Anexa VI
CongenerValoare FET Dibenzo-p-dioxine (PCDD) 2,3,7,8 - TCDD1 1,2,3,7,8 - PeCDD1 1,2,3,4,7,8-HxCDD0,1 1,2,3,6,7,8-HxCDD0,1 1,2,3,7,8,9-HxCDD0,1 1,2,3,4,6,7,8-HpCDD0,01 OCDD0,0001 Dibenzofurani (PCDF) 2,3,7,8 - TCDF0,1 1,2,3,7,8 - PeCDF0,05 2,3,4,7,8-PeCDF0,5 1,2,3,4,7,8-HxCDF0,1 1,2,3,6,7,8-HxCDF0,1 1,2,3,7,8,9 - HxCDF0,1 2,3,4,6,7,8-HxCDF0,1 1,2,3,4,6,7,8-HpCDF0,01 1,2,3,4,7,8,9-HpCDF0,01 1,2,3,4,7,8,9-HpCDF0,01 OCDF0,0001 "Dioxine-similare PCB" Non-orto PCB + Mono-orto PCB Non-orto PCB PCB 770,0001 PCB 810,0001 PCB 1260,1 PCB 1690,01 Mono-orto PCB PCB 1050,0001 PCB 1140,0005 PCB 1180,0001 PCB 1230,0001 PCB 1560,0005 PCB 1570,0005 PCB 1670,00001 PCB 1890,0001 Masa lotului (în kg)Numărul minim de probe elementare < 503 50-5005 > 50010 Numărul de ambalaje sau unități din lotNumărul de ambalaje sau unități de prelevat 1-25 1 ambalaj sau unitate 26-100aproximativ 5%, minimum 2 ambalaje sau unități > 100aproximativ 5%, maximum 10 ambalaje sau unități
de prelevare a probelor pentru controlul
oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF)
și determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente
1. Scopul și domeniul de aplicare
Probele destinate controlului oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) și determinării conținutului de dioxine similare PCB din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obținute sunt considerate reprezentative pentru loturile sau subloturile respective. Respectarea limitelor maxime impuse de legislația în vigoare este stabilită pe baza limitelor determinate în probele de laborator.
Lot - cantitatea de aliment identificabilă, livrată o singură dată și determinată de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul.
Sublot - partea desemnată dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei din lotul respectiv. Fiecare sublot trebuie separat fizic și să fie identificabil.
Probă elementară - cantitatea de material prelevată dintr-un singur punct al lotului sau sublotului.
Probă globală - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot.
Probă de laborator - o parte/cantitate din proba globală destinată laboratorului.
Tabel OMS - Factorii echivalenți de toxicitate pentru evaluarea riscului uman, bazat pe concluziile Organizației Mondiale a Sănătății, întrunită la Stockholm, Suedia, la 15-18 iunie 1997. Factorii echivalenți de toxicitate (FET) pentru PCB, PCDD, PCDF, pentru oameni, animale și mediu
Abrevieri: T = tetra, Pe = penta, Hx = hexa, Hp = hepta, O = octo, CDD = clorodibenzodioxine, CDF = clorodibenzofuran, CB = clorobifenil.
Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate conform reglementărilor în vigoare.
3.2. Materialul pentru eșantionare
Fiecare lot supus examinării trebuie prelevat separat.
3.3. Măsuri de precauție necesare
În cursul prelevării și pregătirii probelor trebuie luate măsurile de precauție necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conținutul de dioxine și dioxine similare PCB, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale.
În măsura posibilităților probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificațiilor de la pct. 3.8.
3.5. Pregătirea probei globale
Proba globală se obține prin amestecul corespunzător al probelor elementare. Ea trebuie să cântărească minimum 1 kg, cu excepția cazului când nu este posibil, de exemplu când a fost prelevat un singur ambalaj.
3.6. Subdivizarea probei globale în probe de laborator, în scopul controlului, dreptului la recurs și al arbitrajului Probele de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs și al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu condiția ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. Mărimea probei de laborator pentru control trebuie să fie suficientă pentru a permite cel puțin două analize (duplicate).
3.7. Ambalarea și transmiterea probei globale și a probei de laborator
Fiecare probă globală și de laborator prelevată va fi introdusă într-un recipient curat, confecționat dintr-un material inert care să asigure o protecție adecvată împotriva contaminării, pierderii compușilor prin adsorbție de către pereții interni ai recipientului și împotriva pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile de precauție necesare pentru ca în timpul transportului sau al depozitării să nu se producă modificări în compoziția probei globale și a probei de laborator.
