LEGE nr. 150 din 14 mai 2004 (*republicată*)

(1) Prevederile legislației în domeniul alimentelor se aplică în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției alimentelor și hranei pentru animale, destinată sau administrată animalelor pentru producția de alimente.

(2) Principiile generale prevăzute la art. 6-11 formează cadrul general ce trebuie urmat atunci când se iau măsuri.

(3) Principiile și procedurile în vigoare privind legislația din domeniul alimentelor vor fi adaptate în cel mai scurt termen, dar nu mai târziu de data de 1 ianuarie 2007, în vederea conformării cu principiile prevăzute la art. 6-11.

(4) Până la data de 1 ianuarie 2007 și prin excepție de la prevederile alin. (2), se aplică legislația în vigoare, urmând să se adapteze principiilor prevăzute la art. 6-11.

(5) În baza prezentei legi, Autoritatea, în colaborare cu instituțiile abilitate conform legii, va elabora legislația specifică în domeniul siguranței alimentelor și hranei pentru animale.

(1) Legislația în domeniul alimentelor urmărește unul sau mai multe obiective generale privind un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane, a intereselor consumatorilor, incluzând practici corecte în comerțul cu alimente, ținând cont, atunci când este cazul, de protecția sănătății și bunăstării animalelor, a sănătății plantelor și a mediului înconjurător.

(2) Legislația în domeniul alimentelor urmărește realizarea liberei circulații a alimentelor și a hranei pentru animale, fabricate sau puse pe piață în conformitate cu principiile și cerințele generale prevăzute în prezentul capitol.

(3) La elaborarea sau adaptarea legislației în domeniul alimentelor vor fi luate în considerare standardele internaționale existente sau în stadiul de a fi adoptate, cu excepția cazurilor în care aceste standarde ori părți relevante ale acestora ar fi mijloace ineficiente sau inadecvate pentru realizarea obiectivelor legislației în domeniul alimentelor ori atunci când există o justificare științifică sau în cazul în care acestea pot determina un nivel de protecție diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar.

(1) În vederea realizării obiectivului general care vizează asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății și vieții oamenilor, legislația în domeniul alimentelor se bazează pe analiza riscului, în afara cazului în care această abordare nu este adecvată circumstanțelor sau naturii măsurii.

(2) Evaluarea riscului este bazată pe informațiile științifice disponibile și este realizată în mod independent, obiectiv și transparent.

(3) Managementul riscului ia în considerare rezultatele evaluării riscului și alți factori relevanți pentru managementul riscului și principiul precauției, în scopul realizării obiectivelor generale privind legislația în domeniul alimentelor, stabilite la art. 6.

(1) În cazurile specifice când, în urma evaluării informațiilor existente, este identificată posibilitatea efectelor dăunătoare asupra sănătății, dar subzistă o incertitudine științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de management al riscului, necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății, până la colectarea altor informații științifice în vederea unei evaluări mai complete a riscului.

(2) Măsurile adoptate în baza prevederilor alin. (1) vor fi proporționale cu posibilele efecte ale riscului și nu vor restricționa comerțul cu alimente mai mult decât este necesar pentru asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății, cu luarea în calcul a posibilităților tehnice și economice și a altor factori relevanți.

(3) Măsurile adoptate pe baza prevederilor alin. (1) sunt reexaminate în cadrul unei perioade rezonabile, care depinde de natura riscului identificat pentru viață sau sănătate, precum și de tipul informațiilor științifice necesare pentru clarificarea incertitudinii științifice și pentru realizarea unei evaluări mai complete a riscului.

a) practicilor frauduloase sau înșelătoare;

b) falsificării alimentelor;

c) oricăror practici care pot să inducă în eroare consumatorul.

(1) Alimentele și hrana pentru animale, destinate exportului sau reexportului pentru punere pe piață într-o țară terță, trebuie să fie conforme cu cerințele relevante privind legislația în domeniul alimentelor, în afara cazului în care se dispune altfel de către autoritatea competentă din țara importatoare sau este stabilit prin legislație, reglementări, standarde, coduri de practică și alte proceduri legale și administrative în vigoare în țara importatoare.

