HOTĂRÂRE nr. 938 din 10 iunie 2004 (*actualizata*)

(1) Potrivit prevederilor prezentei hotărâri, pot angaja persoane în scopul efectuării unor misiuni de muncă temporara în folosul și la solicitarea unui utilizator, astfel cum este definit la art. 87 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, numai societățile comerciale autorizate.

(2) Salariatul temporar este persoana care indeplineste condițiile de angajare prevăzute în Legea nr. 53/2003, încadrată la un angajator agent de muncă temporara, pus la dispoziție unui utilizator, pe durata solicitata, în vederea indeplinirii unor anumite sarcini precise și cu caracter temporar.

(3) Pot fi incadrati la un angajator agent de muncă temporara și cetatenii straini sau apatrizii, cu domiciliul sau reședința în România.

(4) Un utilizator poate apela la agenti de muncă temporara numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute la art. 88 din Legea nr. 53/2003.

a) să fie constituite potrivit legii și să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect de activitate, "Selecția și plasarea forței de muncă";

b) sa nu inregistreze debite la bugetul de stat, respectiv la bugetele locale sau provenind din neplata contribuțiilor de asigurări sociale, contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, contributiei de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și a contribuțiilor pentru asigurări sociale de sănătate;

c) sa nu figureze în evidentele cazierului fiscal cu fapte sanctionate de reglementarile financiare, vamale, precum și cele care privesc disciplina financiară;

d) sa nu aiba aplicate sancțiuni pentru incalcarea prevederilor legislației muncii, comerciale și fiscale;

e) sa constituie o garantie financiară.

(1) Autorizarea societatilor comerciale se face de către Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei, prin directiile de muncă, solidaritate sociala și familie judetene sau a municipiului București, în a caror raza teritoriala își au sediul, denumite în continuare direcții de muncă, solidaritate sociala și familie.

(2) În scopul obtinerii autorizatiei de functionare, societățile comerciale depun la directiile de muncă, solidaritate sociala și familie o cerere însoțită de un dosar de autorizare care trebuie să conțină urmatoarele documente:

a) actul constitutiv sau actul aditional la actul constitutiv, după caz, în care să fie mentionat obiectul de activitate, prevăzut la art. 3 lit. a), în copie legalizata;

b) certificatul de inmatriculare în registrul comerțului, emis de oficiul registrului comerțului, în copie legalizata;

c) cazierul fiscal;

d) certificate eliberate de instituțiile competente, care să ateste indeplinirea condiției prevăzute la art. 3 lit. b);

e) certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerțului, care trebuie să cuprindă mențiuni din care să rezulte ca societățile comerciale nu se afla în procedura de reorganizare sau faliment, potrivit legii;

f) dovada constituirii garantiei financiare;

g) dovada achitarii sumelor corespunzătoare tarifului de autorizare sau de prelungire a autorizatiei, după caz.

(3) Filialele se supun separat procedurii de autorizare.

(1) Garantia financiară se constituie prin depunerea unei sume într-un cont distinct deschis la o banca din România, care să acopere contravaloarea a 25 de salarii de baza minime brute pe tara, garantate în plata, la care se adauga contribuțiile datorate de către angajator bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.

(2) Garantia financiară se poate utiliza numai pentru plata de către agentul de muncă temporara a drepturilor de natura salariala, a celorlalte drepturi banesti negociate cu ocazia incheierii contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului individual de muncă, precum și a contribuțiilor datorate de către angajator bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

(3) La data scadentei obligațiilor prevăzute la alin. (2), agentul de muncă temporara este obligat să le execute, iar în cazul în care fondurile proprii nu acopera aceste obligații, se va utiliza garantia financiară constituita potrivit alin. (1).

(4) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care oblibațiile privind plata salariului și cele privind contribuțiile și impozitele au devenit scadente și exigibile, iar agentul de muncă temporara nu detine fondurile necesare sau garantia nu este suficienta pentru acoperirea acestora, ele vor fi platite de utilizator, în baza solicitarii salariatului temporar sau a inspectorului de muncă.

