LEGE nr. 309 din 28 iunie 2004

a) cetățean al unui stat membru este orice persoană care are cetățenia unuia din statele membre ale Uniunii Europene care aparține Spațiului Economic European;

b) prin membru de familie se înțelege:

c) permisul de ședere reprezintă documentul de identitate eliberat de Autoritatea pentru străini sau formațiunile sale teritoriale, conform legii, care atesta valabilitatea dreptului de ședere acordat, precum și calitatea posesorului.

(1) Cetățenii statelor membre și membrii de familie ai acestora care locuiesc legal în România se bucura de protecția generală a persoanelor și a proprietății, garantată de Constituție și de celelalte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele internaționale la care România este parte.

(2) Cetățenii statelor membre aflați legal în România se pot deplasa liber și își pot stabili reședința oriunde pe teritoriul României.

(3) Cetățenii statelor membre se bucura de toate drepturile și beneficiile acordate persoanelor angajate, precum și de protecție socială din partea statului, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

(4) Autoritatea pentru străini sau formațiunile sale teritoriale vor elibera un document de identitate care să facă dovada dreptului de ședere, intitulat "Permis de ședere pentru un cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European".

(5) Cetățenii statelor membre, cărora li s-a eliberat un document de identitate de către Autoritatea pentru străini, au dreptul de a verifica datele personale înscrise în acesta și, dacă este cazul, au dreptul să solicite corectarea sau eliminarea datelor care nu corespund realității.

(6) Persoana împotriva căreia s-a dispus refuzul intrării, eliberării sau prelungirii permisului de ședere sau împotriva căreia a fost luată decizia de expulzare de pe teritoriul României poate ataca actele administrative în cauza, în conformitate cu prevederile legale privind contenciosul administrativ. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, executarea actului administrativ se suspenda până la soluționarea acțiunii.

(1) Pe timpul șederii în România, cetățenii statelor membre și membrii lor de familie sunt obligați să respecte legislația română.

(2) Cetățenii statelor membre și membrii lor de familie aflați pe teritoriul României au obligația de a se supune controlului organelor de poliție și al celorlalte autorități publice competente conform legii.

(1) Cetățenii statelor membre pot intră în România în baza cărții de identitate sau pasaportului, valabile.

(2) Membrii de familie ai cetățenilor statelor membre care nu sunt cetățeni ai acestora nu pot fi scutiți de la obligativitatea obținerii vizei, dacă acordurile încheiate de România cu statele ai căror cetățeni sunt nu prevăd altfel.

(3) Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României vor acorda persoanelor prevăzute la alin. (2) viza necesară, fără aprobarea prealabilă a Direcției Generale Afaceri Consulare din Ministerul Afacerilor Externe.

(1) Autoritatea pentru străini acorda dreptul de ședere pentru:

a) cetățenii statelor membre care desfășoară în România activități în calitate de angajat;

b) membrii de familie ai acestora.

(2) Cetățenii statelor membre, indiferent de locul unde își au reședința, pot sa încheie și sa deruleze contracte de muncă în conformitate cu prevederile legale în materie.

(3) Cetățenii statelor membre pot ocupa locurile de muncă vacante în aceleași condiții ca și cetățenii români.

(4) Prevederile legale care restrang numărul sau procentajul angajaților, cetățeni ai altor state, în orice ramura de activitate, regiune sau la nivel național, nu se aplică cetățenilor statelor membre.

(5) Membrii de familie ai unei persoane prevăzute la alin. (1) lit. a), indiferent de cetățenie, își pot stabili reședința pe teritoriul României împreună cu aceasta.

(6) Autoritățile române vor înlesni admisia unui membru de familie care nu se afla sub incidența art. 2 lit. b) dacă persoana se afla în întreținerea persoanei angajate sau locuiește împreună cu aceasta în țara de origine sau de proveniență.

(7) Membrii de familie, astfel cum au fost definiți la art. 2 lit. b) pct. 1 și 2, ai cetățenilor statelor membre care desfășoară în România o activitate în calitate de angajat sau liber profesionist, pot fi angajați în munca în conformitate cu prevederile legale.