(2) În alte situații, în afara cazului în care alimentele sunt dăunătoare pentru sănătate sau hrana pentru animale nu este sigură, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autoritatea competentă din țara de destinație a fost de acord în mod expres, după ce a beneficiat de toate informațiile privitoare la motivele și situațiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu au fost puse pe piață în România.

(3) În cazul în care se aplică prevederile unui acord bilateral încheiat între România și o țară terță, alimentele și hrana pentru animale, exportate din România, trebuie să fie conforme cu prevederile menționate.

a) să contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente și hrană pentru animale și la elaborarea de standarde privind siguranța alimentelor;

b) să promoveze și să coordoneze activitățile privind standardele referitoare la alimente și hrana pentru animale, elaborate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale internaționale;

c) să contribuie, dacă este necesar, la elaborarea, agrearea și promovarea de acorduri cu privire la recunoașterea echivalenței măsurilor specifice privind alimentele și hrana pentru animale;

d) să acorde o atenție deosebită necesităților speciale de dezvoltare, financiare și comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura că normele internaționale nu creează obstacole inutile în realizarea exporturilor din aceste țări;

e) să promoveze concordanța dintre standardele tehnice internaționale și legislația în domeniul alimentelor, astfel încât să nu fie diminuat nivelul înalt de protecție.

a) alimentele nu trebuie puse pe piață dacă nu sunt sigure;

b) alimentele sunt considerate nesigure dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau improprii pentru consum uman;

c) pentru a determina dacă un aliment este nesigur se va ține seama de condițiile normale de utilizare a alimentelor de către consumator la fiecare etapă a producerii, prelucrării și distribuției, precum și de informațiile furnizate consumatorului, incluzând informațiile de pe etichetă sau alte informații generale puse la dispoziție consumatorului, privind evitarea efectelor specifice dăunătoare sănătății, determinate de un anumit aliment sau de o categorie de alimente;

d) pentru a se determina dacă un aliment este dăunător sănătății trebuie avute în vedere nu numai efectele probabile imediate și/sau pe termen scurt și/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătății persoanei care îl consumă, ci și efectele asupra generațiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulative, precum și sensibilitatea deosebită cu privire la sănătatea unei categorii specifice de consumatori atunci când alimentele sunt destinate acelei categorii de consumatori;

e) pentru a se determina dacă un aliment este impropriu pentru consum uman trebuie avut în vedere dacă alimentul este inacceptabil pentru consumul uman în conformitate cu destinația de utilizare a acestuia, din motive de contaminare determinate de factori externi sau nu, de alterare, deteriorare ori degradare;

f) în cazul în care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, șarjă sau transport de alimente din aceeași clasă ori cu aceeași descriere, se presupune că toate alimentele din respectivul lot, șarjă sau transport sunt, de asemenea, nesigure, în afara cazului în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nicio dovadă care să indice că și restul lotului, șarjei sau transportului este nesigur;

g) alimentele ce satisfac prevederile legislative specifice care reglementează siguranța alimentelor sunt considerate că nu reprezintă un risc cu privire la aspectele la care se referă legislația respectivă;

h) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica Autoritatea, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul, să ia măsuri corespunzătoare pentru a impune restricții privind punerea pe piață a acestuia sau să solicite retragerea acestuia de pe piață, în cazul în care există motive de a se suspecta că, în pofida unei asemenea conformități, alimentul este nesigur.

a) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piață sau utilizată în hrana animalelor destinate producției de alimente decât dacă este sigură;

b) hrana pentru animale este considerată nesigură pentru scopul utilizării acesteia, dacă este estimată a avea un efect dăunător pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor ori face ca alimentele derivate din animalele destinate producției de alimente să devină nesigure pentru consum uman;

c) în cazul în care hrana pentru animale care a fost identificată ca nesatisfăcând cerințele privind siguranța hranei pentru animale este parte dintr-un lot, șarjă sau transport de hrană pentru animale din aceeași clasă ori cu aceeași descriere, se presupune că toată hrana pentru animale din lot, șarjă sau transport este afectată, în afara cazului în care, în urma realizării unei evaluări detaliate, nu există nicio dovadă că restul lotului, șarjei sau transportului nu satisface cerințele de siguranță a hranei pentru animale;

d) hrana pentru animale ce este conformă cu prevederile legislative specifice care reglementează siguranța hranei pentru animale este considerată a fi sigură cu privire la aspectele la care se referă legislația respectivă;

e) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile acesteia nu va împiedica Autoritatea, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul, să ia măsuri corespunzătoare pentru a impune restricții privind punerea pe piață a acesteia sau de a solicita retragerea acesteia de pe piață, în cazul în care există motive de a se suspecta că, în pofida unei asemenea conformități, hrana pentru animale este nesigură.

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar și cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să ia măsurile necesare ca alimentele și hrana pentru animale să îndeplinească cerințele legislației în domeniul alimentelor și al hranei pentru animale, care este relevantă pentru activitățile acestora, să verifice dacă aceste cerințe sunt realizate și să asigure implementarea sistemului de management al siguranței alimentelor conform principiilor privind analiza riscurilor și punctele critice de control (Hazard Analysis and Critical Control Point - HACCP), în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției, în cadrul afacerilor aflate sub control propriu.

(2) Autoritatea trebuie să asigure aplicarea legislației în domeniul alimentelor. Aceasta coordonează activitatea autorităților competente în domeniul siguranței alimentelor, controlează și verifică respectarea legislației în domeniul alimentelor de către operatorii cu activitate în domeniul alimentar și cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale, precum și implementarea sistemului de management al siguranței alimentelor conform principiilor privind analiza riscurilor și punctele critice de control (Hazard Analysis and Critical Control Point - HACCP), în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției. În acest scop, Autoritatea trebuie să mențină un sistem de control și alte activități necesare în funcție de situație, incluzând activități de comunicare publică cu privire la siguranța și riscul alimentelor și hranei pentru animale, de supraveghere a siguranței alimentelor și a hranei pentru animale și alte activități de monitorizare care să acopere toate etapele producerii, prelucrării și distribuției.

(3) Măsurile și sancțiunile care se aplică în cazul încălcării prevederilor legislației privind alimentele și hrana pentru animale se stabilesc în condițiile legii. Măsurile și sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajatoare.

(1) Trasabilitatea alimentelor, a hranei pentru animale, a animalelor destinate producției de alimente și a oricăror altor substanțe destinate ori preconizate a fi destinate încorporării în alimente sau în hrana pentru animale trebuie să fie stabilită în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției.

(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar și cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să fie capabili să identifice orice persoană de la care aceștia și-au procurat alimente, hrană pentru animale, animale destinate producerii de alimente sau orice substanță destinată ori preconizată a fi încorporată în alimente sau în hrană pentru animale. În acest scop, astfel de operatori trebuie să aibă în aplicare sisteme și proceduri care să le permită ca informațiile să fie puse la dispoziție Autorității, la solicitarea acesteia.

(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar și cei cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să aibă în aplicare sisteme și proceduri pentru a se identifica alte activități cărora le sunt destinate produsele lor. Aceste informații vor fi puse la dispoziție Autorității, la solicitarea acesteia.

(4) Alimentele sau hrana pentru animale, care sunt puse pe piață sau care sunt proprii pentru a fi puse pe piață, trebuie să fie etichetate ori identificate în mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea acestora, prin intermediul documentației sau informațiilor relevante, în conformitate cu cerințele și cu prevederile specifice.

(1) În cazul în care un operator cu activitate în domeniul alimentar consideră sau are motive să creadă că un aliment pe care l-a importat, produs, prelucrat, fabricat sau distribuit nu este în conformitate cu cerințele privind siguranța alimentelor, va iniția imediat procedurile de retragere a alimentului respectiv de pe piață dacă acesta nu se mai găsește sub controlul direct al acelui operator cu activitate în domeniul alimentar și va informa Autoritatea despre aceasta. În cazul în care produsul a ajuns la consumator, acesta trebuie să fie informat în mod eficient și exact de către operator privind motivul retragerii alimentului de pe piață și, dacă este necesar, operatorul va prelua de la acesta alimentele deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a sănătății.

