ORDONANȚĂ nr. 9 din 22 ianuarie 2004 (*actualizată*)

(1) Prezenta ordonanță reglementează regimul juridic al contractelor de garanție financiară încheiate între persoanele prevăzute la art. 3, în scopul garantării obligațiilor financiare.

(2) Sunt supuse prezentei ordonanțe contractele de garanție financiară care pot fi probate prin înscris. Prin înscris se înțelege și orice înregistrare în formă electronică sau pe orice alt suport durabil, asimilată înscrisului, în condițiile legii.

(3) Prezenta ordonanță se aplică garanției financiare dacă aceasta a fost pusă la dispoziția beneficiarului și dacă punerea la dispoziție poate fi probată prin înscris.

(4) Nu pot face obiectul contractului de garanție financiară, reglementat de prezenta ordonanță, acțiunile emise de furnizorul garanției, acțiunile deținute de acesta la societăți afiliate sau acțiunile deținute de acesta la societăți al căror scop exclusiv este de a avea în proprietate mijloace de producție care sunt esențiale pentru activitatea furnizorului garanției sau de a deține bunuri imobile.

(1) În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) bancă de dezvoltare multilaterală - o bancă de dezvoltare internațională și regională, cum ar fi: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare - International Bank for Reconstruction and Development, Corporația Financiară Internațională - International Finance Corporation, Banca Interamericană de Dezvoltare - Inter-American Development Bank, Banca Asiatică de Dezvoltare - Asian Development Bank, Banca Africană de Dezvoltare - African Development Bank, Banca de Dezvoltarea a Consiliului Europei - Council of Europe Development Bank, Banca Nordică de Investiții - Nordic Investment Bank, Banca Caraibiană de Dezvoltare - Caribbean Development Bank, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare - European Bank for Reconstruction and Development, Banca Europeană pentru Investiții - European Investment Bank, Fondul European de Investiții - European Investment Fund, Corporația Interamericană de Investiții - Inter-American Investment Corporation, Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor - Multilateral Investment Guarantee Agency, Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre - Black Sea Trade and Development Bank, Banca Americii Centrale pentru Integrare Economică - Central American Bank for Economic Integration, Facilitatea Internațională de Finanțare în favoarea Imunizării - International Finance Facility for Immunisation, Banca Islamică pentru Dezvoltare - Islamic Development Bank;

b) cauză care determină executarea garanției - neexecutarea obligației financiare garantate sau orice fapt convenit de părți ca fiind similar neexecutării, la apariția căruia, conform termenilor contractului de garanție financiară sau prin efectul legii, beneficiarul garanției este îndrituit fie să execute garanția prin valorificarea ori prin însușirea, în contul creanței garantate, a garanției financiare, fie să beneficieze de clauza de compensare cu exigibilitate imediată;

c) clauză de compensare cu exigibilitate imediată - acea clauză cuprinsă într-un contract de garanție financiară ori într-un alt contract care conține și clauze referitoare la garanția financiară sau, în absența unei asemenea clauze, orice dispoziție legală în conformitate cu care, ca efect al compensării ori în alt mod, la apariția unei cauze care determină executarea garanției se realizează, alternativ sau cumulativ, următoarele:

d) contract de garanție financiară - un contract cu sau fără transfer de proprietate, având ca obiect garantarea obligațiilor financiare, fie că acesta are ori nu are la bază un contract-cadru sau clauze și condiții generale;

e) contract de garanție financiară cu transfer de proprietate - un contract de garanție financiară, inclusiv contractul de report, în temeiul căruia furnizorul garanției transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanției financiare, în scopul garantării sau al asigurării în alt mod a executării obligațiilor financiare garantate;

f) contract de garanție financiară fără transfer de proprietate - un contract de garanție financiară în temeiul căruia furnizorul garanției pune la dispoziție garanția financiară în favoarea sau către un beneficiar al acesteia, furnizorul păstrând proprietatea deplină sau restrânsă ori drepturile depline asupra garanției financiare la momentul constituirii acesteia;

g) cont relevant - registrul sau contul în care sunt operate înscrierile prin care instrumentele financiare transmisibile prin înscriere în cont sunt constituite în garanție în favoarea beneficiarului. Registrul sau contul poate fi ținut de beneficiarul garanției financiare;

