LEGE nr. 31 din 6 mai 1996 (*actualizată*)

Prin prezenta lege se instituie monopolul de stat asupra unor activități economice.

Prin monopol de stat, în sensul prezentei legi, se înțelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agenților economici cu capital de stat și privat, inclusiv producători individuali, după caz, la activitățile economice constituind monopol de stat și condițiile de exercitare a acestora.

Constituie monopol de stat:

Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru consum propriu.

-------------

Cap. I a fost repus în vigoare prin declararea neconstituțională a ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform DECIZIEI nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 14 iunie 2000.

Cap. I a fost repus în vigoare prin suspendarea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000.

ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 a fost respinsă de LEGEA nr. 628 din 19 noiembrie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 25 noiembrie 2002.

Administrarea monopolurilor de stat prevăzute la art. 2 se face de către Ministerul Finanțelor. Exploatarea activităților constituind monopol de stat se face de către agenții economici cu capital de stat și privat, inclusiv de către producătorii individuali, după caz, pe bază de licențe eliberate de Ministerul Finanțelor, cu avizul ministerului de resort sau al Băncii Naționale a României în cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase.

Licența reprezintă o autorizare acordată de stat pentru o perioadă determinata, în baza căreia o persoană fizică sau juridică poate să producă, să prelucreze ori să comercializeze, în cantitatea solicitată și de o anumită calitate, un anume produs sau serviciu, care face obiectul monopolului de stat, în schimbul unui tarif de licența.

Nivelul tarifului de licența se stabilește de către Guvern anual sau pe o perioadă determinata în funcție de obiectul monopolului de stat, de cantitatea și calitatea produselor fabricate ori comercializate sub licența.

Titularii licențelor au obligația să respecte condițiile din licența referitoare la exploatarea activității pentru care a fost acordată și la plata tarifului de licența; sumele percepute se vărsa la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în vederea acoperirii cheltuielilor materiale și de capital necesare administrării monopolurilor de stat.

Licența poate fi acordată cetățenilor români sau persoanelor juridice cu capital de stat și privat, înmatriculate în România.

Licența este nominală și se eliberează pentru locurile solicitate de către cei în cauza și în care se desfășoară activitatea pentru care este acordată. Ea nu poate fi cedată direct sau indirect.

Compania Naționala <> - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice, beneficiază de licența, prin efectul prezentei legi, pentru activitățile proprii prevăzute la art. 2 lit. g) și h). (Alin. 2^1)

-------------

Alin. 2^1 al art. 6 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 171 din 9 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 184 din 11 aprilie 2001.

Comitetul Olimpic Român beneficiază de licența, prin efectul prezentei legi, pentru activitățile prevăzute la art. 2 lit. h). (Alin. 2^2)

-------------

Alin. 2^2 al art. 6 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 171 din 9 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 184 din 11 aprilie 2001.

Alin. 3

Abrogat.

-------------

Alin. 3 al art. 6 a fost abrogat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 171 din 9 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 184 din 11 aprilie 2001.

Nu se acordă licență persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni de corupție, delapidare, înșelăciune, evaziune fiscală, spălarea banilor, infracțiuni privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive, infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori, infracțiuni contra securității naționale ori infracțiuni de terorism, precum și persoanelor condamnate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 13 alin. 1.

-------------

Art. 7 a fost modificat de pct. 1 al art. 57, Titlul II din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Este interzis agenților economici care intermediază, depozitează sau desfac produse ce fac obiectul monopolului de stat să se aprovizioneze de la alți producători sau importatori decât cei autorizați prin licența în condițiile stabilite prin aceasta.

Prevederile prezentei legi se aplică și comercializării produselor din import și exportului produselor care constituie monopol de stat potrivit art. 2.

-------------

Cap. II a fost repus în vigoare prin declararea neconstituțională a ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform DECIZIEI nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 14 iunie 2000.

Cap. II a fost repus în vigoare prin suspendarea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000.

ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 a fost respinsă de LEGEA nr. 628 din 19 noiembrie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 25 noiembrie 2002.

Controlul respectării regimului legal al activităților din domeniul monopolului de stat se exercită de către organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor.

Ministerele de resort și, după caz, autoritățile publice interesate vor comunică, la solicitarea Ministerului Finanțelor, lista cu specialiștii agreați pentru activitățile ce intră în sfera monopolului de stat, în vederea exercitării controlului prevăzut la alin. 1.

Nerespectarea dispozițiilor prezentei legi sau a condițiilor prevăzute în licența atrage răspunderea penală, contravențională sau administrativă, după caz. În licența sunt prevăzute cazurile de suspendare sau de retragere a acesteia.

Desfășurarea fără licență a oricăreia dintre activitățile rezervate monopolului de stat, prevăzute la art. 2 lit. a)-d) și g), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Desfășurarea fără licență a oricăreia dintre activitățile prevăzute la art. 2 lit. e), f) și h) constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 5.000 lei și 30.000 lei.

Bunurile și valorile care au servit sau care rezultă din comiterea contravențiilor prevăzute la alin. 2 se confiscă.

-------------

Art. 13 a fost modificat de pct. 2 al art. 57, Titlul II din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Constituie contravenție comercializarea, în afară condițiilor stabilite prin licența ori la prețuri sau tarife peste cele maximale, a produselor care fac obiectul monopolului de stat și se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 1.500.000 lei. Dispozițiile privind reglementarea contravențiilor din prezenta lege se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968

*) privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25-27.

-------------

Cap. IV a fost repus în vigoare prin declararea neconstituțională a ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform DECIZIEI nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 14 iunie 2000.

Cap. IV a fost repus în vigoare prin suspendarea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000.

ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 a fost respinsă de LEGEA nr. 628 din 19 noiembrie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 25 noiembrie 2002.

*) LEGEA nr. 32/1968 a fost abrogată de alin. (2) al art. 51 din ORDONANȚA nr. 2 din 12 iulie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 25 iulie 2001.

Renunțarea la licența atrage obligația titularului de a plăti tariful de licența pe trimestrul în curs.

În situația în care licența a fost suspendată sau retrasă se poate acorda celui care exploata monopolul de stat dreptul de a lichidă stocul de produse existente la data suspendării sau retragerii licenței.

Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei legi exercita o activitate dintre cele menționate la art. 2 vor trebui să solicite licențe

corespunzătoare în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

În caz contrar, dacă cererea le va fi respinsă, acestora li se vor aplica dispozițiile art. 15 alin. 2.

Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

În termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Guvernul va stabili, prin hotărâri, pentru fiecare activitate sau bun în parte ce constituie monopolul de stat, condițiile de desfășurare a activității, conținutul, cadrul general, modul de acordare a licențelor, precum și alte elemente specifice.

Orice dispoziții contrare prezentei legi se abrogă.

-------------

Cap. V a fost repus în vigoare prin declararea neconstituțională a ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform DECIZIEI nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 267 din 14 iunie 2000.

Cap. V a fost repus în vigoare prin suspendarea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 conform art. 1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000.

ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 23 din 25 martie 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 aprilie 1999 a fost respinsă de LEGEA nr. 628 din 19 noiembrie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 25 noiembrie 2002.

Această lege a fost adoptată în ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului din 17 aprilie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

ADRIAN NĂSTASE

PREȘEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

---------------