(8) Copiii cetățenilor statelor membre angajați pe teritoriul României, dacă își stabilesc reședința pe teritoriul tarii noastre, sunt admiși în sistemul de educație și formare profesională în aceleași condiții ca și cetățenii români.

(9) Permisul de ședere eliberat persoanelor prevăzute la alin. (1) face dovada dreptului de ședere permanenta, este valabil pentru o perioadă de cinci ani de la data eliberării și se prelungește automat pentru noi perioade de câte cinci ani.

(10) Membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de ședere cu aceeași valabilitate ca și documentul eliberat cetățeanului statului membru în întreținerea căruia se afla.

(11) Întreruperile perioadei de ședere care nu depășesc șase luni consecutiv și absenta de pe teritoriul României motivată de efectuarea serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de ședere.

(12) Un drept de ședere valabil acordat unui cetățean al unui stat membru nu poate fi anulat exclusiv în temeiul încetării activității prevăzute la alin. (1) ca urmare a unei incapacități temporare de muncă, cauzate de o boala sau accident, sau pentru ca se afla în șomaj involuntar.

(13) În cazul în care perioada de angajare este mai mare de 3 luni, dar mai mica de un an, Autoritatea pentru străini sau formațiunile sale teritoriale vor elibera un permis de ședere valabil pentru perioada angajării.

(14) În cazurile în care perioada de angajare nu depășește 3 luni, cartea de identitate sau pasaportul pe baza căruia persoana în cauza a intrat pe teritoriul României sunt suficiente pentru acoperirea șederii sale.

(15) Prevederile de la alin. (13) și (14) se aplică și lucrătorilor sezonieri angajați pentru o perioadă mai mare, respectiv mai mica de 3 luni.

(16) Autoritatea pentru străini acorda dreptul de ședere și pentru cetățenii statelor membre angajați în România, care își păstrează reședința într-un stat membru unde, ca regula, se întorc în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămâna.

(17) Pentru eliberarea unui permis de ședere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau pasaportul, valabile;

b) dovada ca persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), (5) și (6).

(1) Autoritatea pentru străini va acorda drept de ședere permanenta pentru:

a) cetățenii statelor membre care se stabilesc pe teritoriul României, în vederea desfășurării unor activități independente definite conform art. 7 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

b) membrii de familie ai acestora.

(2) Permisul de ședere eliberat persoanelor prevăzute la alin. (1) face dovada dreptului de ședere permanenta, este valabil pentru o perioadă de cinci ani de la data eliberării și se prelungește automat pentru noi perioade de câte cinci ani.

(3) Întreruperile perioadei de ședere care nu depășesc șase luni consecutiv și absenta de pe teritoriul României motivată de efectuarea serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de ședere.

(4) Un drept de ședere valabil acordat unui cetățean al unui stat membru nu poate fi anulat exclusiv în temeiul încetării activității prevăzute la alin. (1) ca urmare a unei incapacități temporare de muncă, cauzate de o boala sau accident.

(5) Cetățenii unui stat membru care nu fac parte din categoria prevăzută la alin. (1) lit. a), dar care sunt autorizați sa desfășoare o activitate în România în baza legislației naționale, au drept de ședere pe o perioadă cel puțin egala cu durata autorizației acordate pentru desfășurarea acelei activități.

(6) Cetățenii unui stat membru care fac parte din categoria prevăzută la alin. (1) lit. a), dar cărora, ca urmare a schimbării activității, li se aplică prevederile alin. (5), păstrează permisul de ședere până la data expirării acestuia.

(7) Membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de ședere cu aceeași valabilitate ca și documentul eliberat cetățeanului statului membru în întreținerea căruia se afla.

(8) Pentru eliberarea unui permis de ședere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau pasaportul, valabile;

b) dovada ca persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), (5) sau (9).

(9) Autoritățile competente vor înlesni admisia oricărui alt membru de familie al unui cetățean prevăzut la alin. (1) lit. a) sau a soțului/sotiei acestuia, în situația în care membrul respectiv de familie este în întreținerea titularului sau a soțului/sotiei acestuia ori locuiește cu aceștia în țara de origine sau proveniență.