h) drept de utilizare - dreptul beneficiarului garanției de a folosi și de a dispune de garanția financiară ca și cum ar fi proprietar al acesteia, conform prevederilor contractului de garanție financiară fără transfer de proprietate;

i) garanție asupra instrumentelor financiare transmisibile prin înscriere în cont - garanția financiară constituită în baza unui contract de garanție financiară asupra unor instrumente financiare, dreptul de proprietate asupra acestora probându-se prin înscrierea într-un registru sau într-un cont ținut de către un intermediar ori pe seama acestuia;

j) garanție echivalentă înseamnă:

k) garanție financiară - sume de bani, instrumente financiare și/sau creanțe private, destinate garantării unor obligații financiare;

l) instrumente financiare - acțiuni ale societăților comerciale și alte valori mobiliare echivalente cu acțiuni ale societăților comerciale, obligațiuni și alte titluri de împrumut, dacă acestea sunt negociabile pe piața de capital, precum și orice alte titluri care sunt în mod normal negociate și care dau dreptul de a dobândi asemenea acțiuni, obligațiuni sau alte valori mobiliare, prin subscriere, cumpărare ori schimb, sau care dau dreptul la plata unei sume de bani, inclusiv unități ale organismelor de plasament colectiv, instrumente ale pieței monetare și orice creanțe/drepturi asupra instrumentelor prevăzute mai sus ori cu privire la aceste instrumente;

m) măsuri de reorganizare - măsuri care implică intervenția de orice natură a autorităților administrative sau judiciare, având drept scop conservarea ori redresarea situației financiare și care afectează drepturile preexistente ale terților, inclusiv măsuri care antrenează reducerea creanțelor, suspendarea plăților sau suspendarea măsurilor de executare a creanțelor;

n) obligații financiare garantate - obligații care constau în plata unei sume de bani și/sau transmiterea proprietății asupra unor instrumente financiare și a căror executare este garantată printr-un contract de garanție financiară;

o) procedură de lichidare - procedură colectivă care implică valorificarea activelor și distribuirea fondurilor obținute către creditori, acționari, asociați sau membri, după caz, procedură care presupune intervenția de orice natură a autorităților administrative ori judiciare, inclusiv în cazurile în care această procedură se finalizează printr-un concordat, plan de reorganizare sau alte măsuri similare, voluntare ori obligatorii, fie că sunt sau nu urmare a insolvenței;

p) societate afiliată unei societăți-mamă - societatea care este legată de o societate-mamă în una dintre următoarele modalități:

q) stat membru - stat membru, astfel cum acesta a fost definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

r) sume de bani - bani aflați în soldul creditor al unui cont, indiferent de moneda în care sunt denominați, sau alte creanțe similare având ca obiect sume de bani, cum ar fi depozitele pe piața monetară ori sumele datorate sau plătibile ca urmare a aplicării unei clauze de compensare cu exigibilitate imediată.

(2) Obligațiile financiare garantate definite la alin. (1) lit. n) pot consta în sau pot include:

a) obligații prezente sau viitoare, simple ori sub condiție sau la termen, inclusiv obligații care decurg dintr-un contract-cadru ori alte acorduri de acest fel;

b) obligații asumate față de beneficiarul garanției financiare de către o altă persoană decât furnizorul acesteia;

c) obligații de o anumită categorie sau tip, care se nasc ocazional.

(3) În sensul prezentei ordonanțe, oricare dintre entitățile legate în una dintre modalitățile prevăzute la alin. (1) lit. p) cu afiliatele unei societăți-mamă vor fi considerate afiliate ale celei din urmă.

a) o autoritate publică, cu excepția entităților care bene ficiază de garanția statului și care nu se află sub incidența prevederilor lit. b)-d), inclusiv:

b) o bancă centrală, Banca Centrală Europeană, Banca Reglementelor Internaționale, o bancă de dezvoltare multilaterală, Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană de Investiții;

c) o instituție financiară supusă supravegherii prudențiale, inclusiv:

d) o contraparte centrală, un agent de decontare sau o casă de compensație, astfel cum acestea sunt definite de lege, și o persoană juridică ori o altă entitate fără personalitate juridică, cu excepția persoanelor fizice, care acționează în numele ori pe seama uneia sau mai multor persoane care includ orice deținător de obligațiuni ori de alte titluri de împrumut sau orice altă instituție dintre cele definite în prezentul articol.