(2) Orice operator cu activitate în domeniul alimentar, responsabil pentru activități de vânzare cu amănuntul sau de distribuție, va iniția procedurile de retragere de pe piață a produselor care nu sunt în conformitate cu cerințele siguranței alimentelor, în limitele activității proprii, și va furniza informații în vederea asigurării trasabilității acestora, participând la acțiunile întreprinse de producători, procesatori și/sau de Autoritate.

(3) Orice operator cu activitate în domeniul alimentar va informa imediat Autoritatea în cazul în care consideră sau are motive să considere că un aliment pe care l-a pus pe piață poate fi dăunător pentru sănătatea oamenilor. Operatorii trebuie să informeze Autoritatea cu privire la măsurile luate pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final și nu va împiedica ori descuraja nicio persoană să coopereze cu Autoritatea, în conformitate cu legislația națională și cu practicile juridice, în cazul în care această acțiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc provocat de un aliment.

(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să colaboreze cu Autoritatea în ceea ce privește acțiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizează sau le-au furnizat.

(1) În cazul în care un operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale consideră sau are motive să creadă că hrana pentru animale importată, produsă, prelucrată, fabricată sau distribuită nu satisface cerințele privind siguranța hranei pentru animale, acesta va iniția imediat procedurile de retragere a hranei în cauză de pe piață și va informa Autoritatea despre aceasta. În această situație sau în situația prevăzută la art. 16 lit. c), atunci când lotul, șarja sau transportul nu satisface cerințele de siguranță a hranei pentru animale, aceasta trebuie distrusă, în afara cazului în care Autoritatea decide altfel. Operatorul trebuie să informeze eficient și exact utilizatorii hranei pentru animale cu privire la motivul retragerii de pe piață a acesteia și, dacă este necesar, va recupera de la aceștia produsele deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente pentru a se obține un nivel înalt al protecției sănătății.

(2) Orice operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale, responsabil pentru activități de vânzare cu amănuntul sau de distribuție, va iniția procedurile de retragere de pe piață a produselor care nu sunt în conformitate cu cerințele de siguranță a hranei pentru animale, în limitele activității proprii, și va furniza informații în vederea asigurării trasabilității acestora, participând la acțiunile întreprinse de producători, procesatori și/sau de Autoritate, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul.

(3) Orice operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale va informa imediat Autoritatea în cazul în care consideră sau are motive să considere că hrana pentru animale pe care a pus-o pe piață poate să nu satisfacă cerințele de siguranță a hranei pentru animale. Operatorii trebuie să informeze Autoritatea cu privire la măsurile luate pentru a preveni riscurile ce derivă din utilizarea acelei hrane pentru animale și nu va împiedica ori descuraja nicio persoană să coopereze cu Autoritatea, în conformitate cu legislația națională și cu practicile juridice, în cazul în care această acțiune poate determina prevenirea, reducerea sau eliminarea unui risc ce rezultă din acea hrană pentru animale.

(4) Operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să colaboreze cu Autoritatea în ceea ce privește acțiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor determinate de hrana pentru animale pe care o furnizează sau au furnizat-o.

(1) Autoritatea va coordona sistemul rapid de alertă, activitatea de gestiune a crizelor și a situațiilor de urgență în domeniul siguranței alimentelor și a hranei pentru animale.

(2) Autoritatea va aproba, împreună cu Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin ordin comun, norme tehnice în vederea punerii în aplicare a prevederilor alin. (1).

(3) Autoritatea, coordonator la nivel național al sistemului rapid de alertă în domeniul alimentelor și al hranei animalelor, este punctul de contact cu sistemul rapid de alertă pentru alimente și hrana animalelor la nivel european (Rapid Alert System for Food and FeedRASFF).