(1) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admit deduceri sunt:
a) impozitul pe profit datorat, precum și impozitul pe venit realizat din străinătate, menționat la art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994;
b) amortizarea peste limitele prevăzute de ordonanța sus-menționată;
c) amenzile sau penalitățile datorate către autoritățile române sau străine;
d) cheltuielile ocazionate de mese, cadouri, distracții și altele asemenea, care depășesc limitele prevăzute de legea bugetară anuală pentru acțiuni de protocol, reclama și publicitate;
e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și a provizioanelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezerva potrivit Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social;
f) sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale.
(2) Cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea.
(3) Suma maxima a cheltuielilor cu dobinzile, care poate fi dedusă de către contribuabili, este o sumă egala cu suma veniturilor din dobinzi, plus 20% din alte venituri ale acestora pentru anul fiscal curent.
Cheltuielile cu dobinzile rămase nedeductibile se repartizează în anul următor, dacă sunt deductibile în conformitate cu alineatul precedent.
Prevederile alin. (3) nu se aplică societăților bancare și instituțiilor financiare organizate potrivit legii.
Dobinzile aferente creditelor externe și interne garantate de stat sau de o instituție financiară abilitata prin lege sa acorde garanții în numele și în contul statului, inclusiv cele aferente creditelor acordate în baza Legii nr. 83/1993 privind sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Impozitul pe profit pentru anul fiscal precedent înseamnă suma obligației fiscale din acel an, fără a lua în calcul deducerile pentru plățile în avans ale impozitului care s-au efectuat în acel an, diminuat cu suma creditului fiscal extern aferent anului fiscal respectiv.
Dacă nivelul lunar al plății în avans, determinat potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994, este mai mare decît impozitul pe profit aferent lunii, calculat prin aplicarea cotei de impozit la profitul lunar înregistrat în evidența contabilă, se va efectua plata în avans la nivelul impozitului calculat conform acestui alineat, fără ca aceasta să se actualizeze la inflație. Nivelul plății în avans astfel determinat se comunică organelor fiscale în evidenta cărora se afla contribuabilul până la data stabilită de efectuare a plății. Comunicarea se efectuează și în cazul în care contribuabilul înregistrează pierderi.
Nivelul calculat al plății lunare în avans se diminuează cu suma aferentă reducerii prevăzute la art. 50 din Legea nr. 77/1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează.
În cazul în care un contribuabil este parte la o tranzacție cu o persoană fizica sau juridică sau cu o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul contribuabilului, sau dacă aceștia sunt controlati în comun, valoarea care va fi recunoscută de către autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacției.
În același mod se procedează și atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana ori entitate sunt asociați, respectiv acționari în comun și nu dețin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.