(1) Punerea la dispoziție a garanției financiare se face prin remiterea, transferarea, deținerea, înregistrarea sau orice altă modalitate prin care beneficiarul garanției ori persoana care acționează pe seama acestuia obține detenția sau controlul asupra garanției financiare. Garanția financiară se consideră pusă la dispoziție chiar dacă furnizorul acesteia beneficiază de dreptul de a înlocui garanția financiară, dreptul de a retrage în favoarea sa surplusul de garanții ori dreptul de a încasa veniturile aferente creanțelor private, până la o dispoziție contrară.

(2) Înscrisul probator trebuie să permită identificarea garanției financiare. În acest scop este suficient să se dovedească faptul că instrumentele financiare transmisibile prin înscriere în cont, care fac obiectul garanției financiare, sunt înregistrate în creditul contului relevant sau constituie un credit asupra acestui cont, iar sumele de bani care fac obiectul garanției financiare sunt înregistrate în creditul unui cont desemnat ori constituie un credit asupra acestui cont.

(3) Se consideră că garanția financiară se află sub controlul beneficiarului acesteia, atunci când:

a) garanția reală mobiliară asupra valorilor mobiliare s-a înscris în registrul emitentului, în condițiile legii;

b) garanția reală mobiliară asupra titlurilor de stat s-a înscris în registrul titlurilor de stat, în condițiile legii;

c) garanția reală mobiliară asupra certificatelor de depozit emise de Banca Națională a României s-a înscris în registrul emitentului, în condițiile legii;

d) sumele de bani și soldurile creditoare au fost blocate într-un cont deschis la o instituție de credit sau de către aceasta.

(1) Încheierea, valabilitatea, prioritatea, opozabilitatea, executarea sau admiterea ca probă a contractului de garanție financiară, precum și punerea la dispoziție a garanției financiare nu sunt condiționate de îndeplinirea vreunei formalități.

(2) Contractelor de garanție financiară și garanțiilor financiare prevăzute de prezenta ordonanță nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la ipotecile mobiliare cuprinse în Codul civil.

(4) Nu reprezintă formalități, în sensul alin. (1), următoarele:

a) punerea la dispoziție a garanției financiare;

b) probarea prin înscris a punerii la dispoziție a garanției financiare;

c) probarea prin înscris sau altă formă echivalentă, din punct de vedere juridic, a contractului de garanție financiară.

(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor Legii nr. 193/2000

a) drepturile sale de compensare a obligațiilor sale față de creditorii creanței private sau față de persoanele cărora respectiva creanță privată le-a fost pusă la dispoziție drept garanție;

b) drepturile care îi revin în temeiul normelor privind secretul bancar, care ar putea prejudicia sau limita posibilitatea creditorului care este parte într-o convenție din care rezultă o creanță privată de a oferi informații cu privire la creanța privată sau debitor, în scopul utilizării acelei creanțe private drept garanție.

(1) La apariția unei cauze care determină executarea garanției, beneficiarul acesteia poate să execute garanția financiară pusă la dispoziție în temeiul unui contract de garanție financiară, în condițiile prevăzute de acesta, în una dintre următoarele modalități:

a) în cazul sumelor de bani, prin compensarea acestora cu valoarea obligațiilor financiare garantate sau prin reținerea sumelor respective drept plată a acestor obligații;

b) în cazul instrumentelor financiare și al creanțelor private, prin vânzarea sau însușirea acestora, prin compensarea valorii lor cu valoarea obligațiilor financiare garantate ori prin reținerea instrumentelor respective drept plată a acestor obligații.

(2) Însușirea garanției financiare în temeiul contractului de garanție financiară este posibilă numai dacă:

a) această modalitate de executare a garanției financiare a fost convenită de părți prin contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate; și

b) părțile au convenit, prin contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate, cu privire la modul de evaluare a instrumentelor financiare și a creanțelor private.

