CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 2 decembrie 1864

Veri ce infractiune a legii penali da nascere la o actiune publică, și poate produce și o actiune privată.

Actiunea publică are de obiectul pedepsirea fapteloru cari vetema ordinea sociale; ea este a societatii.

Actiunea privată are de obiectul repararea dauneloru causate prin vre-o infractiune a legii penali; ea este a celoru cari au suferitu acele daune.

Actiunea pentru aplicarea pedepseloru se essercita de funcționarii publici caroru este incredintata prin lege. Actiunea pentru reparare de daune, causate prin vre-o infractiune a legii penali, se poate urmări de cei cari au suferitu acele daune sau de representatorii loru.

Actiunea cea publică se intenta sau în urma unei denuntiari, sau în urma unei plangeri, sau din propria inițiativa a functionarului competente a o intenta. Denuntiare se numesce incunosciintarea facuta, către functionarulu insarcinatu cu ministeriulu publicu, de unu altu functionaru competente, sau de ver-care particularu, despre vre-o calcare a legii penali. Plangerea nu poate procede de cat de la persona care, directe sau indirecte, a suferitu o vetemare în urmarea unei infractiuni. Ea poate fi adresata, sau la ministeriulu publicu, sau la judecatoriulu de instructiune.

Celu ce aduce o plangere nu va pute ave calitate de parte litigante în procesului nascutu din acea plangere, de catu dacă va declara formale ca se constitue parte civile, sau dacă, în lipsa de asemene declarare, va fi facutu o cerere de daune interese.

Celu cadutu sub o actiune publică, se numesce: Inculpatu, pe catu timpul nu i s-a trimisu de catu o chiamare d-a se infatisa. Prevenitu, din momentulu în care autoritatea competente a luatu în contra sa niscari-va mesuri asicuratore; Acusatu, candu în materie criminali, camera de acusatiune a pronuntatu darea în judecata. Condemnatu, după ce, judecandu faptulu, tribunalulu sau curtea pronunță pedepsa otarita prin lege. Certatu de judecată, celu ce a suferitu candu-va mai-nainte o condemnatiune criminale. Recidivistu, în materia criminale și corectionale, celu ce, fiindu condemnatu pentru o crima, a comisu, în cei dece ani după implinirea condemnatiunii, o alta crima sau unu delictu. Asemenea și celu ce, fiindu condemnatu, pentru delictu, la o inchisore mai multu de sese luni, a comisu, în acelasu terminu de dece ani, unu altu delictu.

Actiunea privată (civile) se poate urmări deodata cu cea publică, și inaintea acelorasi judecatori. Ea se poate intenta și singura, în parte, inaintea judecatoriloru civili. În casulu acesta, actiunea privată se va suspende, pînă mai antei se va pronuntia definitive asupra actiunii publice, intentate mai înainte sau în cursulu actiunii private, afară de casurile în care legea dispune esprese din contra.

Renuntiarea la o actiune privată nu poate să opresca nici sa suspinda esercitiulu actiunii publice, afară de casurile în cari legea dispune esprese din contra.

Ver-ce actiune ia finitu prin otarirea judecatii în ultima instantia. Asupra unei acțiuni publice, judecata trebuie să pronuntia, prin a sa otarire, sau aquitare, sau absolvire, sau condemnare, însă: Aquitarea, candu se recunosce ca faptulu imputatu nu are fiintia, sau ca inculpatulu nu poate fi respundetoru de acelu faptu; Absolutiunea, candu se recunosce ca faptulu imputabile inculpatului și a cărui fiintia este constatata, nu cade sub previsiunile nici unui testu de lege. Condemnatiunea, candu și autorulu, și fiintia, și imputabilitatea legale a faptului sînt constatate.

Otarirea absolutoria sau condemnatoria, în materia penale, nu împiedica pe partea vetemata, care n-a luatu conclusiuni în instantia, de a esercita actiunea sa privată, inaintea tribunalului civile competente. Otarirea aquitatoria, inchide părții civili ori ce drumu de judecată inaintea tribunaleloru civili.

Actiunea publică se stinge prin mortea prevenitului; actiunea privată se poate esercita în contra prevenitului, și în contra represintantiloru sei.