(1) Autoritatea pentru străini va acorda drept de ședere temporară pentru:

a) cetățenii statelor membre care se stabilesc pe teritoriul României și care sunt furnizorii sau beneficiarii unor servicii;

b) membrii de familie ai acestora.

(2) Dreptul de ședere al persoanelor care furnizează sau beneficiază de servicii are aceeași valabilitate cu perioada în care se furnizează aceste servicii.

(3) În cazul în care această perioadă depășește 3 luni, persoanelor prevăzute la alin. (1) li se eliberează un permis de ședere care face dovada dreptului de ședere temporară.

(4) În cazurile în care perioada nu depășește 3 luni, cartea de identitate sau pasaportul pe baza căruia persoana în cauza a intrat pe teritoriul României este suficient pentru acoperirea șederii sale.

(5) Membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai unui stat membru li se eliberează un document care are aceeași valabilitate ca și documentul eliberat cetățeanului în întreținerea căruia se afla.

(6) Pentru eliberarea unui permis temporar de ședere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau pasaportul, valabile;

b) dovada ca persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1) sau (7).

(7) Autoritățile competente vor înlesni admisia oricărui alt membru de familie al unui cetățean prevăzut la alin. (1) lit. a) sau a soțului/sotiei acestuia, în situația în care membrul respectiv de familie este în întreținerea titularului sau a soțului/sotiei acestuia ori locuiește cu aceștia în țara de origine sau proveniență.

(1) Autoritatea pentru străini acorda dreptul de ședere permanenta:

a) cetățenilor statelor membre care au fost angajați sau au desfășurat o activitate independenta pe teritoriul României;

b) membrilor de familie ai acestora în sensul art. 2 lit. b);

c) altor membri de familie aflați în întreținerea persoanei prevăzute la lit. a) sau a soțului/sotiei acesteia ori care locuiesc cu aceștia în statul de origine sau proveniență.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică următoarelor categorii de persoane:

a) persoanei angajate sau celei care desfășoară activități independente cel puțin un an, care, la momentul terminării activității profesionale, a atins vârsta de pensionare pentru limita de vârsta și care a locuit continuu pe teritoriul României mai mult de trei ani; în cazul activităților independente, pentru care legea nu prevede vârsta de pensionare, se aplică aceeași limita de vârsta ca și persoanelor angajate;

b) cetățeanului unui stat membru care a avut reședința în mod continuu în România mai mult de doi ani și care și-a încetat activitatea ocupationala în România dintr-o cauza de incapacitate permanenta de muncă;

c) persoanei angajate sau celei care desfășoară activități independente care, după trei ani de angajare, respectiv de activitate independenta și ședere continua în România, lucrează sau desfășoară activități independente pe teritoriul altui stat membru, pastrandu-și reședința pe teritoriul României, unde se întoarce, ca regula, în fiecare zi, sau cel puțin o dată pe săptămâna. Perioadele de angajare, respectiv de activitate independenta, astfel realizate sunt considerate activități desfășurate pe teritoriul României în vederea îndeplinirii condițiilor de la lit. a) și b).

(3) Dacă soțul persoanei angajate sau care desfășoară activități independente este cetățean român, prevederile referitoare la durata perioadei de reședința stabilite de alin. (2) lit. a) și b), respectiv durata perioadei de activitate de la alin. (2) lit. c) nu se aplică.

(4) Dacă incapacitatea prevăzută la alin. (2) lit. b) este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale, care îl indreptateste sa primească o pensie din partea unei instituții a statului, condiția privind perioada de reședința nu se aplică.

(5) Membrii de familie enuntati la alin. (1) lit. b) și c), care locuiesc în România împreună cu persoana prevăzută la alin. (1) lit. a), beneficiază de dreptul de a-și stabili reședința în România atunci când persoana respectiva a dobândit dreptul de ședere permanenta în conformitate cu prevederile alin. (2), chiar și după decesul acesteia.

(6) În cazul în care decesul a survenit în timpul activității, dar înainte de obținerea dreptului de ședere permanenta, membrii de familie au dreptul de a-și stabili reședința permanenta pe teritoriul României, dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:

a) la data decesului, persoana de la alin. (1) lit. a) avea reședința continua în România de cel puțin doi ani;

b) decesul a avut drept cauza un accident de muncă sau o boala profesională;

c) soțul supraviețuitor este cetățean român.

