ORDONANȚĂ nr. 6 din 22 ianuarie 2004

(1) Prezenta ordonanță se aplică transferurilor transfrontaliere definite la art. 2 alin. (1) lit. c), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) sunt realizate între România și statele membre ale Uniunii Europene și celelalte state aparținând Spațiului Economic European, denumite în continuare state membre;

b) sunt denominate în moneda națională (leu), în moneda unui stat membru sau în euro;

c) sunt ordonate de persoane fizice sau juridice altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) și b);

d) la executarea transferului participă o instituție, în înțelesul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a), situată în România;

e) valoarea transferului nu este mai mare decât echivalentul a 50.000 euro.

(2) Persoanele fizice nu pot presta servicii de transfer monetar pe teritoriul României sau în afara acestuia.

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, expresiile utilizate au următoarele semnificații:

a) instituție - orice persoană juridică ce execută cu titlu profesional transferuri transfrontaliere în cadrul activității sale obișnuite, în special o instituție de credit sau o societate care prestează servicii poștale, inclusiv sucursalele acestora;

b) instituție de natură financiară - o societate de asigurare, inclusiv de asigurări de viață, de reasigurare și o societate mutuală care desfășoară activitate de asigurare, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, închis sau deschis, organizat ca societate comercială sau ca fond fără personalitate juridică, o societate de servicii de investiții financiare și orice altă entitate a cărei activitate este similară activităților desfășurate de aceste entități sau a cărei activitate principală o constituie achiziționarea de active financiare ori transformarea creanțelor financiare;

c) transfer transfrontalier - operațiunea realizată la inițiativa unui ordonator prin intermediul unei instituții sau unei sucursale a unei instituții, situată într-un stat, în scopul punerii la dispoziție beneficiarului a unei sume de bani, prin creditarea unui cont sau prin predarea sumei în numerar, la o instituție sau la o sucursală a unei instituții, situată în alt stat;

d) ordin de transfer transfrontalier - instrucțiune necondiționată de executare a unui transfer transfrontalier, dată direct de ordonator instituției sale, în formă scrisă, orală sau electronică, cu condiția ca forma să fie acceptată de instituție;

e) ordonator - persoană fizică sau juridică care ordonă executarea unui transfer transfrontalier în favoarea unui beneficiar;

f) beneficiar - destinatarul final al unui transfer transfrontalier, căruia îi sunt puse la dispoziție fondurile aferente transferului într-un alt stat decât cel în care a fost emis ordinul, fie prin creditarea unui cont la care acesta are acces, fie prin predarea către acesta a unei sume în numerar;

g) instituție intermediară - o instituție, alta decât instituția ordonatorului sau cea a beneficiarului, care participă la executarea unui transfer transfrontalier;

h) client - ordonator sau, după caz, beneficiar, în funcție de context;

i) data acceptării - data îndeplinirii tuturor condițiilor cerute de o instituție pentru a executa un ordin de transfer transfrontalier, condiții incluzând printre altele existența unor fonduri suficiente și disponibile ale ordonatorului, precizarea detaliilor necesare pentru executarea ordinului și, după caz, existența documentelor care justifică efectuarea transferului transfrontalier;

j) rata dobânzii de referință - rata dobânzii în funcție de care se stabilește nivelul compensației, care reprezintă rata dobânzii legale pentru obligațiile bănești stabilită potrivit legii române, dacă nu se prevede altfel în contract; pentru transferurile denominate în moneda unui stat membru sau în euro rata dobânzii legale va fi cea stabilită potrivit legii române pentru relațiile economice internaționale.

(2) Ordonatorul și beneficiarul unui transfer transfrontalier pot fi una și aceeași persoană.

(3) În sensul prezentei ordonanțe, sucursalele unei instituții situate în state diferite, care participă la executarea unui ordin de transfer transfrontalier, vor fi considerate instituții separate.