(5) Solicitarea salariatului temporar se formuleaza în scris, însoțită de dovada neplatii drepturilor salariale.

(6) Dovada neplatii drepturilor salariale se poate face prin orice mijloc de proba, respectiv prin copie a statului de plată, extras de cont etc.

(7) Agentul de muncă temporara este obligat sa mențină suma reprezentand garantia financiară la nivelul prevăzut la alin. (1), prin completarea acesteia în termen de 5 zile de la data micsorarii acesteia.

(1) Tariful de autorizare sau de prelungire a autorizatiei, prevăzut la art. 4 alin. (2) lit. g), se calculeaza la nivelul a trei salarii medii brute pe economie realizate în anul anterior și comunicate de Institutul Național de Statistica.

(2) Persoanele juridice care solicită autorizarea sau prelungirea autorizatiei virează contravaloarea tarifului prevăzut la alin. (1) în contul direcțiilor de muncă, solidaritate sociala și familie teritoriale și se constituie venituri la bugetul de stat, potrivit legii.

(1) Pe baza documentatiei prevăzute la art. 4 alin. (2), directia de muncă, solidaritate sociala și familie va evalua indeplinirea condițiilor de autorizare și va solutiona cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

(2) În situația în care se constată că documentele depuse la dosarul de autorizare nu sunt complete sau conform celor prevăzute la art. 4 alin. (2), directia de muncă, solidaritate sociala și familie procedeaza la respingerea motivata a cererii de autorizare, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

(3) În cazul respingerii dosarului de autorizare, suma corespunzătoare tarifului, depusa initial pentru obtinerea autorizatiei, nu se restituie.

(1) Dacă se constată că societatea comerciala indeplineste condițiile de autorizare, directia de muncă, solidaritate sociala și familie elibereaza autorizatia de functionare în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Directiile de muncă, solidaritate sociala și familie vor transmite Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei, în termen de 15 zile de la eliberare, o copie a autorizatiei de functionare.

(3) Modelul autorizatiei de functionare este prevăzut în anexa nr. 1.

(1) Pentru inregistrarea agentilor de muncă temporara autorizati, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei infiinteaza Registrul național de evidenta a agentilor de muncă temporara autorizati.

(2) Inregistrarea agentilor de muncă temporara autorizati în Registrul național de evidenta a agentilor de muncă temporara autorizati se face la data primirii de către Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei a copiilor autorizațiilor de functionare.

(3) Modelul Registrului național de evidenta a agentilor de muncă temporara autorizati este prevăzut în anexa nr. 2.

(4) Lista cuprinzand agentii de muncă temporara autorizati și pe cei cărora li s-a retras sau care au depus autorizatia se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și se afișează pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei.

(1) Societatea comerciala a carei cerere de autorizare a fost respinsa în condițiile art. 7 alin. (2) poate inainta contestație, în termen de 30 de zile de la data comunicarii respingerii cererii, la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei, care are obligația sa o solutioneze în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2) Societatea comerciala poate introduce actiune, conform legii, la instanța de contencios administrativ, în cel mult 30 de zile de la data primirii rezolutiei motivate privind contestația sau, în cazul în care nu primeste răspuns, de la data expirarii perioadei de solutionare a contestației.

(1) Autorizatia de functionare prevăzută la art. 8 alin. (1) este valabila 2 ani, putand fi prelungita la sfârșitul perioadei de valabilitate cu inca 2 ani.

(2) Autorizatia de functionare se acordă pe perioada nelimitata agentilor de muncă temporara care și-au desfășurat activitatea neintrerupt o perioadă de 4 ani, în condițiile prezentei hotărâri.

(3) Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei de functionare se acordă la cererea agentului de muncă temporara, depusa la directiile de muncă, solidaritate sociala și familie cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, însoțită de documentele prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. c)-g).

(4) Procedura de aprobare a prelungirii valabilității autorizatiei de functionare a agentului de muncă temporara se realizează în condițiile și la termenele prevăzute la art. 6-8.

