LEGE nr. 495 din 12 noiembrie 2004

(1) Unitățile trimițătoare sunt obligate să asigure pregătirea corespunzătoare a personalului înaintea plecării la post în străinătate, precum și instruirea, cu ocazia venirii în țară în vederea efectuării concediului de odihnă.

(2) Perioadele de pregătire, pe categorii de funcții, se stabilesc de către unitățile trimițătoare, ținându-se seama de specificul activității, precum și de faptul dacă persoana în cauză a mai fost sau nu la post în străinătate, fără a depăși 60 de zile calendaristice, pentru ambasadori, și 30 de zile calendaristice, pentru restul personalului.

(3) Pe perioada de pregătire și instruire în vederea trimiterii în misiune permanentă în străinătate, personalul beneficiază de salariul de bază în lei corespunzător funcției pe care este încadrat în țară, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, potrivit legii, și, după caz, sporul pentru titlul științific de doctor și sporul de confidențialitate.

(4) Pe perioada de pregătire și instruire, cu ocazia venirii în țară în vederea efectuării concediului de odihnă sau în interes de serviciu, personalul beneficiază de salariul de bază în lei corespunzător funcției pe care este încadrat în țară, de sporul de vechime în muncă și, după caz, de sporul pentru titlul științific de doctor.

(1) Personalul aflat în misiune permanentă în străinătate are dreptul la concediu anual de odihnă, precum și la concediu suplimentar pentru climă greu de suportat, în condițiile legii, care se programează la aceeași dată.

(2) În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în țară, indemnizația de concediu se stabilește și se plătește în lei, în conformitate cu prevederile art. 20 și 21.

(3) La cererea salariatului, concediul de odihnă anual poate fi efectuat fracționat numai cu aprobarea unității trimițătoare, cu condiția ca una dintre fracțiuni să fie de minimum 15 zile lucrătoare.

(4) În situația în care concediul de odihnă se efectuează în străinătate, la solicitarea persoanei în cauză, indemnizația de concediu se stabilește și se plătește în valută, potrivit anexei nr. 4. În această situație, unitățile trimițătoare nu vor mai suporta alte cheltuieli legate de efectuarea concediului în anul respectiv, nici pentru personalul în cauză și nici pentru membrii săi de familie aflați în întreținere în străinătate, în condițiile prezentei legi.

(5) Plata indemnizației de concediu în valută se poate face numai în cazul în care cheltuielile de transport pentru venirea în țară și pentru înapoierea la post a personalului și a membrilor săi de familie aflați în întreținere permanentă în străinătate, în condițiile prezentei legi, sunt mai mari decât indemnizația cuvenită, stabilită la nivelul salariului lunar de încadrare în valută.

(1) Conducerile misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale românești din străinătate sunt obligate să ia măsurile necesare ca, pe perioada efectuării concediului de odihnă, sarcinile de serviciu ale personalului respectiv să fie preluate de către alt personal care lucrează la aceste reprezentanțe, care are pregătirea necesară și îndeplinește condițiile prevăzute de lege, fără plata unor drepturi salariale suplimentare.

(2) Unitățile trimițătoare care au în străinătate un singur reprezentant, pe perioada concediului de odihnă al acestuia, pot să trimită un înlocuitor, cu suportarea cheltuielilor, în condițiile prezentei legi.

(1) Personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, aflat în incapacitate temporară de muncă din cauză de boală, accident, concediu prenatal, concediu postnatal, concediu pentru risc maternal, concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și în caz de carantină, are dreptul la indemnizație în lei, conform prevederilor legale.

(2) Pe perioada concediului medical, personalul are dreptul și la indemnizațiile integrale în valută cuvenite pentru soția/soțul și copiii aflați în întreținere în străinătate, numai dacă, prin aducerea lor în țară, cheltuielile de transport pe distanța dus-întors sunt superioare acestor indemnizații.