3.8. Sigilarea și etichetarea probei globale și a probei de laborator
Fiecare probă prelevată în scopul utilizării oficiale va fi sigilată la locul de prelevare și identificată conform reglementărilor în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces-verbal pentru fiecare prelevare, pentru a se permite identificarea fără echivoc a fiecărui lot și indicând data și locul prelevării împreună cu orice informație posibilă suplimentară pentru a fi în ajutorul chimistului analist.
Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure că proba globală este reprezentativă pentru lotul care este controlat.
4.1. Numărul probelor elementare
În cazul laptelui și uleiurilor pentru care se presupune o distribuție omogenă a contaminanților ce trebuie analizați într-un lot desemnat, este suficient să se preleveze trei probe elementare per lot, care formează proba globală. Trebuie dată o referire la numărul lotului. Pentru alte produse numărul minim de probe elementare de prelevat din lot trebuie să fie cel prezentat în tabelul nr. 1.
Proba globală care reunește toate probele elementare trebuie să fie de minimum 1 kg (pct. 3.5.) Probele elementare trebuie să aibă mase similare. Masa unei probe elementare trebuie să fie de minimum 100 g. Masa probei elementare depinde de mărimea unității individuale. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificațiilor de la pct. 3.8 și prevederilor legislației în vigoare.
Tabelul nr. 1 - Numărul minim de probe elementare ce trebuie prelevate din lot
Dacă lotul este format din ambalaje individuale, numărul ambalajelor care trebuie prelevate pentru a forma proba globală este menționat în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2 - Numărul de ambalaje (probe elementare) care trebuie prelevate pentru a forma proba globală, dacă lotul constă în ambalaje individuale
5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificația tehnică
În caz de litigiu laboratorul de control trebuie să efectueze analiza în dublu a probei de laborator, dacă rezultatul obținut la prima analiză este inferior sau superior cu mai puțin de 20% față de limita maximă stabilită, și să calculeze media rezultatelor. Lotul este acceptat dacă rezultatul obținut la prima analiză este inferior cu mai mult de 20% față de limita maximă sau, în cazul analizei în dublu, dacă media rezultatelor este conformă cu limita maximă stabilită de legislația în vigoare.
Anexa VII
Metode de screeningMetode de confirmare Procentul probelor fals negative< 1% Justețe - 20% până la + 20% Coeficient de variație< 30%< 15%
PREGĂTIREA PROBELOR ȘI CERINȚELE
pentru metodele de analiză utilizate în controlul
oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) și determinarea
dioxinelor similare PCB din anumite alimente
1. Obiectivul și domeniul de aplicare
Aceste cerințe se aplică în cazul în care alimentele sunt analizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD) și dibenzofurani policlorurați (PCDF) și determinarea dioxinelor similare PCB.
Monitorizarea prezenței dioxinelor în alimente se poate efectua printr-o strategie implicând o metodă de screening (depistare) în scopul selecționării probelor al căror conținut de dioxine și dioxine similare PCB este fie inferior limitei stabilite, fără ca abaterea să depășească 30-40%, fie superior limitei stabilite. Concentrația de dioxine a probelor cu valori semnificative trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare.
Metodele de screening (depistare) sunt metode care se utilizează pentru detectarea prezenței dioxinelor și dioxinelor similare PCB în limita stabilită. Aceste metode asigură analiza unui număr mare de probe, ceea ce permite selecționarea probelor pozitive. Ele sunt special concepute pentru evitarea unor rezultate negative incorecte. Metodele de confirmare sunt metode care furnizează informații complete sau complementare permițând identificarea și cuantificarea fără echivoc a dioxinelor și dioxinelor similare PCB la limita stabilită.
Deoarece probele de mediu și biologice (inclusiv probele de alimente) conțin în general amestecuri complexe de diferite dioxine congenere, conceptul factori echivalenți de toxicitate (FET) a fost dezvoltat pentru a facilita evaluarea riscului. Acești FET au fost stabiliți pentru a exprima concentrațiile amestecurilor de 2,3,7,8 substituenți PCDD și PCDF și curând unele non-orto și mono-orto dioxine similare PCB care au proprietăți asemănătoare dioxinelor din punct de vedere al exprimării în echivalenți toxici (TEQ) pentru 2,3,7,8 TCDD (anexa nr. VIII nota din subsol).