(7) Continuitatea șederii în România prevăzută la alin. (2) și (6) poate fi dovedită prin orice mijloace. Continuitatea șederii nu este afectată de absentele care insumeaza maximum trei luni pe an sau cele cauzate de satisfacerea serviciului militar. Perioadele de șomaj involuntar ori, după caz, de inactivitate sau absentele datorate bolii sau accidentelor vor fi considerate perioade în care persoana în cauza a fost angajata, respectiv în activitate, în sensul celor prevăzute la alin. (2).

(8) Persoanele care îndeplinesc condițiile pentru dobândirea dreptului de ședere pot sa exercite acest drept într-o perioadă de doi ani de la data dobândirii acestuia. În această perioadă, pot părăsi teritoriul României fără ca acest drept să le fie afectat.

(9) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se eliberează un permis de ședere, care face dovada dreptului de ședere permanenta, valabil pentru o perioadă de cinci ani. Perioada de valabilitate va fi prelungită automat.

(10) Perioada de absenta de pe teritoriul României care nu depășește șase luni consecutiv sau absente mai lungi justificate de îndeplinirea serviciului militar nu vor afecta în nici un fel perioada de valabilitate a permisului de ședere eliberat.

(11) Membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de ședere cu aceeași valabilitate ca și documentul eliberat cetățeanului statului membru în întreținerea căruia se afla.

(12) Pentru eliberarea unui permis de ședere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau pasaportul, valabile;

b) dovada ca persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1).

(13) Autoritățile române vor înlesni readmisia lucrătorilor sau a celor care au desfășurat activități independente, care au părăsit teritoriul României după ce și-au stabilit aici reședința permanenta și care doresc să se întoarcă în urma pensionării sau incapacității permanente de muncă, respectiv incapacității de a desfășura activități lucrative.

(1) Autoritatea pentru străini acorda dreptul de ședere atât cetățenilor statelor membre care au desfășurat o activitate ca angajat sau ca persoana care exercită o activitate independenta în țara de origine sau de proveniență, cat și membrilor de familie ai acestora, cu condiția ca aceștia să fie beneficiarii unei pensii de invaliditate sau ai unei pensii anticipate, ai unei pensii pentru limita de vârsta, ai unei pensii ca urmare a unui accident de muncă sau boli profesionale, având o valoare suficient de mare, astfel încât persoana respectiva sa nu devină o sarcina a sistemului de asigurări sociale de stat pe perioada șederii în România și cu condiția ca aceste persoane să dețină o asigurare medicală pentru toate riscurile în România.

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) sunt suficiente în cazul în care sunt cel puțin la nivelul salariului de baza minim brut pe țara garantat în plata, definit conform art. 159 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare.

(3) Persoanelor care au obținut un drept de ședere pe teritoriul României li se eliberează un permis de ședere a cărui valabilitate este limitată la cinci ani, cu posibilitate de prelungire pentru noi perioade de câte cinci ani.

(4) Pentru membrii de familie care nu au cetățenia unui stat membru, Autoritatea pentru străini va elibera un permis de ședere cu aceeași valabilitate ca și cel eliberat cetățeanului în a cărui întreținere se afla.

(5) Pentru eliberarea permisului de ședere, solicitanții vor prezenta cartea de identitate sau pasaportul valabil și dovada faptului ca aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).

(6) Soțul/sotia și copiii aflați în întreținerea unei persoane prevăzute la art. 2 lit. a), indiferent de cetățenie, care au drept de ședere pe teritoriul statului român, au dreptul sa desfășoare orice activitate, ca angajați sau ca persoane care exercită activități independente, în conformitate cu prevederile legale.

(7) Dreptul de ședere dobândit în conformitate cu prezentul articol este valabil pe durata în care beneficiarii acestuia îndeplinesc condițiile stabilite la alin. (1) și (2).

(8) Întreruperile perioadei de ședere care nu depășesc șase luni consecutiv și absenta de pe teritoriul României, motivată de efectuarea serviciului militar, nu afectează valabilitatea permisului de ședere.

