională, care este pusă la dispoziție în mod gratuit, precum și de o pereche de frecvente de lucru pe repetor pentru probleme de organizare și cooperare în munți, care sunt asigurate, de asemenea, gratuit.
(2) Refugiile și bazele SALVAMONT trebuie să fie dotate cu stații de radioemisie fixe.
(1) Membrii formațiilor de salvare montană încheie asigurări pentru răspundere civilă profesională, de viața sau pentru accidente.
(2) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajați în condițiile art. 7 lit. a) este achitată de consiliile locale sau de consiliile județene, după caz.
(3) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajați în condițiile art. 7 lit. b) este achitată de persoana juridică angajatoare a acestora.
(1) Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România are, în domeniul prevenirii accidentelor montane și organizării activității de salvare în munți, următoarele atribuții:
a) coordonează din punct de vedere tehnic activitatea de salvare montană din întreaga țara, având dreptul de a emite norme tehnice obligatorii în activitatea de salvare montană;
b) organizează examenul de atestare în profesia de salvator montan;
c) organizează formele de pregătire profesională a salvatorilor montani;
d) organizează examenele de atestare periodică a salvatorilor montani;
e) conferă și ridica dreptul de libera practica în profesia de salvator montan;
f) aplica sancțiuni disciplinare membrilor săi;
g) organizează echipe speciale de salvatori montani;
h) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de statutul sau.
(2) Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România este recunoscuta ca asociație de utilitate publica.
Poate deveni salvator montan orice persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) are vârsta de cel puțin 18 ani;
b) nu are antecedente penale;
c) are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată prin fișa medicală;
d) a parcurs formele de pregătire profesională și a efectuat un stagiu de aspirantura, stabilite de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România;
e) are o conduita demna și morala;
f) a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România.
(1) Salvatorii montani au obligația de a participa la intervale stabilite de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România la examene de reconfirmare a dreptului de libera practica în profesia de salvator montan.
(2) Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevăzute la alin. (1) duce la pierderea dreptului de libera practica în profesia de salvator montan.
Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România stabilește prin norme proprii și alte situații care determina pierderea dreptului de libera practica în profesia de salvator montan.
Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să prezinte interes și să facă legătura între doua sau mai multe obiective;
b) să fie accesibil atât vara, cat și iarna, scop în care se vor evita, atât cat este posibil, versanții sau crestele expuse la viscole ori la curenți puternici de aer. În condiții speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;
c) să evite zonele favorabile producerii avalanselor de zăpada, alunecărilor de teren sau căderilor masive de pietre;
d) să nu necesite construirea prea multor amenajări - podețe, balustrade, trepte - și să permită îmbunătățirea potecii - lărgirea ei, acoperirea porțiunilor surpate -, fără cheltuieli mari;
e) să nu traverseze zone întinse de grohotisuri sau de mlaștini.
Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt prevăzute în anexa nr. 2.
În funcție de desfășurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc următoarele sisteme de marcaje:
a) marcaje în grup, care au, inițial, un parcurs comun, după care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;
b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;
c) marcaje în circuit, care au același punct de plecare și de sosire;
d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit și magistrala, în general traseu de creasta, din care se ramifica sau către care se dirijează mai multe trasee secundare;
e) marcaje pentru traseele dus-întors.
Pentru marcarea traseelor turistice montane și pentru asigurarea uniformității și respectării inscripționării internaționale se utilizează semnele prevăzute în anexa nr. 3.
Indicatoarele de trasee turistice montane sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
Documentațiile pentru amenajarea traseelor turistice montane noi și pentru modificarea traseelor existente se întocmesc de către consiliile județene sau locale, după caz, și de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România și cuprind:
a) date de baza - traseul, unitatea montană, județul sau județele în a căror raza se afla traseul;
b) date privind execuția și întreținerea marcajului și a traseului;
c) harta traseului la una dintre scările: 1:50.000, 1:25.000 sau 1:20.000.