(1) Instituțiile sunt obligate să pună la dispoziție clienților lor, actuali sau potențiali, informații în scris cu privire la condițiile generale de realizare a transferurilor transfrontaliere, într-o formă ușor de înțeles. Informațiile pot fi furnizate și prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituția poate oferi servicii pe această cale.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) vor include cel puțin următoarele:

a) termenul necesar pentru creditarea fondurilor în contul instituției beneficiarului, atunci când un ordin de transfer transfrontalier dat instituției este executat, cu indicarea clară a momentului de la care acesta începe să curgă;

b) termenul necesar de la primirea unui transfer transfrontalier, pentru ca fondurile creditate în contul instituției beneficiarului să fie creditate în contul beneficiarului sau să fie puse la dispoziție acestuia sub formă de numerar;

c) modalitatea de calcul al comisioanelor și al altor costuri aferente care cad în sarcina clientului și sunt datorate instituției, atât în cazul executării unui transfer transfrontalier, cât și în cazul primirii unui astfel de transfer;

d) data valutei utilizate de instituție, dacă este cazul;

e) indicarea cursurilor de schimb utilizate;

f) indicarea procedurii de soluționare a diferendelor la care clienții pot apela și modalitatea de acces la aceasta.

(3) În condițiile generale prevăzute la alin. (1) se va indica și faptul că se prezumă că ordonatorul va suporta costurile legate de transferul transfrontalier și vor fi prezentate posibilitățile pe care acesta le are de a dispune ca aceste costuri să fie suportate parțial sau total de către beneficiar.

(4) Condițiile generale pe care instituția le-a făcut publice conform alin. (1) se aplică tuturor transferurilor transfrontaliere care fac obiectul prezentei ordonanțe, dacă prin contractul încheiat cu clientul nu se prevăd condiții diferite.

(1) Ulterior executării sau primirii unui transfer transfrontalier, instituțiile sunt obligate să pună la dispoziție clienților lor, cu excepția cazului în care clientul a renunțat expres la acest drept, informații în scris, într-o formă ușor de înțeles, din care să rezulte că transferul a fost finalizat. Informațiile pot fi furnizate și prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituția poate oferi servicii pe această cale.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) vor cuprinde cel puțin următoarele:

a) o referință care să permită clientului identificarea transferului transfrontalier;

b) valoarea inițială a transferului transfrontalier;

c) valoarea tuturor comisioanelor și a celorlalte costuri aferente, suportate de către client;

d) data valutei utilizate de instituție, dacă este cazul.

(3) În cazul în care ordonatorul a specificat faptul că beneficiarul urmează să suporte parțial sau integral costurile legate de transferul transfrontalier, beneficiarul va fi informat cu privire la aceasta de către instituția sa.

(4) În cazul în care orice sumă legată de transferul transfrontalier a făcut obiectul unui schimb valutar, instituția care a realizat acest schimb îl va informa pe clientul său asupra cursului de schimb utilizat.

(1) Cu excepția cazului în care nu doresc să realizeze operațiunea, instituțiile sunt obligate să pună la dispoziție clienților lor, dacă aceștia solicită acest lucru, o ofertă scrisă sau transmisă prin intermediul mijloacelor electronice, dacă instituția poate oferi servicii pe această cale, ofertă care să conțină condițiile specifice aplicabile unui ordin de transfer ale cărui destinație și valută au fost precizate de către client. Atunci când aceste condiții sunt identice cu condițiile generale aplicabile transferurilor transfrontaliere, oferta poate fi înlocuită cu o copie de pe aceste condiții generale.

(2) În condițiile specifice prevăzute la alin. (1) trebuie să se indice cel puțin termenul limită până la care sumele aferente transferului transfrontalier urmează să fie creditate în contul instituției beneficiarului și costurile aferente, mai puțin cele legate de cursul de schimb valutar care va fi utilizat.

(3) Oferta transmisă potrivit alin. (1) va fi fermă pentru instituție pentru un interval de 5 zile bancare lucrătoare de la data la care aceasta a fost adusă la cunoștință clientului, dacă nu a intervenit o situație de forță majoră.

(1) Instituția ordonatorului este obligată să execute transferul transfrontalier în termenul limită agreat de comun acord cu ordonatorul.

(2) În cazul în care fondurile nu au fost creditate în contul instituției beneficiarului în termenul limită agreat sau, în absența unui acord în acest sens, creditarea nu s-a realizat până la sfârșitul celei de-a 5-a zi bancare lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer transfrontalier, instituția ordonatorului va datora ordonatorului o compensație.