Concentrațiile fiecărei substanțe dintr-o probă dată sunt multiplicate prin factorul echivalent de toxicitate propriu și apoi sunt însumate, obținându-se concentrația totală de compuși tip dioxină exprimată în echivalenți toxici (TEQ).
Pentru calculul "limitei superioare" se consideră contribuția fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu limita de cuantificare.
Pentru calculul "limitei inferioare" se consideră contribuția fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu zero.
Pentru calculul "limitei medii" se consideră contribuția fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu jumătate din limita de cuantificare.
3. Cerințe de asigurarea calității, ce trebuie respectate la pregătirea probei
Trebuie luate măsuri pentru evitarea contaminării încrucișate, în fiecare etapă a procedurilor de prelevare de probe și de analiză.
Probele trebuie depozitate și transportate în recipiente de sticlă, aluminiu, polipropilenă sau polietilenă. Urmele de pulberi de hârtie trebuie îndepărtate din recipientul pentru probe. Vasele de sticlă trebuie spălate cu solvenți controlați în prealabil de prezența dioxinelor.
Depozitarea și transportul probelor trebuie efectuate astfel încât să se mențină integritatea probei de aliment.
Dacă este necesar, fiecare probă de laborator trebuie măcinată fin și amestecată bine printr-un procedeu căruia i s-a demonstrat eficiența de omogenizare completă (de exemplu, particulele trebuie să treacă prin sita de 1 mm); probele trebuie uscate înaintea măcinării, dacă umiditatea lor este prea mare.
Realizarea unei analize a probei martor de reactivi trebuie efectuată prin parcurgerea întregii proceduri de analiză în absența probei.
Masa probei pentru extracție trebuie să fie suficient de mare pentru a corespunde exigențelor privind sensibilitatea metodei.
Există multe metode specifice corespunzătoare pentru pregătirea probelor de alimente. Metodele trebuie validate conform recomandărilor acceptate pe plan internațional.
4. Cerințe pentru laboratoare
Laboratoarele trebuie să demonstreze validitatea metodei pentru un domeniu de valori situat în jurul limitei maxime admise, de exemplu: 0,5 x 1 x 2 x limita maximă admisă, cu un coeficient de variație acceptabil pentru analizele repetate. (Pentru detalii privind criteriile de validitate vezi pct. 5.)
Limita de cuantificare pentru metoda de confirmare nu trebuie să depășească o cincime din limita maximă admisă, pentru a se garanta coeficienți de variații acceptabili în domeniul sus-menționat.
În cadrul măsurilor de asigurare a calității interne trebuie efectuat în mod regulat controlul probelor martor de reactivi, al probelor experimentale impurificate artificial sau analiza unor probe de control (de preferință, materiale de referință certificate).
Pentru a demonstra competența laboratorului în efectuarea de analize specifice sunt necesare participări în studii interlaboratoare, cu rezultate foarte bune. Participarea cu succes la un studiu interlaboratoare pentru probe de sol sau ape reziduale nu demonstrează competența laboratorului pentru probe de alimente sau de alimente pentru animale, care conțin niveluri inferioare de contaminare. Prin urmare este obligatorie participarea continuă la studii interlaboratoare pentru determinarea dioxinelor și dioxinelor similare PCB în probe matrice, furaje-alimente corespunzătoare.
Laboratoarele trebuie să fie acreditate de o instituție abilitată, care să garanteze că acestea aplică procedeele de asigurare a calității analitice pentru analizele efectuate. Laboratoarele trebuie acreditate conform standardului ISO 17025:1999.
5. Cerințe ce trebuie întrunite de procedurile analitice pentru dioxine și dioxine similare PCB
5.1. Cerințe principale pentru validarea procedurilor de analiză
Sensibilitate înaltă și limite de detecție joase. Cantitățile detectabile pentru PCDD și PCDF trebuie să se încadreze în domeniul picogramelor TE (10^-12 g) din cauza extremei toxicități a unor compuși. Compuși PCB (bifenilpoliclorurați) se găsesc în cantități mai mari decât PCDD și PCDF. Pentru majoritatea congenerilor din grupa PCB sensibilitatea metodei de ordinul nanogramelor (10^-9 g) este suficientă. În orice caz pentru măsurarea congenerilor mai toxici din grupa dioxinelor similare PCB (în special congenerii substituiți non-orto) trebuie atinsă aceeași sensibilitate ca și pentru PCDD și PCDF.