Omologarea traseelor turistice montane se face de Ministerul Turismului, conform legislației în vigoare, în baza documentațiilor prevăzute la art. 32 și la initiativa consiliului județean sau local, după caz, în a cărui raza se afla traseul și a Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România.
Condițiile materiale și financiare necesare lucrărilor de amenajare și întreținere a traseelor turistice montane se asigura de consiliile județene și/sau locale sub a căror autoritate funcționează serviciul public SALVAMONT.
Pentru întreținerea traseelor turistice montane sunt obligatorii următoarele lucrări:
a) periodic se curata, se repara și se îmbunătățesc potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile și lanțurile de sprijin, copertinele și punțile peste ape și se înlătura toate obstacolele care barează trecerea;
b) în fiecare primavara se completează și se înlocuiesc stâlpii, săgețile, indicatoarele, inscriptionarile și semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;
c) stâlpii de marcaj din zonele de avalanșe se schimba pe teren ferit, iar marcajul se înlocuiește pe aceste porțiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.
Pentru adăpostirea persoanelor aflate în dificultate, surprinse de schimbări meteorologice bruște în zone montane izolate, departe de cabane, se construiesc, se amenajează sau se reamenajeaza refugii.
Lucrările de amenajare, precum și de construire a refugiilor, a bazelor SALVAMONT și a punctelor sanitare SALVAMONT se executa de către consiliile județene și locale în a căror raza administrativ-teritorială se afla, sub directa supraveghere a serviciului SALVAMONT.
Fondurile necesare pentru amenajarea și întreținerea traseelor turistice montane, precum și pentru construirea refugiilor, a bazelor SALVAMONT și a punctelor sanitare SALVAMONT se asigura din bugetele proprii ale județelor și din bugetele locale.
Persoanele fizice sau juridice care administrează cabane montane, nominalizate potrivit prevederilor art. 16 alin. (2), au următoarele obligații principale:
a) să doteze cabanele, cu finanțarea potrivit prevederilor art. 16 alin. (1), cu: semnalizatoare luminoase pentru orientarea turiștilor în timpul nopții și în condiții meteorologice care prezintă pericol de accidentare; post telefonic fix sau mobil și stație de emisie-recepție radio; mijloace de avertizare sonore la cabanele de creasta, care vor fi folosite în mod intermitent pentru orientarea turiștilor în timpul unor condiții meteorologice deosebite, precum și ca semnal de alarma în caz de accidente, semnal stabilit convențional între cabanieri, echipele SALVAMONT, unitățile din apropiere ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne și stațiile meteorologice; materiale, instrumente și medicamente prevăzute în anexa nr. 1, pentru cabane;
b) să monteze la cabane panouri cu traseele din zona, diferite pentru sezonul de vara și pentru cel de iarna, cu marcarea distinctiva a porțiunilor periculoase și a refugiilor care pot fi folosite;
c) să întocmească registrul de trafic al turiștilor la cabana;
d) să afișeze zilnic buletinul meteorologic;
e) să informeze turiștii asupra celor mai convenabile cai de acces, în funcție de condițiile meteorologice ale zilei.
Persoanele fizice sau juridice care organizează acțiuni turistice în munți au următoarele obligații principale:
a) să utilizeze ghizi montani calificați, dotați cu mijloace de comunicație (telefon mobil, stație radio de comunicație) capabile să asigure legătura cu punctele de alarmare a formațiilor SALVAMONT;
b) să informeze turiștii asupra condițiilor meteorologice ale zilei;
c) să recomande turiștilor echipamentul necesar pentru parcurgerea traseului turistic montan;
d) să utilizeze variantele de trasee turistice montane adecvate componentei grupului și condițiilor meteorologice.
(1) Constituie contravenții următoarele fapte:
a) neorganizarea de către consiliile județene, care au zone montane în raza administrativ-teritorială, a serviciilor publice SALVAMONT;
b) neefectuarea de către consiliile județene sau consiliile locale, după caz, a lucrărilor de amenajare și întreținere a traseelor turistice montane;
c) neasigurarea formațiilor SALVAMONT și a cabanelor nominalizate cu baremurile minime de materiale, medicamente, instrumente și dispozitive prevăzute în prezenta hotărâre;
d) nerespectarea de către agenții economici și persoanele fizice a obligațiilor prevăzute la art. 39 și 40.