(1) La încetarea activității, agentul de muncă temporara este obligat să depună autorizatia de functionare, în termen de 5 zile, la directia de muncă, solidaritate sociala și familie.

(2) Începând cu data prevăzută la alin. (1), agentul de muncă temporara va duce la indeplinire, după caz, oblibațiile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținătorilor de documente, persoane juridice, care s-au desfiintat și prin Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Agentul de muncă temporara incheie cu salariatul un contract de muncă temporara, în scris, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute la art. 93 din Legea nr. 53/2003, după cum urmeaza:

a) datele de identificare a părților;

b) misiunea de muncă temporara pentru care a fost angajat salariatul temporar, atunci când contractul de muncă temporara se incheie pe durata unei singure misiuni de muncă temporara;

c) tipul de activitate pentru care este angajat salariatul temporar, atunci când contractul de muncă temporara se incheie pentru mai multe misiuni de muncă temporara;

d) identitatea și sediul utilizatorului;

e) locul executarii misiunii de muncă temporara sau posibilitatea ca salariatul temporar să-și desfasoare activitatea, succesiv, la diversi utilizatori;

f) pregătirea profesionala și abilitatile salariatului temporar;

g) data de la care contractul de muncă temporara urmeaza să-și produca efectele;

h) durata misiunii de muncă temporara și condițiile în care aceasta poate fi prelungita;

i) condițiile concrete în care urmeaza să se desfășoare munca în cadrul misiunii de muncă temporara, respectiv riscurile specifice postului;

j) concediul de odihnă la care salariatul temporar are dreptul;

k) eventuala perioada de proba, stabilita în condițiile legii;

l) condiții de acordare a preavizului;

m) drepturile salariale și modalitatile de remunerare a salariatului temporar, precum și periodicitatea platii;

n) durata normala a muncii;

o) informațiile necesare în cazul în care salariatul temporar urmeaza să-și desfasoare activitatea în strainatate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003;

p) clauze privind încetarea raporturilor de muncă din inițiativa agentului de muncă temporara, la sesizarea utilizatorului.

(2) Contractul de muncă temporara se incheie, în condițiile legii, de regula, pe durata unei singure misiuni de muncă temporara.

(3) Contractul de muncă temporara se poate incheia și pentru mai multe misiuni de muncă temporara, fără ca durata acestuia să depășească 18 luni.

(4) Pentru fiecare noua misiune de muncă temporara, între părți se incheie un act aditional la contractul de muncă temporara, în care vor fi precizate toate elementele prevăzute la alin. (1).

(5) Contractul de muncă temporara incheiat pentru mai multe misiuni de muncă temporara inceteaza la terminarea ultimei misiuni de muncă temporara pentru care a fost incheiat.

(1) Agentul de muncă temporara pune la dispoziția utilizatorului un salariat temporar, în baza unui contract de punere la dispoziție incheiat în forma scrisa.

(2) Contractul de punere la dispoziție trebuie să cuprindă, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, urmatoarele:

a) motivul și scopul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar;

b) termenul misiunii de muncă temporara și, dacă este cazul, posibilitatea modificarii acestuia;

c) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executarii misiunii de muncă temporara și programul de lucru;

d) condițiile concrete de muncă;

e) echipamentele individuale de protecție și de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;

f) orice alte servicii și facilități în favoarea salariatului temporar;

g) valoarea contractului de care beneficiaza agentul de muncă temporara, precum și remuneratia la care are dreptul salariatul;

h) obligația utilizatorului de a efectua instructajul de sănătate și securitate a muncii.

(3) În cazul în care misiunea de muncă temporara oferita de agentul de muncă temporara poate pune în pericol viața, integritatea fizica și psihica a salariatului temporar, acesta este indreptatit sa refuze misiunea de muncă temporara.

(4) Refuzul salariatului se face în forma scrisa și nu poate constitui motiv de sanctiune sau concediere.