(3) Compensația va consta în plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referință asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârșitul termenului limită agreat sau, în absența unui acord în acest sens, de la sfârșitul celei de-a 5-a zi bancare lucrătoare care urmează datei acceptării până la data la care fondurile sunt creditate în contul instituției beneficiarului.

(4) În termen de maximum două zile bancare lucrătoare de la data primirii fondurilor, instituția ordonatorului este obligată să transfere către instituția beneficiarului sau, după caz, către instituția intermediară suma aferentă transferului, cu excepția cazului în care instituția beneficiarului ori instituția intermediară respectivă notifică refuzul de executare a ordinului de transfer în termen de două zile bancare lucrătoare de la data primirii acestuia.

(5) Fiecare instituție intermediară este obligată să execute ordinul de transfer transfrontalier în termen de cel mult două zile bancare lucrătoare de la data primirii sumei aferente transferului ori să notifice instituției de la care a primit instrucțiunile refuzul de a executa ordinul sau orice întârziere preconizată, în termen de două zile bancare lucrătoare de la data la care a primit ordinul de transfer, dacă nu se prevede altfel în instrucțiunile primite.

(6) În cazul în care neexecutarea transferului transfrontalier în termenul limită agreat sau, în absența unui acord în acest sens, până la sfârșitul celei de-a 5-a zi bancare lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer este imputabilă unei instituții intermediare, această instituție va datora instituției ordonatorului o compensație calculată potrivit prevederilor alin. (3).

(7) Dacă instituția care a primit fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu este instituția beneficiarului sau aceasta nu a notificat refuzul de a executa ordinul de transfer transfrontalier în termen de două zile bancare lucrătoare de la primirea fondurilor specificate în ordinul de transfer, instituția respectivă este obligată să emită un nou ordin de transfer către instituția beneficiarului sau către o altă instituție intermediară, care să permită executarea transferului conform instrucțiunilor date de ordonator.

(8) Instituția beneficiarului este obligată să pună la dispoziție clientului său fondurile aferente transferului transfrontalier într-un termen limită agreat cu acesta.

(9) Dacă instituția beneficiarului nu este în măsură să execute ordinul de transfer transfrontalier în termenul prevăzut la alin. (10), va informa, de îndată, instituția de la care a primit ordinul și, după caz, instituția ordonatorului asupra motivelor care au determinat neexecutarea ordinului sau executarea cu întârziere a acestuia.

(10) În cazul în care fondurile nu au fost creditate în contul beneficiarului sau puse la dispoziție acestuia sub formă de numerar în termenul limită agreat ori, în absența unui acord în acest sens, până la sfârșitul zilei bancare lucrătoare care urmează datei la care s-a creditat contul instituției beneficiarului, aceasta va datora beneficiarului o compensație.

(11) Compensația va consta în plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referință asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârșitul termenului limită agreat sau, în absența unui acord în acest sens, de la sfârșitul zilei bancare lucrătoare care urmează datei la care s-a creditat contul instituției beneficiarului până la data la care fondurile sunt creditate în contul beneficiarului sau sunt puse la dispoziția sa sub formă de numerar.

(12) Compensațiile prevăzute în prezentul articol nu vor fi plătite în situația în care instituția ordonatorului sau, după caz, cea a beneficiarului poate proba că întârzierea este imputabilă ordonatorului, respectiv beneficiarului.

(13) Compensațiile datorate potrivit prezentului articol se vor plăti independent de orice alte despăgubiri care pot fi acordate clienților și/sau instituțiilor care au participat la executarea ordinului de transfer transfrontalier potrivit dreptului comun în materia răspunderii civile.

(1) De la data acceptării unui ordin de transfer transfrontalier instituția ordonatorului, orice instituție intermediară și instituția beneficiarului vor fi obligate să execute transferul transfrontalier pentru întreaga sumă ordonată, cu excepția cazului în care ordonatorul a specificat că beneficiarul va suporta integral sau parțial costurile legale de transfer. În acest caz instituția ordonatorului este obligată să comunice aceste specificații instituției beneficiarului și instituției intermediare, după caz.

(2) Obligația prevăzută la alin. (1) nu exclude posibilitatea ca instituția beneficiarului să solicite beneficiarului comision de administrare a contului, dacă un astfel de comision este uzual în conformitate cu reglementările sau cu practica instituției. Un astfel de comision nu va fi utilizat în nici un caz de către instituția beneficiarului pentru a evita respectarea obligației prevăzute la alin. (1).