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:
a) cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. a) și b);
b) cu amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. c) și d).
(3) Amenzile se aplica și persoanelor juridice.
(4) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de personalul anume împuternicit al Ministerului Turismului.
(5) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Ministerul Sănătății și Familiei asigura, prin direcțiile județene de sănătate publica, convocarea și instruirea anuala a cabanierilor nominalizați potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) și a ghizilor montani pentru acordarea primului ajutor medical și folosirea medicamentelor din dotarea cabanelor turistice.
(1) Prezenta hotărâre intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeași data se abroga Hotărârea Guvernului nr. 1.269/1996 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea accidentelor turistice și organizarea activității de salvare în munți, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 2 decembrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE Contrasemnează: Ministrul turismului, Matei-Agathon Dan p. Ministrul sănătății și familiei, Radu Deac, secretar de stat p. Ministrul muncii și solidarității sociale, Răzvan Ionut Cirica, secretar de stat
București, 23 ianuarie 2003.
Nr. 77.
BAREMURI
de dotare a membrilor echipelor SALVAMONT și a cabanelor cu instrumentar medical, medicamente, materiale sanitare și cu materiale pentru intervenție, salvare și transport al bolnavilor și turiștilor accidentați în zona montană
1. Baremul de dotare a fiecărui membru al formației SALVAMONT cu echipament individual și materiale necesare pentru intervenție, salvare și transport al bolnavilor și turiștilor accidentați în zona montană:
– bocanci tip alpin: a) de iarna; b) de vara;
– costum alpin (pantalon de vara, bluza de vara, pelerina de ploaie, pantalon de iarna, bluza vatuita, șosete de lâna, suprapantalon, vesta vatuita, parazapezi, hanorac impermeabil);
– bocanci de schi;
– costum de schi;
– caciulita de schi;
– mănuși de protecție;
– schiuri complete (schiuri, bete de schi, legături alpine, legături de tura, piei de foca);
– ochelari de protecție;
– casca de protecție;
– vesta de siguranța;
– coltari;
– piolet;
– rucsac;
– aparatura de emisie-recepție radio;
– telefon mobil;
– binoclu;
– trusa medicală individuală;
– lanterna cu baterii;
– briceag.
2. Baremul de dotare cu instrumentar sanitar de prim ajutor, cu materiale sanitare și cu medicamente a trusei individuale de prim ajutor medical a fiecărui membru al formației SALVAMONT:
A. Instrumentar medical de prim ajutor: - pipeta 2 buc. - foarfece drept 1 buc. - pensa Kocher 1 buc. - pensa Pean dreapta 1 buc. - pipa Guedel 1 buc. - atela cervicală - atele Krammer de diferite mărimi, atele gonflabile sau alte materiale pentru imobilizări de fracturi, seturi 4 buc. - "batista salvatorului" sau alte dispozitive ajutătoare pentru respirația gura la gura 1 buc. - cutie din metal - 20/12 cm 1 buc. - coliere 2 buc. B. Materiale sanitare: - apa oxigenata 200 gr - alcool sanitar 200 gr - alcool iodat 5% 200 gr - comprese sterile, cutii 2 buc. - fesi 5/8 4 buc. - fesi 10/10 4 buc. - vata medicinala 200 gr - garou 1 m - role de leucoplast 1 buc. - pansament cu rivanol 2 pachete - pansament individual 2 buc. - tifon 1 m - mănuși - mănuși chirurgicale - folie izolanta, tip Sirius, pentru protejarea accidentatului 1 buc. - soluții perfuzabile C. Medicamente: - algocalmin tablete 20 buc. - aspirina tablete 20 buc. - bioxiteracor spray 1 flacon - colir oftalmologic antiseptic 1 flacon - nor spray 1 flacon - paracetamol tablete 20 buc. - unguent cu antibiotice 1 tub - scobutil 20 tablete - codeinfosfat 10 tablete - decongestionant nazal 1 flacon - loperamid 10 tablete - metoclopramid 10 tablete - cărbune medicinal 10 tablete - proculin picături 1 flacon - saprosan pulvis 1 flacon - musetel (plicuri) 1 punga - nitroglicerina 1 flacon - trombina uscata 1 flacon