Selectivitate înaltă (specificitate). Este necesară diferențierea între compușii PCDD, PCDF și dioxinele similare PCB de alți compuși extrași simultan din probă, susceptibili de a interfera prin prezența în concentrații superioare corespunzătoare a câtorva ordine de mărime față de substanțele de analizat (analiți). În metodele gaz cromatografice/spectrometrie de masă (GC/SM) este necesară diferențierea între mai mulți congeneri, în special între cei toxici (de exemplu, cei 17 compuși ai PCDD, PCDF substituiți în pozițiile 2,3,7,8 și dioxinele similare PCB) și ceilalți congeneri. Bioanalizele trebuie să determine valorile TEQ în mod selectiv ca suma PCDD, PCDF și dioxinelor similare PCB.
Acuratețe înaltă (justețe și fidelitate). Determinarea trebuie să asigure o estimare valabilă a concentrației reale din probă. Acuratețea înaltă (acuratețea măsurătorii: gradul de concordanță între rezultatul măsurătorii și valoarea reală sau valoarea atribuită măsurătorii) este necesară pentru a evita respingerea rezultatului analizei probei datorită nesiguranței în estimarea TEQ. Acuratețea este exprimată ca justețe (diferența dintre valoarea medie măsurată pentru un analit într-un material certificat și valoarea sa certificată exprimată ca procente din această valoare) și fidelitate (fidelitatea este în general calculată ca deviație standard; ea include repetabilitatea și reproductibilitatea și indică gradul de concordanță între rezultatele obținute prin aplicarea repetată a procedeului experimental în condiții determinate).
Metodele de screening pot cuprinde bioanalize și metode GC/SM, pe când metodele de confirmare sunt metode gaz cromatografice de înaltă rezoluție cuplate cu spectrometrie de masă de înaltă rezoluție (HRGC/HRMS). Următoarele criterii trebuie respectate pentru valoarea totală în TEQ:
6. Cerințe specifice pentru metodele GC/SM ce trebuie respectate pentru scopuri de screening (selectare) sau confirmare
În scopul validării metodei analitice, trebuie adăugate înaintea fazei de extracție etaloane interne de compuși PCDD/F substituiți în pozițiile 2,3,7,8 și marcați cu 13C (în cazul dozării dioxinelor similare PCB, trebuie adăugate etaloane interne din acești compuși marcați cu 13C. Trebuie adăugat cel puțin un congener pentru fiecare grupă de izomeri tetra-octoclorurați ai compușilor PCDD/F (și cel puțin un congener pentru fiecare grupă de izomeri ai dioxinelor similare PCB, în cazul dozării acestora); alternativ se adaugă cel puțin un congener pentru fiecare funcție de ioni selectată și înregistrată prin spectrometrie de masă în scopul monitorizării compușilor PCDD/F și dioxinelor similare PCB. Se recomandă în cazul metodelor de confirmare utilizarea standardelor interne pentru cei 17 izomeri substituiți în pozițiile 2,3,7,8 ai PCDD/F marcați cu 13C și a celor 12 standarde interne ale dioxinelor similare PCB marcate cu 13C (în cazul dozării dioxinelor similare PCB).
De asemenea, trebuie determinați factorii de răspuns relativ, prin utilizarea de soluții de calibrare adecvate în cazul congenerilor pentru care nu se adaugă un compus analog marcat cu 13C.
În ultimele două paragrafe, la notația 13C, numărul 13 este scris ca un exponent (superscript).
În cazul produselor alimentare de origine vegetală și de origine animală, conținând mai puțin de 10% grăsime, este obligatorie adăugarea de etaloane interne înaintea fazei de extracție. În cazul alimentelor de origine animală, conținând mai mult de 10% grăsime, etaloanele interne se pot adăuga fie înaintea fazei de extracție, fie după extracția grăsimilor. Trebuie efectuată validarea eficacității fazei de extracție în funcție de faza în care se introduc standardele interne și de modul de raportare a rezultatelor (pe baza produsului sau raportat la grăsime).
Înaintea analizei GC/SM trebuie adăugate unul sau două standarde pentru evaluarea coeficientului de recuperare.
Controlul coeficientului de recuperare este necesar. În cazul metodelor de confirmare, coeficienții de recuperare pentru standardele interne individuale trebuie să fie cuprinși între 60-120%. Coeficienți de recuperare mai mici sau mai mari pentru congenerii individuali, în special pentru unii compuși hepta- și octo-clorurați ai dibenzodioxinelor și dibenzofuranilor, sunt acceptați numai dacă contribuția acestora la valoarea TEQ nu depășește 10% din valoarea TEQ totală (numai pentru compușii PCDD/F). În cazul metodelor de screening, coeficienții de recuperare trebuie să fie cuprinși între 30-140%.
