HOTĂRÂRE nr. 438 din 23 martie 2004

a) supremația Constituției și a legii;

b) prioritatea interesului public în fața interesului personal;

c) asigurarea egalității de tratament a cetățenilor;

d) profesionalismul;

e) imparțialitatea și nediscriminarea;

f) independența;

g) integritatea morală;

h) libertatea gândirii și a exprimării;

i) deschiderea și transparența;

j) respectul;

k) confidențialitatea.

(1) Acțiunile polițiștilor trebuie să fie conforme cu dreptul intern și convențiile internaționale la care România este parte.

(2) În îndeplinirea atribuțiilor profesionale polițistul are obligația să respecte și să protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului, consacrate prin Constituție și prin alte legi, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană a drepturilor omului, Codul european al eticii polițienești și cu dispozițiile tratatelor la care România este parte.

(3) Pentru realizarea atribuțiilor profesionale polițistul acționează în parteneriat cu populația, acordă asistență de specialitate și prestează servicii în concordanță cu misiunile și atribuțiile poliției.

(1) Polițistul este obligat să răspundă la orice solicitare legitimă privind exercitarea profesiei și să evite comportamentul care ar putea prejudicia încrederea populației în ceea ce privește profesionalismul, seriozitatea, disponibilitatea și angajamentul său în rezolvarea cererilor legitime ale acesteia.

(2) Polițistul trebuie să fie loial autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, să acționeze cu imparțialitate, să fie disciplinat și demn, să apere prestigiul profesiei și să exercite toate prerogativele și îndatoririle specifice funcției pe care o deține.

(1) Polițistul trebuie să se comporte civilizat și să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă și fermă.

(2) Polițistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilități de gestionare a situațiilor conflictuale, dezvoltându-și permanent puterea de înțelegere a problemelor sociale, culturale și educaționale ale colectivității în care își exercită profesia, precum și, după caz, capacitățile manageriale.

(1) Polițistul recurge la forță ca măsură excepțională, în strictă conformitate cu prevederile legale și numai în situații de absolută necesitate, determinate de ineficiența somațiilor și acțiunilor de mediere prin care s-a încercat dezamorsarea situației sau întreruperea acțiunilor ilicite.

(2) Acțiunile în forță desfășurate de poliție sunt subordonate principiilor necesității și proporționalității.

(3) În momentul realizării obiectivului legitim încetează și exercitarea forței.

(1) Polițistul răspunde personal pentru actele și faptele sale, în condițiile legii. El are datoria să se abțină de la executarea ordinelor și misiunilor ilegale, având obligația de a-i informa de îndată pe șefii săi, pe cale ierarhică, despre aceasta.

(2) Abținerea de la executarea ordinelor și misiunilor în condițiile alin. (1) nu atrage răspunderea disciplinară a polițistului.

(1) Polițistul are obligația de a acorda sprijin, conform competențelor legale, victimelor infracțiunilor cu care intră în contact pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și în afara acestor atribuții. În acest sens, victima este îndrumată către serviciile specializate ale poliției sau ale altor instituții cu responsabilități în domeniu și este informată, după caz, cu privire la modalitățile de soluționare a situației sale.

(2) Relația polițistului cu martorii se subordonează în permanență necesității de a nu le pune în pericol, acestora sau membrilor lor de familie, viața, integritatea corporală sau libertatea.

(3) În contactele realizate cu persoane asupra cărora s-au dispus măsuri privative de libertate, precum și pe timpul desfășurării cercetărilor polițistul respectă cu strictețe normele procedurale prevăzute de lege.

(1) Polițistului îi este interzis să tolereze actele de corupție și să utilizeze abuziv autoritatea publică conferită de statutul său.

(2) Polițistului îi este interzis să accepte bani, bunuri, valori sau atenții în scopul de a-și îndeplini sau de a nu-și îndeplini atribuțiile profesionale și să primească sarcini, misiuni sau lucrări care excedează competențelor stabilite prin fișa postului.

(1) Prezentul cod se aplică tuturor polițiștilor al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de structura în care sunt încadrați și de funcția în care sunt numiți.

(2) Normele prezentului cod sunt obligatorii pe timpul participării, potrivit prevederilor legale, la misiunile poliției, atât pentru funcționarii publici din Ministerul Administrației și Internelor, cât și pentru celelalte categorii de personal care participă la aceste misiuni.