LEGE nr. 105 din 25 septembrie 1996 (*actualizata*)

(1) Evidenta cetatenilor români care domiciliaza în România se tine după principiul locului de domiciliu al acestora, de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidenta persoanelor, în cadrul Sistemului național informatic de evidenta a populatiei.

(2) Abrogat.

(3) Sistemul național informatic de evidenta a populatiei reprezinta ansamblul activităților desfășurate cu mijloace informatice pentru tinerea evidentei persoanei, producerea, eliberarea și evidenta cartilor de identitate, pasapoartelor, permiselor de conducere, certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor și a altor documente necesare persoanei în relatiile cu statul.

(1) Registrul permanent de evidenta a populatiei este o parte componenta a Sistemului național informatic de evidenta a populatiei și se întocmește pe baza datelor de evidenta a persoanelor, în scopul cunoasterii numarului, structurii și miscarii populatiei pe teritoriul tarii.

(2) Intocmirea, actualizarea, exploatarea și valorificarea datelor Registrului permanent de evidenta a populatiei se fac de Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor.

(3) Conținutul Registrului permanent de evidenta a populatiei se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administrației și Internelor.

(4) Datele individuale referitoare la persoana fizica au caracter confidential; în toate cazurile, acestea nu pot fi comunicate altor persoane fizice sau juridice decit în condițiile legii.

(1) Documentele prevăzute la art. 1 alin. (3) se elibereaza în condițiile prezentei legi, respectiv ale reglementarilor privind regimul pasapoartelor, circulatia pe drumurile publice sau, după caz, ale altor acte normative care prevad eliberarea unor documente necesare persoanei, de către structurile Ministerului Administrației și Internelor, precum și de către serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor.

(2) Coordonarea activității de evidenta a persoanei se asigura de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

(3) Administrarea bazelor de date integrate, care constituie Registrul permanent de evidenta a populatiei, și producerea cartilor de identitate și a cartilor de alegator se asigura de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

(1) Fiecarei persoane fizice i se atribuie, incepind de la nastere, un cod numeric personal care se inscrie în actele și certificatele de stare civila și se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum și în Registrul permanent de evidenta a populatiei.

(2) Codul numeric personal reprezinta un numar semnificativ ce individualizează o persoană fizica și constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucreaza date nominale privind persoana fizica.

(3) Gestionarea și verificarea atribuirii codului numeric personal revin serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, sub coordonarea Inspectoratului Național pentru Evidenta Persoanelor.

(1) Actualizarea datelor Registrului permanent de evidenta a populatiei se realizează de formatiunile de evidenta informatizata a persoanei pe baza documentelor prezentate de persoana fizica în cauza sau comunicate, în situațiile prevăzute de lege, de ministere și de alte autorități ale administrației publice centrale și locale, potrivit atribuțiilor ce le revin, în legătură cu situația persoanei fizice.

(2) Fisele de evidenta a populatiei, precum și fisele de apartament ce constituie exemplarul II al cartilor de imobil, pentru cladirile cu destinația de locuinta, din mediul urban, intocmite și actualizate până la data de 1 iulie 2000, vor fi conservate și pastrate de către formatiunile de evidenta informatizata a persoanei, urmand să fie exploatate și utilizate pentru furnizarea unor date, la solicitarea persoanelor fizice și juridice, precum și a instituțiilor interesate, în condițiile legii.

a) primarii localitatilor, pentru nascutii vii, pentru modificari intervenite în statutul civil al persoanei fizice și pentru decedati;

b) Ministerul Justiției, pentru cei care dobândesc sau pierd cetatenia română;

c) instantele judecătorești ale caror hotărâri au ramas definitive și irevocabile, pentru modificari intervenite ca urmare a divorțului și pentru cei supuși interdicției de a părăsi o localitate sau de a se afla intr-o localitate;

d) Ministerul Afacerilor Externe, pentru repatriati și pentru cei care dețin statutul de cetatean român cu domiciliul în strainatate.

(1) Formatiunea de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu al persoanei fizice comunică acesteia, la cerere, date din Registrul permanent de evidenta a populatiei.

(2) Formatiunea de evidenta a populatiei poate comunică, la cerere, unei persoane fizice sau juridice, date de stare civila, domiciliul sau reședința altei persoane fizice, numai după ce a obținut consimtamintul scris al acesteia.

(3) Consimtamintul prevăzut la alin. (2) nu este necesar când exista un temei legal justificat.

(1) Comunicarea datelor din evidenta populatiei la cererea persoanelor fizice și juridice, precum și transmiterea unor date pentru crearea, întreținerea, actualizarea sau exploatarea bazelor de date apartinind altor sisteme informatice se face, cu sau fără plata, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Se exceptează de la plata verificările în evidenta populatiei pentru datele de identificare a unor persoane, solicitate de instituțiile publice cu atribuții în domeniul apararii, sigurantei naționale, ordinii publice și justiției, precum și în cel al realizării creanțelor bugetare prin modalitatile de executare silita prevăzute de lege, în scopul exercitarii atribuțiilor legale ale acestora.

(3) Se exceptează de la plata furnizarile de date din evidenta populatiei către:

a) casele de asigurări de sănătate judetene și a municipiului București, Casa de Asigurari de Sănătate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Naționale și Autorității Judecatoresti și Casa Asigurarilor de Sănătate a Transporturilor, în scopul exercitarii atribuțiilor legale ale acestora;

b) Ministerul Finanțelor Publice, în scopul urmaririi impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.

(1) Cartea de identitate este documentul care se elibereaza cetateanului român cu domiciliul în România, la implinirea virstei de 14 ani, și cu care se face dovada identității și a domiciliului.

(2) Cu cartea de identitate se poate face și dovada cetateniei române.

(3) În relatiile dintre cetățeni și orice alte persoane fizice sau persoane juridice se folosesc, pentru legitimare și identificare, cărți de identitate valabile, potrivit legii.

(4) Dovada identității, cetateniei române și a domiciliului minorului sub 14 ani se face cu certificatul de nastere al acestuia și cu cartea de identitate a parintelui sau a reprezentantului sau legal.

(5) În sensul prezentei legi, prin cartea de identitate se înțelege și cartea de identitate provizorie.

(1) Minorilor, care, la implinirea virstei de 14 ani, se gasesc internati în unități de protecție sociala, li se elibereaza cărți de identitate prin grija administrației unităților respective, de către formatiunile de evidenta a populatiei pe raza cărora funcționează unitatile de protecție sociala.

(2) În situația în care parintii celor prevăzuți la alin. (1) nu sunt cunoscuti, la rubrica "domiciliu" se inscrie adresa unității de protecție sociala respective.

(3) Pentru copiii orfani, abandonati, institutionalizati în unități de ocrotire și protecție sociala, precum și pentru persoanele în vârsta care nu au venituri proprii și sunt internate în unități sanitare și de protecție sociala cheltuielile pentru eliberarea cartii de identitate vor fi suportate de instituțiile în subordinea cărora se afla respectivele unități.

(1) Cartea de identitate se elibereaza cu termen de valabilitate de 10 ani.

(2) De la implinirea virstei de 55 de ani, cartea de identitate se elibereaza fără termen de valabilitate.

(1) Orice modificari, adaugari sau mențiuni, altele decit cele prevăzute de lege, inscrise în cartea de identitate, sunt interzise și atrag nulitatea sa.

(2) Politistul care constata una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) este obligat sa retina cartea de identitate și sa o depuna la formatiunea de evidenta a populatiei.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1), nulitatea se constata de către orice formatiune de evidenta a populatiei.

(4) Personalul celorlalte autorități publice abilitate prin lege sa legitimeze persoane fizice, în cazul stabilirii uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1), este obligat sa anunte cea mai apropiata unitate de politie.

(1) O noua carte de identitate se elibereaza:

a) la expirarea termenului de valabilitate;

b) dacă s-au modificat numele sau prenumele titularului, prenumele parintilor, data sau locul nasterii;

c) în cazul schimbarii domiciliului;

d) în cazul deteriorării;

e) în cazul distrugerii, pierderii sau furtului;

f) la expirarea sau revocarea interdicției titularului de a se afla în anumite localități;

g) când fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;

h) în cazul anularii.

(2) Cu cel puțin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a cartii de identitate, persoana fizica în cauza ori reprezentantul sau legal are obligația să solicite formatiunii de evidenta a populatiei eliberarea unei noi cărți de identitate, prezentind, după caz, documentele prevăzute la art. 11.

(3) În termenul de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - h), persoana fizica în cauza este obligata să solicite formatiunii de evidenta a populatiei eliberarea unei noi cărți de identitate.

(1) Cartea de identitate provizorie se elibereaza persoanei fizice care nu poseda toate actele necesare în vederea eliberarii cartii de identitate.

(2) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileste de formatiunea de evidenta a populatiei, dar nu poate depăși un an.

(1) Cartea de identitate a persoanei fizice reținute, arestata preventiv sau care executa pedepse privative de libertate se păstrează de administratia aresturilor ori a penitenciarelor și se restituie la punerea în libertate a titularilor acesteia.

(2) Cartea de identitate a persoanei fizice internate în institutii de reeducare și de protecție sociala se păstrează, pe durata internarii, de către administratia acestor institutii.

(1) Titularii cartilor de identitate, precum și autoritățile publice prevăzute la art. 19 sunt obligate sa ia măsuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul acestora.

(2) Furtul cartii de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice și autoritățile publice menționate în alin. (1) unității de politie pe raza careia s-a produs, în termen de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea, la formatiunea de evidenta a populatiei de la locul de domiciliu sau reședința a titularului.

a) persoana care pierde cetatenia română ori careia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în strainatate, la formatiunea de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu, o dată cu primirea pasaportului;

b) persoana care detine cartea de identitate a unei persoane decedate, la ofiterul stării civile, o dată cu inregistrarea decesului. Ofiterul stării civile este obligat sa predea cartile de identitate primite, la formatiunea de evidenta a populatiei, în termen de 30 de zile de la primirea acestora;

c) persoana care a pierdut sau careia i s-a furat actul de identitate și ulterior l-a gasit, dacă i s-a eliberat între timp carte de identitate. Aceasta este obligata ca în termen de 48 de ore sa predea actul de identitate gasit formatiunii de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu sau de reședința.

(1) Cartea de identitate a unei persoane fizice nu poate fi retinuta în afara cazurilor prevăzute în prezenta lege.

(2) Este interzisa darea sau primirea cartii de identitate drept garantie pentru prestarea unor servicii, pentru încredințarea unor bunuri și valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.

(1) Cetatenii români cu domiciliul în România au dreptul să-și stabileasca sau să-și schimbe domiciliul ori reședința în orice localitate din tara, în condițiile legii.

(2) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) nu pot avea, în acelasi timp, decit un singur domiciliu și o singura reședința. În cazul în care acestea dețin mai multe locuinte își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele.

(1) Domiciliul persoanelor fizice prevăzute în art. 24 este la adresa din localitatea unde acestea își au locuinta statornica.

(2) Domiciliul minorului este la parintii săi sau la acela dintre parinti la care el locuieste statornic.

(3) Domiciliul minorului încredințat de instanța judecătorească unei alte persoane ramine la parintii săi, iar în cazul în care acestia au domiciliile separate și nu se înțeleg, instanța judecătorească decide la care dintre ei va avea domiciliul minorul.

(4) Domiciliul minorului este la reprezentantul sau legal, în cazul în care numai unul dintre parintii săi îl reprezinta ori în cazul în care se afla sub tutela.

(5) Dispozitiile alin. (4) se aplică și în cazul persoanei fizice puse sub interdictie.

(1) Stabilirea domiciliului sau, după caz, înscrierea mențiunii de stabilire a resedintei în cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate, care declara pe propria raspundere adresa la care are locuinta asigurata.

(2) Declaratia se da în scris și se semneaza în fața unei persoane autorizate din cadrul formatiunii de evidenta a populatiei.

(3) Pentru minorii și persoanele fizice puse sub interdictie, declaratia prevăzută la alin. (2) se da și se semneaza de parinti sau de reprezentantii lor legali.

(4) În cazurile de imposibilitate de scriere sau de semnare se face mențiune despre aceasta.

(5) Abrogat.

(1) Persoana care locuieste temporar mai mult de 45 de zile la alta adresa decit cea de domiciliu este obligata să se prezinte la formatiunea de evidenta a populatiei pentru înscrierea, în cartea de identitate și în documentele de evidenta, a mențiunii de stabilire a resedintei.

(2) Mențiunea de stabilire a resedintei se acordă pentru perioada solicitata, dar nu mai mare de un an, și are valabilitate pe timpul cit persoana locuieste la reședința stabilita. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi mențiuni de stabilire a resedintei.

a) persoana care locuieste o perioadă mai mare decit cea prevăzută la art. 29 alin. (1), dar nu mai mult de 60 de zile, în interesul serviciului, la odihna sau tratament;

b) elevul și studentul aflati în vacanta;

c) persoana internata pentru ingrijirea sănătății;

d) cadrul militar activ care locuieste în interesul serviciului în alta localitate decit cea de domiciliu, indiferent de durata.

(1) Evidenta locatarilor prin cartea de imobil se tine în urmatoarele categorii de imobile:

a) destinate cazarii în comun;

b) care servesc total sau parțial ca locuinta, situate în municipii, orașe sau în comunele din zona de frontieră;

c) care servesc total sau parțial ca locuinta, situate în celelalte localități, dacă dispun de mai multe unități locative.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile locatarilor imobilelor situate în incinta unităților militare, a sediilor misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare sau în locuintele ocupate exclusiv de membrii acestora.

(3) Organizarea activității de tinere a evidentei locatarilor prin cartea de imobil revine Ministerului Administrației și Internelor, prin unitatile de politie. Proprietarul, administratorul de imobil sau unul dintre locatari, desemnat de acestia, caruia i-a fost incredintata cartea de imobil, are obligația sa inscrie, pe baza cartilor de identitate, persoanele care domiciliaza sau au reședința în imobilul respectiv și sa o prezinte, la cerere, organelor abilitate ale Ministerului Administrației și Internelor.

(4) Cartea de imobil se întocmește în doua exemplare, dintre care unul se păstrează la responsabilul cartii de imobil, iar celalalt la unitatea locala de politie.

(1) În cazul în care, în condițiile legii, se schimba denumirea unor unități administrativ-teritoriale sau a unor localități, precum și în situația în care se aproba reorganizarea sau trecerea în alt rang a unei unități administrativ-teritoriale, cheltuielile pentru schimbarea cartii de identitate și a celorlalte documente prevăzute de prezenta lege se suporta din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor.

(2) În cazul în care se schimba denumirea strazilor, cheltuielile pentru schimbarea cartii de identitate și a celorlalte documente prevăzute de prezenta lege se suporta din bugetele locale.

(3) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor reținute sau arestate care nu poseda asemenea documente și care nu dispun de mijloace financiare, precum și persoanelor cu handicap și celor fără venituri, seful serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere și eliberare a actelor de identitate.

a) nerespectarea dispozițiilor art. 47, cu amendă de la 250.000 lei la 400.000 lei;

b) nerespectarea dispozițiilor art. 12, art. 16 alin. (2) și (3), art. 20, art. 21 și ale art. 31 alin. (3), cu amendă de la 250.000 lei la 500.000 lei;

c) nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 22, 23 și ale art. 32-35, cu amendă de la 400.000 lei la 800.000 lei;

d) nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1), ale art. 28, 29 și 45, cu amendă de la 750.000 lei la 1.500.000 lei.

(1) În scopul asigurarii resurselor financiare pentru materialele necesare producerii cartilor de identitate, a cartilor de alegator, a certificatelor de stare civila, precum și a tipariturilor speciale, Ministerul Administrației și Internelor prevede sumele necesare, anual, în mod distinct, în bugetul Inspectoratului Național pentru Evidenta Persoanelor.

(2) Veniturile realizate de Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor prin furnizarea datelor din Registrul permanent de evidenta a populatiei și din valorificarea imprimatelor tipizate se fac venit la bugetul de stat.

(3) Dotarea Directiei generale de evidenta informatizata a persoanei se realizează prin grija Ministerului Administrației și Internelor, din producția interna și din import.

(4) Tehnica, echipamentele, aparatura, softul și materialele procurate din import sunt scutite de la plata taxelor vamale.

(1) Formatiunile de evidenta a populatiei comunică direcțiilor judetene de statistica sau, după caz, Directiei generale de statistica a municipiului București, datele necesare pentru statistica demografica, referitoare la persoanele fizice care își schimba domiciliul ori reședința dintr-o localitate în alta sau dintr-un sector în altul, în municipiul București.

(2) Forma și cuprinsul imprimatelor folosite pentru comunicarea datelor, precum și periodicitatea și circuitul lor se stabilesc de Ministerul Administrației și Internelor și Comisia Naționala pentru Statistica.

a) Directia de pasapoarte - Directia generală de pasapoarte;

b) Directia de evidenta a populatiei - Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor;

c) Directia Generală de Evidenta Informatizata a Persoanei - Directia generală de pasapoarte, Directia regim permise de conducere și inmatriculare a vehiculelor sau Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor, după caz;

d) formatiune de evidenta informatizata a persoanei - serviciu public comunitar de evidenta a persoanei, serviciu public comunitar pentru eliberarea și evidenta pasapoartelor sau serviciu public comunitar regim permise de conducere și inmatriculare a vehiculelor, după caz."