(1) Agentii de muncă temporara au obligația de a tine evidenta contractelor de muncă temporara și de a le inregistra, în termenul prevăzut de legislatia în vigoare, la inspectoratele teritoriale de muncă în a caror raza teritoriala sunt autorizati.

(2) Contractele de muncă temporara se înregistrează în Registrul general de evidenta a salariatilor, la rubrica "Durata contractului individual de muncă" inscriindu-se durata contractului, urmata de mențiunea "CMT".

(1) Autorizatia de functionare a agentului de muncă temporara se retrage în situația în care agentul de muncă temporara se afla în procedura de faliment sau de lichidare.

(2) Autorizatia de functionare a agentului de muncă temporara se retrage și în urmatoarele situații:

a) au fost aplicate, în mod repetat, sancțiuni pentru incalcarea prevederilor prezentei hotărâri;

b) agentul de muncă temporara nu respecta prevederile art. 5 alin. (6).

(3) În situația retragerii autorizatiei de functionare, suma corespunzătoare tarifului pentru obtinerea autorizatiei nu se restituie.

(1) Autorizatia de functionare a agentilor de muncă temporara se retrage de către Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei, prin directia de muncă, solidaritate sociala și familie, la solicitarea motivata a inspectorilor de muncă sau, după caz, a altor organe de control.

(2) Retragerea autorizatiei de functionare se comunică agentului de muncă temporara, în scris, în termen de 15 zile de la data constatarii de către directia de muncă, solidaritate sociala și familie a situațiilor prevăzute la art. 18, și poate fi contestata la instanța de contencios administrativ competența, potrivit legii.

(3) Decizia motivata de retragere a autorizatiei de functionare se comunică Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale și Familiei, în termen de 15 zile de la data emiterii de către directia de muncă, solidaritate sociala și familie.

(4) Agentul de muncă temporara caruia i s-a retras autorizatia de functionare poate solicita o noua autorizatie, în condițiile prezentei hotărâri, numai după o perioadă de un an de la data retragerii acesteia.

(1) Contractele de punere la dispoziție și contractele de muncă temporara, aflate în executare în momentul retragerii autorizatiei de functionare, se deruleaza până la expirarea perioadei pentru care au fost incheiate, cu respectarea dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 53/2003, fără a prejudicia drepturile contractuale ale salariatilor temporari sau ale utilizatorilor.

(2) În aceasta situație, impozitul pe venit și contribuțiile datorate de către salariatul temporar bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, urmeaza să fie platite de către utilizator, care are dreptul la actiune directa împotriva agentului de muncă temporara, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate.

a) sa informeze salariații temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurarii egalitatii de sanse cu ceilalti angajați cu contract individual de muncă pe durata nedeterminata la utilizator, pentru obtinerea unui loc de muncă permanent, prin afisarea unui anunt într-un loc accesibil tuturor salariatilor care își desfășoară activitatea la utilizatorul respectiv;

b) să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregatire profesionala pe care le organizeaza pentru salariații săi;

c) sa puna la dispoziția reprezentantilor salariatilor informațiile cu privire la utilizarea salariatilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forței de muncă.

(1) Utilizatorul poate incheia cu salariatul temporar un contract individual de muncă pe perioada nedeterminata numai după încetarea misiunii.

(2) Orice clauza prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după indeplinirea misiunii este nula.

(3) Un astfel de contract poate fi incheiat și în perioada misiunii, cu acordul expres al agentului de muncă temporara.

(1) Incalcarea dispozițiilor art. 5 alin. (6), art. 12, art. 13 alin. (1), art. 16 alin. (2) și art. 17 constituie contraventii și se sancționează cu amendă de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei.

(2) Desfășurarea activităților specifice agentului de muncă temporara de către o societate comerciala neautorizata constituie contraventie și se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei.

(1) Constatarea contraventiilor și aplicarea sanctiunilor se fac de către inspectorii de muncă.

(2) Contraventiilor prevăzute la art. 24 li se aplică dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari și completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.