ORDONANȚĂ nr. 6 din 24 ianuarie 2007 (*actualizată*)

(1) Funcționarii publici au dreptul anual la un concediu de odihna plătit, în raport cu vechimea lor în muncă, după cum urmează:

(2) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracționat. În cazul în care programarea concediului se face fracționat, conducătorul autorității sau instituției publice este obligat să stabilească programarea astfel încât una dintre fracțiuni să fie de cel puțin 15 zile lucrătoare, neîntreruptă. La solicitarea motivată a funcționarului public, se pot acorda fracțiuni neîntrerupte mai mici de 15 zile lucrătoare.

(3) Abrogat.

(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici.

(5) Funcționarii publici beneficiază, pe perioada efectuării concediului anual de odihnă la care sunt îndreptățiți conform legii, de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, și sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

(6) La cererea funcționarului public, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către autoritatea sau instituția publică cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

(7) Celelalte prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare.

a) căsătoria funcționarului public - 5 zile lucrătoare;

b) nașterea sau căsătoria unui copil - 3 zile lucrătoare;

c) decesul soției/soțului funcționarului public sau al unei rude de până la gradul al III-lea a funcționarului public ori a soțului/soției acestuia, inclusiv - 3 zile lucrătoare;

d) controlul medical anual - o zi lucrătoare.

(1) Când detașarea sau mutarea temporara în cadrul altui compartiment se face pe o funcție publică la care este stabilit un salariu de bază mai mare, funcționarii publici detașați sau trecuți temporar în alta activitate au dreptul la acest salariu în condițiile prevăzute de lege.

(2) Pe perioada detașării sau mutării temporare în cadrul altui compartiment funcționarii publici primesc, pe lângă salariul de bază stabilit potrivit alin. (1), și celelalte drepturi ce se acordă personalului din cadrul autorității sau instituției publice respective.

(3) Drepturile ce se acordă pe timpul detașării sau mutării temporare în cadrul altui compartiment se suportă de autoritatea sau instituția publică în care funcționarul public respectiv își desfășoară activitatea.

(1) Funcționarul public mutat, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, în alta localitate are dreptul la:

a) rambursarea costului transportului pentru el și membrii familiei sale, precum și pentru bunurile din gospodăria sa;

b) plata unei indemnizații egale cu salariul de bază net din ultima lună;

c) un concediu plătit de 5 zile lucrătoare, în vederea mutării efective, acordat la cererea sa.

(2) Mutarea în alta localitate se va putea face, în toate cazurile, numai cu asigurarea unei locuințe de serviciu, în condițiile legii.

(1) La încadrarea într-o autoritate sau instituție publică din alta localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor funcționarii publici beneficiază de o indemnizație de instalare egala cu un salariu de bază corespunzător funcției publice de debutant în care urmează să fie încadrați.

(2) Indemnizația de instalare este egala cu două salarii de bază pentru acele localități unde atragerea specialiștilor se face cu mare greutate. Lista localităților respective se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, după consultarea organizațiilor sindicale din administrația publică.

(3) Funcționarii publici care au beneficiat de indemnizația de instalare și care ulterior au demisionat sau au încetat raporturile de serviciu din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui an de la instalare vor restitui, în condițiile legii, indemnizația primită, calculată proporțional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de un an.

(1) Funcționarii publici care își continua studiile în vederea promovării în clasa beneficiază de concedii de studii potrivit legii. În cazul în care conducătorul autorității sau instituției publice apreciază că studiile sunt utile autorității sau instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea, pe perioada concediului de studii acordat, în limita a 30 de zile lucrătoare anual din acesta, funcționarului public respectiv i se plătesc salariul de bază corespunzător funcției publice deținute și, după caz, sporul de vechime.

(2) Funcționarii publici care urmează o forma de specializare sau de perfecționare beneficiază de drepturile și au obligațiile prevăzute de Legea nr. 188/1999