(1) Orice cetățean al unui stat membru care a fost acceptat să urmeze un curs de formare profesională de către o instituție de învățământ acreditata și recunoscută, conform legii, precum și soțul/sotia și copiii aflați în întreținerea acestuia, are drept de ședere temporară pe teritoriul României cu condiția ca titularul dreptului de ședere sa dovedească Autorității pentru străini sau formatiunilor sale teritoriale ca dispune de suficiente mijloace de întreținere și să aibă o asigurare medicală pentru toate riscurile în România.

(2) Dovada mijloacelor de întreținere se face printr-o declarație sau prin alt mijloc echivalent.

(3) Dreptul de ședere acordat conform alin. (1) se limitează la durata studiilor.

(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se eliberează un permis de ședere care face dovada dreptului de ședere temporară. Validitatea acestuia este limitată la durata studiilor, dacă acestea nu depășesc un an, sau la un an, cu posibilitatea reînnoirii anuale, atunci când studiile depășesc această perioadă.

(5) Membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru li se vor elibera permise de ședere temporară cu aceeași valabilitate ca și cel eliberat persoanei în întreținerea căreia se afla.

(6) Dreptul de ședere se menține atât timp cat beneficiarii acestui drept îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).

(7) Pentru eliberarea permisului de ședere temporară, solicitantul trebuie să prezinte cartea de identitate sau pasaportul valabil, precum și dovada ca îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).

(8) Soțul/sotia și copiii aflați în întreținerea unui cetățean care a obținut dreptul de ședere conform prevederilor alin. (1) au dreptul sa desfășoare orice activitate ca angajați sau pe cont propriu, chiar dacă nu sunt cetățeni ai unui stat membru.

(1) Autoritatea pentru străini va acorda drept de ședere în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege cetățenilor statelor membre și membrilor de familie ai acestora, cu condiția ca toate aceste persoane sa posede suficiente mijloace de întreținere, precum și asigurare medicală pentru toate riscurile în România.

(2) Cuantumul mijloacelor de întreținere nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economia naționala.

(3) Persoanelor care au obținut un drept de ședere pe teritoriul României li se eliberează un permis de ședere a cărui valabilitate este limitată la cinci ani, cu posibilitate de prelungire pentru noi perioade de câte cinci ani.

(4) Pentru membrii de familie care nu au cetățenia unui stat membru, Autoritatea pentru străini va elibera permise de ședere cu aceeași valabilitate ca și cel eliberat cetățeanului în întreținerea căruia se afla.

(5) Pentru eliberarea permisului de ședere, solicitantul va depune următoarele documente:

a) cartea de identitate sau pasaportul, valabile;

b) dovada mijloacelor de întreținere și asigurarea medicală prevăzute la alin. (1) și (2).

(6) Soțul/sotia și copiii aflați în întreținerea unui cetățean al unui stat membru cărora li s-a acordat dreptul de ședere pe teritoriul României se pot angaja în munca sau pot desfășura activități lucrative independente, în conformitate cu prevederile legale, chiar dacă nu sunt cetățeni ai unui stat membru.

(7) Dreptul de ședere se menține atât timp cat beneficiarii îndeplinesc condițiile menționate la alin. (1) și (2).

(8) Întreruperile perioadei de ședere care nu depășesc șase luni consecutiv și absenta de pe teritoriul României, motivată de efectuarea serviciului militar, nu afectează valabilitatea permisului de ședere.

(1) Autoritățile române competente pot refuza intrarea pe teritoriul statului român, eliberarea sau prelungirea permisului de ședere sau pot expulza de pe teritoriul național cetățenii unui stat membru sau membrii de familie ai acestora numai din ratiuni de ordine publică, siguranța naționala sau sănătate publică.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) nu pot fi luate având la baza ratiuni economice.

(3) Motivele de ordine publică sau de siguranță naționala trebuie să se întemeieze exclusiv pe comportamentul personal al celui în cauza.