(1) Pe perioada în care își desfășoară activitatea la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale, personalul trimis în misiune permanentă în străinătate și membrii de familie care îl însoțesc beneficiază de asistență medicală, pe bază de asigurare obligatorie, suportată de unitatea trimitătoare.

(1^1) Cuantumul și condițiile asigurării obligatorii, precum și ale decontării cheltuielilor medicale se stabilesc prin ordin al conducătorului instituției trimitătoare, cu încadrarea în alocațiile bugetare aprobate cu această destinație instituțiilor trimitătoare.

(2) În situația în care nu se pot încheia contractele prevăzute la alin. (1), unitatea trimițătoare suportă, în condițiile și în cazurile stabilite de Ministerul Sănătății, cheltuielile medicale pentru personalul respectiv, precum și pentru membrii de familie ai acestuia aflați în întreținere permanentă în străinătate, privind:

(3) Pe lângă cheltuielile medicale prevăzute la alin. (1) și (2), unitățile trimițătoare suportă, pentru personalul trimis în misiune permanentă, precum și pentru membrii de familie ai acestuia aflați în întreținere permanentă în străinătate, în condițiile prezentei legi, cheltuielile în legătură cu decesul în străinătate, precum și pentru aducerea în țară a celor decedați.

(1) Cheltuielile pentru transportul internațional al personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, inclusiv tronsonul intern al acestuia, precum și al membrilor de familie aflați în întreținere permanentă în străinătate, în condițiile prezentei legi, se suportă de către unitățile trimițătoare, în următoarele cazuri:

(2) Cheltuielile pentru transportul internațional dus-întors al membrilor de familie rămași în țară se suportă de către unitățile trimițătoare, în următoarele cazuri:

(3) Unitățile trimițătoare nu suportă cheltuielile prevăzute la alin. (2) în anul în care personalul pleacă la post, precum și în anul în care acesta își încheie misiunea.

(1) Șeful de misiune, soțul/soția și copiii minori care îi însoțesc și sunt în întreținere permanentă la misiune au dreptul să călătorească cu avionul la clasa business sau la o altă clasă echivalentă cu aceasta, precum și cu trenul la vagon de dormit, cabină pentru o singură persoană, cu ocazia prezentării la post în străinătate, a revenirii în țară la încheierea misiunii, precum și în alte situații în care motive de ordin protocolar impun aceasta.

(2) Celelalte categorii de personal trimise în misiune permanentă în străinătate și membrii lor de familie aflați în întreținere permanentă în străinătate, în condițiile prezentei legi, au dreptul să călătorească cu avionul la clasa economică sau cu trenul la clasa I, cu vagon de dormit.

(1) Personalul trimis în misiune permanentă în străinătate poate să călătorească, individual sau împreună cu membrii săi de familie, cu aprobarea prealabilă a conducerii unităților trimițătoare, și cu mijloace auto, cu suportarea cheltuielilor de către unitățile trimițătoare, în limita distanțelor și a duratelor prevăzute în anexa nr. 5, indiferent de traseul urmat.

(2) În cazul transportului cu mijloace auto, unitățile trimițătoare suportă, pe bază de acte justificative, sumele necesare pentru plata carburanților, a taxelor rutiere, a celor de transbordare sau altele asemenea, precum și cheltuieli de cazare, în condițiile legii.

(3) Sumele în valută cuvenite pe durata transportului cu mijloace auto, la plecarea sau la venirea definitivă în țară ori pentru deplasări în interesul serviciului, la care se adaugă salariul și celelalte drepturi în valută, calculate în condițiile prezentei legi, nu pot depăși cheltuielile estimate aferente călătoriei cu avionul la clasa economică, în condițiile legii.

(4) Dacă deplasarea cu mijloace auto are loc pentru efectuarea concediului de odihnă în țară, zilele care depășesc durata transportului cu avionul sunt considerate ca făcând parte din concediu.

