Asigurătorii autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele prevăzute la art. 10 alin. (1).
Se consideră că sunt întrunite elementele răspunderii civile față de terțe persoane (răspundere civilă delictuală) și se acordă despăgubiri atunci când rezultă cumulativ:
a) săvârșirea unei fapte ilicite de către deținătorul sau conducătorul autovehiculului care a produs accidentul, ca de exemplu: nerespectarea regulilor de circulație, acte de neglijență în conducerea sau paza autovehiculului etc.;
b) existența unui prejudiciu produs persoanei păgubite;
c) existența unui raport de cauzalitate între prejudiciul suferit de persoana păgubită și fapta ilicită a deținătorului sau conducătorului autovehiculului care a produs accidentul;
d) culpa deținătorului sau conducătorului autovehiculului în săvârșirea faptei ilicite, cauzatoare a accidentului. Este în culpă cel care săvârșește fapta cu intenție, din neglijență sau imprudență.
Asigurătorii acordă despăgubiri:
1. indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri), atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării autovehiculului asigurat;
2. pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalațiile cu care au fost echipate autovehiculele, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atașate, dar numai în timpul în care acestea sunt atașate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;
3. dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului (când paguba își are cauza în însușirile, acțiunea sau interacțiunea lucrului), prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate.
(1) În situația în care cel păgubit a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din pagubă care îi este imputabilă (culpă comună). În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte.
(2) În situația în care din acte nu rezultă întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzător de producerea accidentului.
Asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru:
1. cazurile în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a) dintr-un caz de forță majoră;
b) din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c) din culpa exclusivă a unei terțe persoane;
2. pagubele produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacă au fost provocate de un alt autovehicul aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică asigurată;
3. pagubele cauzate în situațiile în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității la data accidentului a poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sau răspunderea asigurătorului nu începuse;
4. pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
5. partea din prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
6. amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
7. cheltuielile făcute în procesul penal de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
8. sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
9. pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între deținătorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele păgubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă etc., cu titlu oneros sau gratuit);
10. pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru;
11. pagubele produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
12. pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei;
13. pretențiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparație.