HOTĂRÂRE nr. 600 din 13 iunie 2007 (*actualizată*)

a) tânar - orice persoană în vârstă de cel puțin 15 ani și de cel mult 18 ani;

b) copil - orice persoană care nu a atins vârsta de 15 ani sau orice tânăr în vârstă de cel puțin 15 ani și de cel mult 18 ani care face încă obiectul școlarizării obligatorii pe bază de program integral, stabilit de lege;

c) muncă ușoară - toate activitățile care, prin natura proprie sarcinilor pe care le presupun și a condițiilor specifice în care acestea sunt efectuate, nu pot prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului și tânărului și nu sunt de natură să prejudicieze frecvența școlară, participarea la programe de orientare ori de formare profesională, aprobate de conducerea unității de învățământ, sau capacitatea acestora de a beneficia de instruirea primită;

d) timp de lucru - orice perioadă în care tânărul prestează munca, se afla la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare;

e) perioada de repaus - orice perioadă care nu este timp de lucru.

(1) Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), copiii în vârstă de cel puțin 16 ani, care fac obiectul școlarizării obligatorii, pe bază de program integral, pot încheia, în condițiile legii, un contract individual de muncă în calitate de salariat pentru desfășurarea de munci ușoare.

(3) Copilul care face obiectul școlarizării obligatorii pe bază de program integral poate încheia un contract individual de muncă și la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, pentru desfășurarea de activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională.

(1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securității și protejarea sănătății tinerilor, ținând seama, în special, de riscurile specifice prevăzute la art. 9.

(2) Angajatorul trebuie să pună în practică măsurile prevăzute la alin. (1), pe baza evaluării riscurilor existente pentru tineri și legate de munca acestora.

(3) Evaluarea prevăzută la alin. (2) trebuie să fie efectuată înainte ca ținerii să înceapă munca și la orice modificare semnificativă a condițiilor de muncă și trebuie să vizeze, în principal, următoarele elemente:

a) echipamentul de muncă și organizarea locului de muncă și a postului de lucru;

b) natura, nivelul și durata expunerii la agenți fizici, biologici și chimici;

c) organizarea, categoria și modul de utilizare a echipamentelor de muncă, în special a agenților prevăzuți la lit. b), mașinilor, aparatelor și dispozitivelor, precum și manipularea acestora;

d) stabilirea procedeelor de muncă și a desfășurării muncii și interacțiunea acestora, respectiv organizarea muncii;

e) nivelul pregătirii profesionale și al instruirii acordate tinerilor.

(4) În cazul în care evaluarea prevăzută la alin. (2) demonstrează existența unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mentală ori dezvoltarea tinerilor, angajatorul are obligația de a asigura evaluarea și supravegherea sănătății tinerilor, la intervale regulate, în mod gratuit și adecvat, în conformitate cu reglementările în vigoare.

(1) Angajatorul este obligat să informeze, în scris, ținerii asupra eventualelor riscuri și asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce privește securitatea și sănătatea lor.

(2) Angajatorul este obligat să informeze, în scris, părinții sau reprezentanții legali ai copiilor angajați în condițiile art. 5 alin. (3) asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce privește securitatea și sănătatea lor.

(1) Angajatorul are obligația de a proteja ținerii împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea și dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experiență, din conștientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potențiale ori din faptul că ținerii sunt încă în dezvoltare.

(2) Fără a aduce atingere art. 5 alin. (1) și în scopul prevăzut la alin. (1) este interzisă angajarea tinerilor pentru activități care:

a) depășesc în mod evident capacitățile lor fizice sau psihologice;

b) implică o expunere nocivă la agenți toxici, cancerigeni, care determină modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidității sau având orice alt efect nociv cronic asupra ființei umane;

c) implică o expunere nocivă la radiații;

d) prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că ținerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza atenției insuficiente pe care o acordă securității în muncă, a lipsei lor de experiență ori de pregătire;

e) pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori a vibrațiilor.

(3) Printre activitățile și procedeele care sunt susceptibile să antreneze riscuri specifice pentru tineri, în sensul prevederilor alin. (1), figurează, în special:

a) activitățile care implică o expunere nocivă la agenții fizici, biologici și chimici prevăzuți la pct. I din anexă;

b) procedeele și activitățile prevăzute la pct. II din anexă.

(1) În cazul tinerilor durata timpului de muncă este de maximum 6 ore/zi și 30 de ore/săptămână.

(2) În situația în care tânărul cumulează mai multe funcții în baza unor contracte individuale de muncă, timpul de muncă efectuat se însumează și nu poate depăși, cumulat, durata prevăzută la alin. (1).

(1) Ținerii nu pot presta munca de noapte.

(2) Copiii angajați în condițiile prevăzute la art. 5 alin. (2) și (3) nu pot presta muncă între orele 20,00 și 6,00.

(1) Între două zile de muncă, ținerii beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 12 ore consecutive.

(2) Între două zile de muncă, copiii încadrați în muncă conform art. 5 alin. (2) și (3) beneficiază de o perioadă minimă de repaus de 14 ore consecutive.

(3) Ținerii beneficiază de o perioadă de repaus săptămânal de două zile consecutive, de regulă sâmbata și duminica.

(1) Ținerii beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.

(2) În cazurile prevăzute la art. 5 alin. (2) și (3), angajatorii se asigură că perioada liberă de orice muncă este inclusă, în măsura posibilului, în cadrul vacanțelor școlare ale copiilor care fac obiectul școlarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislația națională.