Trebuie efectuată separarea dioxinelor de compușii clorurați interferenți, cum sunt PCB și eterii difenil clorurați, prin tehnici cromatografice adecvate (de preferință cu o coloană umplută cu florisil, alumină și/sau carbon).
Separarea izomerilor prin gaz cromatografie trebuie să fie eficace (< 25% între vârfurile cromatogramelor compușilor 1,2,3,4,7,8 - HxCDF și 1,2,3,6,7,8 - HxCDF).
Dozajul compușilor trebuie efectuat conform metodei Agenției de Protecție a Mediului din S.U.A. (Environment Protection Agency) EPA 1613, reviziune B, intitulată "Tetrathrough octa-clorinate dioxins and furans by isotope dilution HRGC/HRMS", sau altei metode ce întrunește criterii de performanță echivalente.
Diferența dintre limita superioară și limita inferioară nu trebuie să depășească 20% pentru alimentele cu o contaminare în dioxine de aproximativ 1 pg OMS-TEQ/g grăsime (numai pentru compușii PCDD/PCDF). Aceste recomandări se aplică și în cazul alimentelor cu conținut scăzut de grăsime, a căror contaminare este de ordinul 1 pg OMS-TEQ/g de produs. Pentru niveluri de contaminare inferioare, de exemplu 0,5 pg OMS-TEQ/g produs, diferența dintre limita superioară și limita inferioară se poate situa între 25-40%.
7. Metode screening de analiză
Metoda screening se poate realiza în diferite moduri: selectiv și cantitativ.
Răspunsul probelor este comparat cu cel al unei probe de referință situate la nivelul de interes. Probele cu un răspuns inferior probei de referință sunt declarate negative și cele cu răspuns superior probei de referință sunt considerate pozitive.
În fiecare serie de probe de testat, extrase și testate în același timp și în condiții identice, trebuie incluse un blanc și o probă de referință. Răspunsul probei de referință trebuie să fie în mod clar mai ridicat în comparație cu proba blanc.
Trebuie incluse probe de referință suplimentare cu o concentrație egală cu 0,5 x și 2 x limita considerată pentru a demonstra eficacitatea metodei la concentrația respectivă.
În cazul analizei altor matrice trebuie demonstrat că probele de referință sunt corespunzătoare, de preferință, prin includerea de probe cu o valoare TEQ stabilită prin HRGC/HRMS de ordinul probei de referință sau prin includerea unei probe blanc îmbogățite pentru a atinge acest nivel.
În cazul bioanalizelor nu se poate utiliza un standard intern și testele de repetabilitate sunt foarte importante pentru a se obține informații asupra deviației standard în cadrul unei serii de probe. Coeficientul de variație trebuie să fie sub 30%.
În cazul bioanalizelor trebuie definiți compușii-țintă, interferențele posibile, precum și valoarea maximă pentru blanc.
Abordarea cantitativă necesită serii de diluții tip, un proces de purificare și măsurare dublu sau triplu, precum și controlul blancului și al coeficientului de recuperare. Rezultatul se poate exprima în TEQ, ceea ce presupune că acei compuși care produc semnalul corespund principiului TEQ. Aceasta se poate realiza prin utilizarea TCDD (sau un amestec standard de dioxine/furan) pentru obținerea unei curbe etalon ce permite calcularea valorii TEQ în extract și în probă. Rezultatul este apoi corectat cu valoarea TEQ calculată pentru proba blanc (luându-se în considerare impuritățile provenite din solvenți sau din substanțele chimice utilizate) și pentru recuperare (calculată pornind de la valoarea TEQ a unei probe de control de calitate a cărei concentrație este în jurul nivelului de interes). Este important să se noteze că o parte din pierderea aparentă de recuperare se datorează efectelor de matrice și/sau diferențelor dintre valorile FET în bioanaliză și valorile FET stabilite de OMS.
7.2. Cerințe pentru metodele screening de analize
Screeningul (selectarea) se poate face cu metode de analiză GC/SM și bioanalize. Cerințele pentru metodele GC/SM sunt prevăzute la pct. 6.
Cerințele pentru bioanalize celulare sunt prevăzute la pct. 7.3 și pentru bioanalize pe bază de kituri la pct. 7.4.