3. Baremul minim de dotare a echipei SALVAMONT cu echipament și materiale pentru intervenție, salvare și transport al bolnavilor și turiștilor accidentați în zona montană:
- akija (targa pentru transport iarna) 2 buc. - targa cu roti 2 buc. - targi speciale 2 buc. - dispozitive de transport în abrupt 2 buc. - troliu 1 buc. - sonde avalanșe 10 buc. - corzi alpine diferite 4 buc. x 80 m - carabiniere 40 buc. - cordeline diferite 4 buc. x 50 m - aparatura de iluminat 2 buc. - aparatura pentru avertizare 1 buc. - aparatura de căutare în avalansa 1 buc. - saci de dormit 6 buc. - saltele izopren 6 buc. - corturi 2 buc. - surse de încălzire (primusuri) 2 buc. - câini de căutare 1 - mijloace de transport auto specifice (scutere de zăpada, ambulanta, masina de teren), opțional 1 buc. - ciocane alpinism 2 buc. - pitoane diferite 40 buc.
În funcție de complexitatea zonei de activitate, la aceasta dotare generală se adauga și alte materiale specifice, conform normelor emise de Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România.
4. Baremul de dotare a cabanelor cu instrumentar medical de prim ajutor, cu materiale sanitare și cu medicamentele care se acorda gratuit accidentaților sau bolnavilor:
A. Instrumentar medical de prim ajutor: - pipeta 1 buc. - foarfece drept 1 buc. - pensa Kocher 1 buc. - pensa Pean dreapta 1 buc. - pipa Guedel 1 buc. - atele Krammer de diferite mărimi, atele gonflabile sau alte materiale pentru imobilizări fracturi, seturi 4 buc. - "batista salvatorului" sau alte dispozitive ajutătoare pentru respirația gura la gura 1 buc. - cutie din metal - 20/12 cm 1 buc. - coliere 2 buc. B. Materiale sanitare: - apa oxigenata 200 gr - alcool sanitar 200 gr - alcool iodat 5% 200 gr - comprese sterile, cutii 2 buc. - fesi 5/8 4 buc. - fesi 10/10 4 buc. - vata medicinala 200 gr - garou 1 m - role de leucoplast 1 buc. - pansament cu rivanol 2 pachete - pansament individual 2 buc. - tifon 1 m C. Medicamente: - algocalmin fiole 5 buc. - algocalmin tablete 20 buc. - aspirina tablete 20 buc. - bioxiteracor spray 1 flacon - colir oftalmologic antiseptic 2 flacoane - nor spray 1 flacon - tetraciclina unguent 1 tub - unguent cu antibiotice 1 tub - saprosan pulvis 1 flacon - musetel (plicuri) 1 punga - nitroglicerina 1 flacon - dicarbocalm 1 cutie - antinevralgice 20 tablete - talazol 1 flacon - clorocalcin 1 flacon - bixtonim 2 flacoane - piramidon 30 tablete - emetiral tablete 1 flacon - revulsin 1 tub - ramnolax 2 flacoane - cărbune medicinal 1 cutie - paracetamol 20 tablete - codeina fosfatica 1 flacon - scobutil 1 flacon - ulcerotrat 20 tablete - loperamid 20 tablete - furazolidon 2 flacoane - romergan 10 tablete - diazepam 10 tablete - laxative comprimate 10 tablete - hiposerpil 10 comprimate - miofilin 10 tablete - milfidipin 10 tablete - propanolol 10 tablete - ampicilina 40 capsule - biseptol 20 tablete - metoclopramid 4 fiole - papaverina 4 fiole - scobutil compus 4 fiole - fortral 2 fiole - atropina 2 fiole - dogoxin 2 fiole - furosemid 2 fiole - adrenalina 3 fiole - efedrina 5% 3 fiole - cofeina 4 fiole - miofilin 4 fiole - calciu bromat 2 fiole - xilina 2% 6 fiole - hemisuc de H 10 fiole - diazepam 2 fiole - hidrocortizon acetat 4 fiole - glucoza 33% 4 fiole - adrenostazin 4 fiole - venostat 4 fiole - ser antiviperin 2 fiole - anatoxina tetanica 4 fiole - talc 10 plicuri.
