ORDONANȚĂ nr. 21 din 26 ianuarie 2006 (*actualizată*)

(1) Prezenta ordonanță are ca obiect reglementarea concesionării monumentelor istorice aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.

(2) În sensul prezentei ordonanțe, monumentele istorice sunt bunurile imobile definite potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică și monumentelor istorice din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale aflate în administrarea regiilor autonome, companiilor naționale, societăților naționale sau a altor societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat.

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, scopul concesiunii îl constituie, după caz, restaurarea, întreținerea și punerea în valoare a imobilelor descrise la art. 1 alin. (1), pentru a asigura păstrarea caracterului de monument istoric al acestora.

(2) Atribuirea concesiunii bunurilor prevăzute la art. 1 se face în baza unui contract prin care o persoană juridică, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, denumită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui monument istoric, în schimbul unei redevențe.

a) transparența, respectiv punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii și a criteriilor de selecție pentru atribuirea contractului de concesiune;

b) proporționalitatea, respectiv condiția ca orice măsură cerută de către autoritatea publică să fie necesară și corespunzătoare naturii contractului;

c) libera concurență, nediscriminarea, respectiv tratamentul egal pentru toți ofertanții, inclusiv pentru cei de altă cetățenie, astfel încât aceștia să aibă dreptul de a deveni concesionari, în condițiile legii, ale convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte.

(1) Au calitatea de concedent, în numele statului, respectiv al unității administrativ-teritoriale:

a) ministerele și organele de specialitate ale administrației publice centrale, pentru monumentele istorice aflate în domeniul public sau privat al statului și în administrarea lor ori a instituțiilor publice care funcționează în subordinea sau sub autoritatea acestora;

b) consiliile județene, consiliile locale sau instituțiile publice de interes local, pentru monumentele istorice aflate în domeniul public ori privat al unității administrativ-teritoriale și în administrarea lor.

(2) În situația concesionării monumentelor istorice aflate în administrarea regiilor autonome, companiilor naționale, societăților naționale sau a altor societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat, calitatea de concedent aparține ministerelor de resort sau, după caz, autorității administrației publice locale tutelare.

(3) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, română ori străină.

(1) Redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.

(2) Modul de calcul și modul de plată a redevenței se stabilesc de ministerele de resort ori de autoritățile administrației publice locale, după caz.

(1) Inițierea concesionării are la bază un studiu de oportunitate efectuat în prealabil de către concedent, care va cuprinde cel puțin următoarele elemente:

a) descrierea monumentului istoric care urmează să fie concesionat;

b) motivele de ordin economic, financiar, social și de mediu care justifică acordarea concesiunii;

c) investițiile necesare pentru restaurarea, protejarea, modernizarea sau punerea în valoare a monumentului istoric;

d) nivelul minim al redevenței;

e) propunerea de procedură pentru atribuirea contractului de concesiune și justificarea alegerii procedurii, potrivit legii;

f) durata estimată a concesiunii;

g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;

h) detaliile tehnice și de funcționare necesar a fi respectate, elaborate în conformitate cu avizul comisiilor zonale sau, după caz, al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

(2) În scopul luării unei decizii privind concesionarea, la primirea propunerii de concesionare, formulată de un investitor interesat, concedentul este obligat să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate în termen de 60 de zile, în cazul în care părțile nu convin asupra unui alt termen.

(3) În cazul în care concedentul nu deține capacitatea organizatorică și tehnică pentru elaborarea studiului de oportunitate prevăzut la alin. (1), acesta poate apela la serviciile unor consultanți de specialitate.

(4) În cazul în care persoana fizică sau juridică interesată solicită consultanță de la o firmă de consultanță independentă, costul studiului de oportunitate este suportat de către aceasta.

(1) Studiul de oportunitate se aprobă de către concedent.

(2) Concesionarea se aprobă, pe baza studiului de oportunitate prevăzut la alin. (1), prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale, județene sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz.

(3) În baza studiului de oportunitate prevăzut la alin. (1), concedentul elaborează caietul de sarcini al concesiunii.

(4) Caietul de sarcini va cuprinde obligațiile ce revin concesionarului în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Obligația de folosință a monumentului istoric, întocmită conform Ordinului ministrului culturii și cultelor nr. 2.684/2003

(1) Comisia de evaluare va fi alcătuită după cum urmează:

a) în cazul în care concedentul este un minister, din reprezentanți ai Ministerului Culturii și Cultelor și/sau, după caz, ai ministerului respectiv, precum și ai Ministerului Finanțelor Publice;

b) în cazul în care concedentul este un organ de specialitate prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. a), din reprezentanți ai acestuia, ai Ministerului Culturii și Cultelor și ai Ministerului Finanțelor Publice;

c) în cazul în care concedentul este unul dintre consiliile județene sau consiliile locale prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), din reprezentanți ai consiliului județean sau, după caz, ai consiliului local, ai direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București și ai direcțiilor județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național județene, respectiv a municipiului București;

d) în cazul în care concedentul este una dintre instituțiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), din reprezentanți ai instituțiilor publice respective, ai consiliului județean sau, după caz, ai consiliului local, ai direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București și ai direcțiilor județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național județene, respectiv a municipiului București.

(2) În cazul în care monumentul istoric supus concesionării declanșează procedurile de mediu, potrivit legislației în vigoare, comisia de evaluare va include în componența sa și un reprezentant al autorității competente pentru protecția mediului.

(3) Componența comisiei de evaluare se stabilește prin decizie a concedentului.

(4) La ședințele comisiei de evaluare președintele acesteia poate invita personalități recunoscute pentru experiența și competența lor în domeniul protejării monumentelor istorice.

a) valoarea investițiilor și termenele de realizare a lucrărilor de protejare, restaurare, conservare, modernizare sau punere în valoare, după caz, prevăzute în studiul de oportunitate și caietul de sarcini;

b) scopul concesionării, destinația și modul de exploatare a monumentului istoric; vor avea prioritate activitățile din domeniul culturii;

c) impactul socioeconomic;

d) modul de rezolvare a obligațiilor privind protecția mediului, precum și a problemelor sociale;

e) garanțiile profesionale și financiare depuse de către fiecare ofertant.

(1) Contractul de concesiune a monumentelor istorice va cuprinde clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterală a acestuia pentru nerespectarea obligațiilor asumate de concesionar cu privire la protejarea, restaurarea, modernizarea, punerea în valoare sau, după caz, exploatarea monumentului istoric.

(2) Contractul de concesiune sau eventualele acte adiționale la acesta nu pot deroga de la sarcinile cuprinse în Obligația de folosință a monumentului istoric.

(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de nefuncționare a imobilelor declarate monumente istorice, precum și efectuarea unor lucrări de reparații la acestea, fără avizul comisiei zonale sau al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, după caz, atrage răspunderea administrativă, civilă, contravențională sau penală, după caz, în condițiile legii.

(2) Contravențiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se constată și se sancționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 422/2001