(1) Unitățile trimițătoare suportă costul transportului bagajelor personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, pentru următoarele cantități maxime pe familie, diferențiate în raport cu coeficienții de ierarhizare ai funcției de încadrare, potrivit nomenclatorului prevăzut în anexa nr. 4, astfel:

(2) În situația în care ambii soți sunt salariați la aceeași reprezentanță, unitatea trimițătoare suportă cheltuielile aferente transportului bagajelor familiei în cantitatea prevăzută pentru personalul încadrat în funcția cu coeficientul mai mare.

(3) Decontarea cheltuielilor efectuate se face pe bază de documente justificative, în condițiile legii, în limita tarifelor practicate de către companiile care efectuează transportul cu avionul, ca bagaj neînsoțit.

(4) În situația în care personalul transportă bagajele în alte condiții sau cu alte mijloace de transport, cheltuielile efectuate se decontează în limita sumelor rezultate, potrivit prevederilor alin. (1) și (3).

(5) În cantitățile de bagaje personale prevăzute la alin. (1) se include și greutatea ambalajelor și nu se cuprind bagajele la care dau dreptul biletele de călătorie.

(6) Orice alte cheltuieli privind transportul bagajelor (manipulare, taxe de înmagazinare, asigurări etc.), altele decât cele rezultând din aplicarea tarifelor în condițiile prezentei legi, se suportă de către personalul în cauză.

(1) Durata misiunii permanente în străinătate, precum și încadrarea pe posturile prevăzute în structura de personal pentru fiecare misiune diplomatică, oficiu consular și institut cultural român din străinătate se aprobă de către conducerea unităților trimițătoare.

(2) În cazul în care durata inițială a misiunii este mai mică de un an, unitățile trimițătoare suportă indemnizațiile în lei și în valută, precum și cheltuielile de transport, în condițiile stabilite prin prezenta lege, numai pentru persoana trimisă în străinătate pe perioada respectivă. Cheltuielile pentru bagajul neînsoțit se suportă pentru jumătate din cantitățile și în condițiile prevăzute la art. 53.

(1) Personalului trimis în misiune permanentă în străinătate i se aplică, pe perioada în care își desfășoară activitatea la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, creșterile salariale aplicate la salariile de încadrare în lei, în țară.

(2) Unitățile trimițătoare suportă integral contribuțiile prevăzute de lege pentru angajat și pentru angajator, calculate în raport cu drepturile salariale corespunzătoare funcției pe care personalul este încadrat în țară, conform legislației în vigoare.

(3) În cazul în care angajatul are și cetățenia statului de reședință și legislația locală din acest stat este aplicabilă raporturilor de muncă, unitățile trimitătoare suportă integral contribuțiile prevăzute de legea locală în sarcina angajatorului, calculate în raport cu drepturile salariale, și acordă, după caz, drepturile obligatorii cuvenite angajaților, potrivit legislației locale.

(1) Soțul/soția care însoțește personalul trimis în misiune permanentă în străinătate și căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu pe perioada respectivă beneficiază de stagii de cotizare utile la stabilirea pensiei, cu plata de către unitatea trimițătoare a contribuției la sistemul public de pensii, la nivelul ultimului salariu avut înaintea plecării. Baza lunară de calcul a contribuției nu poate depăși plafonul de trei salarii de bază minime brute pe țară.

(2) La încheierea misiunii permanente a personalului, soțul/soția care l-a însoțit la post are dreptul să solicite reintegrarea la autoritatea sau instituția publică, regia autonomă sau societatea națională la care a fost încadrat/încadrată. Reintegrarea se acordă de drept solicitantului.

(3) Dacă reintegrarea soțului/soției nu este posibilă în termen de 90 de zile calendaristice de la data încheierii misiunii, salariatul unității trimițătoare beneficiază de o indemnizație lunară de sprijin, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată, pe o perioadă de maximum 6 luni.