(4) Motivele de ordine publică, siguranța naționala sau sănătate publică, care au stat la baza deciziei refuzului intrării pe teritoriul României, eliberării sau prelungirii permisului de ședere, sunt comunicate persoanei interesate, în afară cazurilor când acest lucru nu poate fi făcut din motive care vizează siguranța statului.

(5) Condamnările anterioare pentru săvârșirea unor infracțiuni nu pot constitui în mod automat temei pentru aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (1). Expirarea documentului de identitate sau a pasaportului folosit pentru intrarea în România și pentru eliberarea permisului de ședere, nu poate justifica expulzarea persoanei respective de pe teritoriul național.

(6) Maladiile sau infirmitatile care pot justifica refuzul intrării pe teritoriul României sau eliberării permisului de ședere sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(7) Apariția maladiilor sau infirmitatilor precizate în anexa după eliberarea primului permis de ședere nu justifica refuzul de a reînnoi permisul și nici expulzarea de pe teritoriul României.

(8) Decizia de refuz a eliberării sau a reînnoirii permisului de ședere sau decizia de expulzare se comunică pe cale oficială persoanei în cauza. Comunicarea va indica termenul acordat pentru părăsirea teritoriului României. Cu excepția cazurilor care impun părăsirea în cel mai scurt timp a teritoriului României, termenul acordat pentru părăsirea teritoriului este de:

a) minimum 15 zile pentru persoanele care nu au primit încă permisul de ședere;

b) minimum 30 de zile pentru toate celelalte cazuri.

(1) Prezenta lege transpune:

a) Directiva Consiliului nr. 64/221/CEE din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulația și șederea străinilor justificate de ratiuni de ordine publică, siguranța publică și sănătate publică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. P 56 din 04.04.1964;

b) Directiva Consiliului nr. 72/194/CEE din 18 mai 1972 privind extinderea domeniului de aplicare a Directivei din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulația și șederea cetățenilor străini justificate de ratiuni de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică asupra lucrătorilor care-și exercită dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au fost angajați în statul respectiv, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 121 din 26.05.1972;

c) Directiva Consiliului nr. 73/148/CEE din 21 mai 1973 privind eliminarea restrictiilor de circulație și rezidență a resortisantilor statelor membre în cadrul Comunității referitor la stabilirea și prestarea de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 172 din 28.06.1973;

d) Directiva Consiliului nr. 75/34/CEE din 17 decembrie 1974 privind dreptul resortisantilor unui stat membru de a rămâne pe teritoriul unui alt stat membru după desfășurarea pe acest teritoriu a unor activități independente, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 14 din 20.01.1975;

e) Directiva Consiliului nr. 75/35/CEE din 17 decembrie 1974 de extindere a obiectului Directivei nr. 64/221/CEE privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulația și șederea străinilor justificate de ratiuni de ordine publică, siguranța publică și sănătate publică, pentru a include resortisanti ai unui stat membru care exercită dreptul de a rămâne pe teritoriul unui alt stat membru după desfășurarea pe acest teritoriu a unei activități independente, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 14 din 20.01.1975;

f) Directiva Consiliului nr. 90/364/CEE din 28 iunie 1990 privind dreptul de ședere, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 180 din 13.07.1990;

g) Directiva Consiliului nr. 90/365/CEE din 28 iunie 1990 privind dreptul de ședere al persoanelor angajate și al celor care exercită activități independente, care și-au încetat activitatea profesională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 180 din 13.07.1990;

h) Directiva Consiliului nr. 93/96/CEE din 29 octombrie 1993 privind dreptul de ședere al persoanelor aflate la studii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 317 din 18.12.1993;

i) parțial Directiva Consiliului nr. 68/360/CEE din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restrictiilor referitoare la circulație și ședere în interiorul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și familiile lor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 257 din 19.10.1968.

(2) Pentru a asigura aplicarea normelor comunitare de la data aderării, prezenta lege preia dispozițiile următoarelor regulamente:

a) Regulamentul nr. 1.251/70 EEC din 29 iunie 1970 privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au fost angajați în acel stat, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 142 din 30.06.1970;

b) parțial Regulamentul Consiliului nr. 1.612/68/CEE din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în interiorul Comunității, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 257 din 19.10.1968.