(3) Cu excepția condițiilor stabilite în contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate, executarea garanției financiare prin modalitățile prevăzute la alin. (1) nu este condiționată de:

a) notificarea prealabilă a intenției de executare a garanției financiare;

b) aprobarea de către orice instanță, autoritate publică sau orice altă persoană a condițiilor de executare;

c) necesitatea expirării unui termen suplimentar;

d) executarea prin licitație publică sau în orice altă modalitate prestabilită.

(4) Executarea sau evaluarea garanțiilor financiare, precum și calcularea obligațiilor financiare garantate trebuie să fie realizate într-o manieră rezonabilă din punct de vedere comercial, potrivit înțelegerii dintre părți.

(5) Deschiderea unei proceduri de reorganizare judiciară și faliment față de obligatul principal sau alt furnizor al garanției financiare nu suspendă executarea garanției financiare de către beneficiarul acesteia, efectuată în una dintre modalitățile prevăzute la alin. (1).

(6) Prevederile art. 151 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

(7) Prevederile art. 145 din Legea nr. 297/2004

(8) Prevederile alin. (1) lit. b) se realizează cu respectarea reglementărilor emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

(1) Dacă contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate prevede astfel, beneficiarul garanției financiare dintr-un astfel de contract are dreptul de utilizare a garanției în condițiile prevăzute de contractul respectiv, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe.

(2) În măsura în care beneficiarul garanției financiare exercită dreptul prevăzut la alin. (1), acestuia îi revine obligația de a transfera o garanție echivalentă pentru a înlocui garanția financiară inițială, până cel târziu la data scadenței obligației financiare garantate.

(3) La data scadenței obligațiilor financiare garantate, în măsura în care termenii din contractul de garanție financiară prevăd astfel, beneficiarul garanției financiare este obligat:

a) fie să restituie garanția, în cazul în care obligația principală este îndeplinită;

b) fie să compenseze valoarea garanției echivalente cu valoarea obligațiilor financiare garantate;

c) fie să rețină garanția drept plată a acestor obligații.

(4) Garanția echivalentă transferată în îndeplinirea unei obligații financiare, conform alin. (2), va face obiectul aceluiași contract de garanție financiară fără transfer de proprietate ca și garanția financiară inițială și va fi considerată ca și când ar fi fost pusă la dispoziție la momentul la care a fost pusă la dispoziție garanția financiară inițială.

(5) Utilizarea garanției financiare de către beneficiarul acesteia, conform prevederilor prezentului articol, nu afectează valabilitatea sau exercitarea drepturilor beneficiarului garanției, ce decurg din contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate cu privire la garanția financiară transferată de către acesta în executarea unei obligații conform alin. (2).

(1) Clauza de compensare cu exigibilitate imediată își produce efectele conform prevederilor contractuale:

a) indiferent de începerea sau de continuarea unor măsuri de reorganizare ori a unei proceduri de lichidare cu privire la furnizorul și/sau la beneficiarul garanției financiare;

b) fără a ține seama de orice cesiune, sechestru, poprire, altă măsură de indisponibilizare, judiciară sau de altă natură, precum și de orice altă formă de înstrăinare a drepturilor respective ori cu privire la aceste drepturi.

(2) Clauza de compensare cu exigibilitate imediată nu poate fi supusă nici uneia dintre condițiile prevăzute la art. 6 alin. (3), dacă nu s-a stabilit altfel de către părți.

(1) Nu pot fi declarate nule, anulabile sau lipsite de efecte contractele de garanție financiară, precum și punerea la dispoziție a garanțiilor financiare în baza unui asemenea contract numai pe motiv că acestea au fost încheiate sau garanțiile financiare au fost puse la dispoziție în următoarele condiții:

a) în ziua începerii măsurii de reorganizare sau procedurii de lichidare împotriva furnizorului garanției sau a debitorului obligației financiare garantate, dar înaintea pronunțării deciziei sau ordinului prin care a început această măsură/procedură;

b) în cursul unei perioade de timp determinate, anterioară datei începerii măsurii de reorganizare sau procedurii de lichidare împotriva furnizorului garanției financiare sau a debitorului obligației financiare garantate, perioadă stabilită potrivit dispozițiilor legale care reglementează aceste măsuri/proceduri în raport cu această dată ori în raport cu momentul pronunțării oricărei decizii sau ordin ori al întreprinderii oricărui act în legătură cu o astfel de măsură sau procedură ori în cursul acestora.