5. Baremul de dotare a cabanei cu materiale pentru intervenție, salvare și transport al bolnavilor și turiștilor accidentați în zona montană:
- corzi alpine 80 m 2 buc. - sonde avalansa 10 buc. - akija (targa pentru transport iarna) 1 buc. - targa alpina pentru vara 2 buc. - carabiniere 10 buc. - ciocan alpin 1 buc. - lanterne 4 buc. - pitoane diferite 20 buc. - cordeline - 50 m 2 buc. - rucsac 1 buc.
CRITERIILE
de clasificare a traseelor turistice montane
Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt: timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare a turiștilor.
a) Timpul de mers se înscrie în fișa tehnica și pe indicatoare, exprimat în ore, fracțiuni de ora și, mai rar, în minute și se va calcula astfel:
– pe teren plat și pe pante mici, 4 km/h;
– în urcus, pe poteca amenajată, 350 m diferența de nivel/h;
– în urcus, pe poteca neamenajata, 250 m diferența de nivel/h;
– în coborâre, pe poteca amenajată, 450 m diferența de nivel/h;
– în coborâre, pe poteca neamenajata, 400 m diferența de nivel/h.
La o ora de mers se adauga 10 minute necesare odihnei. Distanta în kilometri se utilizează în calcul numai pe traseele cu peste 80% de mers pe plat și cu maximum 20% de mers pe panta cu înclinare de maximum 10 grade.
Pentru calcularea distanțelor și timpilor de mers se efectuează măsurători pe teren și pe harta.
b) Sezonalitatea este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în: trasee de primavara și de toamna, trasee de vara și trasee de iarna.
c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
– trasee cu grad mic de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 3-6 ore; diferența de nivel - 300-700 m; efort fizic moderat, care nu necesita pregătire fizica specială;
– trasee cu grad mediu de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 4-8 ore; diferența de nivel - 500-1.000 m; efort fizic susținut numai pe unele etape ale traseului, care necesita o condiție fizica și orientare bune;
– trasee cu grad mare de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 5-9 ore; diferența de nivel - 800-1.500 m; efort fizic continuu și intens, care necesita o foarte buna condiție fizica și antrenament înainte de abordarea traseului.
d) Nivelul de echipare solicitat drumetilor este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
– trasee care nu necesita echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfășoară pe poteci amenajate, drumuri forestiere și nu prezintă porțiuni accidentate;
– trasee care necesita echipament de drumeție de complexitate medie; acest tip de traseu se desfășoară pe poteci cu porțiuni accidentate, grohotisuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu;
– trasee care necesita echipament de drumeție special și complex; acest tip de trasee se desfășoară pe poteci accidentate, puțin conturate și/sau pe porțiuni fără poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune.
SEMNELE
utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane și condițiile de detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurarea uniformității și respectării inscripționării internaționale
Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarele semne:
a) banda verticala - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite și magistrale, care sunt, de regula, trasee de creasta;
b) crucea cu brate egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor de legătura;
c) triunghiul echilateral - pe fond alb - și punctul într-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;
d) punctul cu cercuri duble de culoare alba și roșie pentru traseele dus-întors.
Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roșu, galben și albastru, obligatoriu pe fond alb.
Pentru asigurarea uniformității și respectării inscripționării internaționale semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condiții de detaliu tehnic:
a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;
b) benzile de culoare vor avea o lățime de 6 cm, iar cele de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare alba, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare alba, o lățime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
e) crucea de culoare va avea cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulație, la distanțe astfel apreciate încât să fie ușor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcții de mers și la înălțimea de 1,5-2 m fata de sol;
g) în golurile alpine și în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stâlpi confecționați din țevi metalice; stâlpii vor fi vopsiti mai întâi cu grund de protecție, apoi cu vopsea de culoare alba și neagra, în dungi alternative de 30 cm lățime, vor fi prevăzuți la partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundații de ciment și apoi, în pământ și la partea superioară, cu o paleta pentru semnele de marcaj;
h) pentru protecția arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare;
i) în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatra, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălțime de 0,4-0,6 m;
j) în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat și nu are ramificații nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, vai) prin unul sau mai multe semne ușor vizibile;
k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, și nu alternativ, la distanțe mari unul de altul; în zonele stâncoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;
l) în punctele de inflexiune a direcției de mers a potecii se vor aplica săgeți bicolore (culoarea alba + culoarea marcajului), care vor indica unghiul directional; săgeata va avea o lungime de 40-50 cm, o lățime totală de 8-10 cm și unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade și de 120 grade;
m) în zone deosebit de circulate și expuse fenomenului de ceata marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atenționare acustic sau vizual, acționat electric sau mecanic; în cazul cabanelor funcționarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului;
n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante și rezistente la ger, căldura, soare, umezeala și agenții poluanți corosivi;
o) se va evita marcarea drumurilor publice și a drumurilor forestiere altfel decât prin tăblițe indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se interfereaza cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încât să fie bine relevate intrările și ieșirile din drumul public.
INDICATOARELE
de trasee turistice montane și standardizarea acestora
Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:
a) indicatoarele de direcție sunt: indicatoare de direcție simple, care au o lungime de 68 cm și o lățime de 28 cm, și indicatoare de direcție duble, care au o lungime de 78 cm și o lățime de 28 cm;
b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm și 63 cm/87 cm), în funcție de volumul de informații pe care îl conțin, și sunt amplasate pe verticala sau pe orizontala, pe un picior sau pe doua picioare;
c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor conține informații despre traseele turistice montane marcate și principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezintă.
Pe indicatoarele de la intrările și ieșirile de pe traseu vor fi trecute și dificultățile drumetiei astfel:
● pericol de avalansa;
● cornisa pe traseu;
● dificultăți alpine (pasaje, săritori);
● condiții meteo care pot influenta substanțial parcursul;
● orientare dificila;
● panta mare și alunecoasă;
d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, râuri, monumente ale naturii, vârfuri de munte, sei importante, pentru alte obiective culturale și de interes turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticla, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, în culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:
– tablele toponimice inscripționate cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra sunt pentru lacuri și râuri;
– tablele toponimice inscripționate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena sunt pentru monumente ale naturii;
– tablele toponimice inscripționate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare alba sunt pentru alte obiective de interes turistic.
Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea și implantarea lor se vor face cu respectarea următoarelor condiții:
– stâlpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m înălțime și de 0,10 m - 0,12 m grosime; stâlpii se vor ingropa în fundații solide, la o adâncime de 0,50 m - 0,70 m;
– paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe direcția de mers, iar săgețile, pe direcția axului traseului;
– săgețile indicatoare de direcție vor menționa obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers pana la acesta și semnul de marcaj;
– tablele indicatoare, care se vor instala în punctele de convergenta (raspantie) a mai multe trasee turistice montane, vor cuprinde obligatoriu următoarele informații inscripționate unele sub altele: semnele de marcaj, direcțiile de mers și timpul, unele indicații speciale (Drum periculos; Atenție, cad pietre.)
Locurile de începere a traseelor turistice montane, precum și intersecțiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, în ambele sensuri, indicatoare confecționate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibra de sticla.
-------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.