Sunt necesare informații asupra numărului de rezultate fals pozitive și fals negative ale unei serii mari de probe situate sub sau peste limita maximă ori limita de intervenție, în comparație cu valoarea TEQ determinată printr-o metodă analitică de confirmare. Procentele de probe fals negative trebuie să fie sub 1%. Procentul probelor fals pozitive trebuie să fie suficient de mic pentru ca metoda screening să fie avantajoasă.
Rezultatele pozitive trebuie întotdeauna confirmate printr-o metodă analitică de confirmare (HRGC/HRMS). De asemenea, probele ce se încadrează într-un domeniu larg de valori ale TEQ trebuie confirmate prin HRGC/HRMS (aproximativ 2 - 10% probe negative). Trebuie prezentate informații asupra corespondenței dintre rezultatele bioanalizei și cele obținute din HRGC/HRMS.
7.3. Cerințe specifice pentru bioanalize celulare
În cazul bioanalizelor este necesară utilizarea unei serii de concentrații de referință pentru TCDD sau unui amestec de dioxine/furani (curba de răspuns cu Rý > 0,95 pentru o doză completă) la fiecare serie de probe.
Pentru rezultatele bioanalizei obținute într-un interval de timp constant se utilizează o concentrație de referință pentru TCDD (aproximativ de 3 ori limita de cuantificare) pe un formular de control de calitate.
Grafice pentru controlul calității trebuie realizate și verificate pentru fiecare tip de material de referință, în scopul asigurării că rezultatul corespunde cu indicațiile stabilite.
Pentru calculele cantitative în special diluarea probei utilizate trebuie să se situeze în partea liniară a curbei de răspuns. Probele care se situează deasupra acestei părți liniare trebuie diluate și analizate din nou. Prin urmare se recomandă analizarea cel puțin a 3 diluții în același timp.
Deviația standard nu trebuie să fie peste 15% în cazul unei determinări în triplu pentru fiecare diluție de probă și să nu fie peste 30% între 3 experimente independente.
Limita de detecție se poate stabili la o valoare de 3 ori mai mare decât deviația standard pentru blancul de solvenți sau decât răspunsul fondului. Altă metodă constă în aplicarea unui răspuns superior răspunsului de fond (factor de inducție de 5 ori mai mare decât blancul de solvent) calculat din curba etalon a zilei. Limita de cuantificare se poate stabili la o valoare de 5-6 ori mai mare decât deviația standard a blancului de solvent sau a răspunsului de fond ori prin aplicarea unui răspuns care este superior răspunsului de fond (factor de inducție de 10 ori superior blancului de solvent) calculat din curba de calibrare a zilei.
7.4. Cerințe specifice pentru bioanalize realizate cu ajutorul kiturilor *1)
Trebuie respectate instrucțiunile fabricantului în privința preparării probei și analizelor.
Kiturile nu trebuie utilizate după data expirării.
Kiturile trebuie păstrate în condițiile de temperatură specificate și utilizate la temperatura indicată.
Limita de detecție pentru testele imunologice se obține prin adunarea valorii medii cu o valoare egală de 3 ori deviația standard pentru o serie de 10 analize ale blancului și prin împărțirea sumei obținute la valoarea pantei din ecuația de regresie liniară.
Trebuie utilizate standarde de referință pentru experimentele de laborator pentru siguranța că răspunsul la standard se situează într-un domeniu acceptabil.
*1) Până în prezent nu s-a menționat nici o dovadă că bioanalizele bazate pe kituri comercializate au suficientă sensibilitate și siguranță pentru a fi utilizate în screeningul (selectarea) prezenței dioxinelor în limitele stabilite în probe de alimente și furaje.
8. Raportarea rezultatelor
În măsura în care procedurile analitice folosite fac posibil acest lucru, rezultatele analitice trebuie să cuprindă conținutul de congeneri individuali PCDD/F și ai PCB-urilor și să fie raportate ca limită inferioară, limită superioară și limită medie, pentru a cuprinde maximum de informații în raportarea rezultatelor și prin urmare făcând posibilă interpretarea rezultatelor în funcție de cerințele specifice.
Raportarea trebuie să includă, de asemenea, conținutul în grăsime al probei, precum și metoda utilizată pentru extracția grăsimii.
Trebuie menționați coeficienții de recuperare pentru standardele interne individuale, în cazul în care aceștia se situează în afara domeniului menționat la pct. 6, în cazul în care limita maximă este depășită și în alte cazuri, după cerințe.