(3) Independent de orice alte pretenții care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, în cazul în care instituția ordonatorului sau o instituție intermediară a procedat la reținerea unei sume din valoarea totală a transferului transfrontalier cu încălcarea prevederilor alin. (1), la cererea ordonatorului, instituția acestuia va fi obligată ca, pe cheltuiala proprie și fără deducerea altor sume, să transfere suma astfel reținută către beneficiar sau, după caz, către ordonator, după cum s-a solicitat de către ordonator.

(4) Orice instituție intermediară care a procedat la reținerea unor sume cu încălcarea prevederilor alin. (1) va fi obligată ca, pe cheltuiala proprie și fără deducerea altor sume, să transfere suma astfel reținută către instituția ordonatorului sau, la cererea acesteia, către beneficiar.

(5) În cazul în care instituția beneficiarului a încălcat obligația de a executa ordinul de transfer transfrontalier în conformitate cu instrucțiunile ordonatorului potrivit dispozițiilor alin. (1), aceasta va fi obligată, independent de orice alte pretenții care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, să transfere către beneficiar, pe cheltuiala proprie și fără deducerea altor sume, suma reținută în mod nejustificat.

(1) Dacă fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul instituției beneficiarului, după acceptarea de către instituția ordonatorului a ordinului de transfer, independent de orice alte pretenții care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, instituția ordonatorului va fi obligată la restituirea către ordonator a sumei aferente transferului transfrontalier, la care se adaugă:

a) dobânda calculată prin aplicarea ratei dobânzii de referință asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp dintre data acceptării ordinului de transfer și data restituirii către ordonator a sumei respective;

b) alte costuri legate de transferul transfrontalier suportate de ordonator.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) nu pot depăși echivalentul a 12.500 euro și vor fi puse la dispoziție ordonatorului în termen de maximum 14 zile bancare lucrătoare de la data cererii ordonatorului, cu excepția cazului în care între timp fondurile aferente transferului transfrontalier au fost creditate în contul instituției beneficiarului.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) nu poate fi făcută de ordonator înainte de expirarea termenului limită agreat cu instituția sa pentru executarea ordinului de transfer transfrontalier ori, în absența unui acord în acest sens, până la expirarea a 5 zile bancare lucrătoare care urmează datei acceptării ordinului de transfer transfrontalier.

(4) Fiecare instituție intermediară care a acceptat ordinul de transfer transfrontalier și a primit suma aferentă transferului respectiv este obligată să restituie instituției de la care a primit instrucțiuni pentru executarea acelui ordin, pe cheltuiala proprie, suma aferentă transferului transfrontalier, inclusiv costurile și dobânzile legate de acesta, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) lit. a) și b), dacă fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul instituției beneficiarului. Dacă transferul transfrontalier nu a fost executat datorită unor erori sau omisiuni în instrucțiunile de realizare a transferului care au fost date instituției intermediare, aceasta va întreprinde toate măsurile pentru recuperarea și restituirea sumei transferului în cel mai scurt timp.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (1), dacă transferul transfrontalier nu a fost realizat datorită neexecutării acestuia de către instituția intermediară aleasă de instituția beneficiarului, aceasta din urmă va fi obligată să pună la dispoziție beneficiarului suma aferentă transferului transfrontalier și sumele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dar nu mai mult de echivalentul a 12.500 euro.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (4), dacă ordinul de transfer transfrontalier nu a fost realizat datorită unor omisiuni sau erori în instrucțiunile date de ordonator instituției sale sau datorită neexecutării ordinului de către o instituție intermediară aleasă în mod expres de către ordonator, instituția ordonatorului și celelalte instituții participante la executarea transferului vor întreprinde măsurile necesare pentru recuperarea și restituirea, în cel mai scurt timp, către ordonator a sumei aferente transferului.

(7) În cazul prevăzut la alin. (6), dacă suma a fost recuperată de către instituția ordonatorului, aceasta va fi obligată să o pună la dispoziție ordonatorului în termen de două zile bancare lucrătoare. În acest caz instituțiile participante la executarea transferului transfrontalier, inclusiv instituția ordonatorului, nu sunt obligate să restituie sumele reprezentând comisioanele percepute, nu datorează dobânzi și vor putea să rețină costurile ocazionate de recuperarea sumei, dacă aceste costuri pot fi justificate și evidențiate distinct.