(2) În cazul în care un contract de garanție financiară a fost încheiat sau o obligație financiară garantată a luat naștere ori o garanție financiară a fost pusă la dispoziție în ziua începerii măsurii de reorganizare sau procedurii de lichidare, dar după momentul începerii acesteia, contractul își va produce efectele și va fi opozabil terților dacă beneficiarul garanției financiare poate dovedi că nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască faptul că o astfel de măsură/procedură a fost începută.

(1) Contractul de garanție financiară poate cuprinde următoarele clauze referitoare la:

a) obligația punerii la dispoziție a unei garanții financiare sau a unei garanții financiare suplimentare, în funcție de variația valorii garanției financiare ori a valorii obligațiilor financiare garantate;

b) dreptul de a retrage garanția financiară constituită prin schimbarea sau înlocuirea acesteia cu o garanție financiară de aceeași valoare.

(2) În măsura în care contractul de garanție financiară cuprinde clauze în sensul celor prevăzute la alin. (1), punerea la dispoziție a garanției financiare, garanției financiare suplimentare sau înlocuirea garanției financiare, în temeiul obligației, respectiv dreptului decurgând din asemenea clauze, nu va putea fi declarată nulă sau anulabilă numai pe motiv că a fost realizată în următoarele condiții:

a) punerea la dispoziție a avut loc în ziua începerii măsurii de reorganizare ori procedurii de lichidare, dar înaintea pronunțării deciziei sau ordinului prin care a început această măsură/procedură ori în cursul unei perioade determinate anterioare datei începerii măsurii/procedurii, perioadă stabilită potrivit dispozițiilor legale care reglementează aceste măsuri/proceduri în raport cu această dată sau în raport cu momentul pronunțării oricărei decizii sau ordin ori al întreprinderii oricărui act în legătură cu o astfel de măsură sau procedură ori în cursul acestora;

b) obligațiile financiare garantate au luat naștere anterior datei punerii la dispoziție a garanției financiare, a garanției suplimentare sau substituirii ori înlocuirii garanției financiare inițiale.

(1) Garanțiile financiare constituite asupra instrumentelor financiare transmisibile prin înscriere în cont sunt guvernate de legislația țării în care se află contul relevant în ceea ce privește:

a) natura juridică și efectele patrimoniale ale garanției financiare constituite asupra instrumentelor financiare transmisibile prin înscriere în cont;

b) condițiile care trebuie îndeplinite pentru încheierea în mod valabil a unui contract de garanție financiară având ca obiect instrumente financiare transmisibile prin înscriere în cont și pentru punerea la dispoziție a acestor instrumente în temeiul unui astfel de contract și, în general, formalitățile necesare pentru asigurarea opozabilității față de terți a unui astfel de contract și a punerii la dispoziție a unor astfel de garanții;

c) dacă un drept de proprietate sau alt drept al unei persoane cu privire la garanția asupra instrumentelor financiare transmisibile prin înscriere în cont este prioritar ori subordonat unui drept de proprietate sau altui drept concurent și dacă dobândirea s-a făcut cu bună-credință.

d) formalitățile cerute pentru executarea garanției financiare constituite sub forma instrumentelor financiare transmisibile prin înscriere în cont, ca urmare a apariției unei cauze care determină executarea garanției.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), referirea la legislația țării în care se află contul relevant are în vedere dispozițiile cuprinse în legea națională a țării respective, fără a se ține seama de prevederile existente în legislația care reglementează raporturile de drept internațional privat, care face trimitere la aplicarea legii unei alte țări.

(1) Cu excepția prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) și ale art. 12 alin. (2) lit. a), prezenta ordonanță nu aduce atingere dispozițiilor cuprinse în legislația națională în materie de faliment în ceea ce privește anularea operațiunilor încheiate în cursul perioadei la care fac referire aceste prevederi.

(2) Prezenta ordonanță nu aduce atingere dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010