(8) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului clienților de a cere restituirea sumei aferente transferului transfrontalier, împreună cu alte costuri suportate și dobânzi datorate conform prezentei ordonanțe, în măsura în care acestea nu sunt acoperite de nivelul maxim prevăzut la alin. (2), precum și orice alte despăgubiri care pot fi acordate potrivit dreptului comun.

(1) Instituțiile care participă la executarea unui ordin de transfer transfrontalier vor fi exonerate de obligațiile prevăzute în prezenta ordonanță dacă invocă o situație de forță majoră, în măsura în care aceasta prezintă relevanță pentru îndeplinirea obligațiilor respective.

(2) În sensul alin. (1) va fi considerată situație de forță majoră apariția oricărei împrejurări de fapt imprevizibile și de neînlăturat, independentă de voința persoanei care invocă forța majoră și ale cărei consecințe ar fi fost imposibil de evitat în ciuda tuturor eforturilor întreprinse în acest sens.

(3) Dispozițiile alin. (1) nu exonerează instituțiile de obligațiile care le revin potrivit legislației privind prevenirea și sancționarea spălării banilor.

(1) Fiecare instituție trebuie să dispună de proceduri corespunzătoare de rezolvare a plângerilor înaintate de clienți în legătură cu executarea unui transfer transfrontalier sau cu angajamentele asumate de instituție în legătură cu un transfer transfrontalier. Clienții pot apela la procedurile de rezolvare a plângerilor în mod facultativ.

(2) În situația în care, în termen de cel mult 3 luni de la înregistrarea unei plângeri, instituția nu a întreprins nici un demers pentru soluționarea plângerii, nu a reușit soluționarea pe cale amiabilă a acesteia sau nu a formulat un răspuns la plângerea înaintată de client, acesta poate apela la medierea diferendului de către Banca Națională a României, ca modalitate alternativă de soluționare a diferendelor, sau se poate adresa instanțelor judecătorești competente.

(3) În aplicarea dispozițiilor alin. (2), în structura Băncii Naționale a României va fi creat un compartiment specializat, care va avea următoarele atribuții principale:

a) medierea diferendelor legate de transferurile transfrontaliere apărute între clienți și instituțiile din România implicate în executarea acestor transferuri;

b) elaborarea reglementărilor necesare privind procedura specifică de acces la mediere;

c) elaborarea de reglementări cuprinzând instrucțiuni în aplicarea ordonanței, în special cu privire la obligațiile care incumbă instituțiilor din România implicate în executarea transferurilor transfrontaliere, în măsura în care asemenea instrucțiuni sunt necesare pentru aplicarea unitară a dispozițiilor prezentei ordonanțe;

d) emiterea unui punct de vedere cu caracter consultativ cu privire la diferendele care nu au făcut obiectul medierii de către Banca Națională a României, dacă un asemenea punct de vedere este solicitat de instanțele judecătorești sesizate cu judecarea cauzei;

e) elaborarea raportului anual referitor la activitatea de mediere desfășurată în cadrul compartimentului.

(4) Procedura de soluționare a diferendelor de către Banca Națională a României, prin intermediul compartimentului specializat, este gratuită. Compartimentul specializat va formula o soluție cu privire la aspectele semnalate, în maximum 30 de zile de la înregistrarea unei cereri de mediere; dacă sunt necesare documente și/sau informații suplimentare, un nou termen de 30 de zile va curge de la data prezentării acestor documente sau informații.

(5) Soluția formulată de compartimentul specializat din cadrul Băncii Naționale a României nu are caracter obligatoriu pentru părțile interesate și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care partea nemulțumită se adresează instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor sale, soluția formulată de compartimentul specializat din cadrul Băncii Naționale a României poate fi avută în vedere, cu caracter consultativ, de instanța judecătorească competentă.

(1) Prezenta ordonanță intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În termenul prevăzut la alin. (1) Banca Națională a României va emite reglementările privind procedura specifică de acces la mediere și, după caz, cuprinzând instrucțiuni pentru aplicarea unitară a dispozițiilor prezentei ordonanțe.