Vânătoarea este acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea vânatului ori uciderea acestuia, desfășurată de una sau de mai multe persoane care dețin dreptul legal de a practica vânătoarea, în conformitate cu prevederile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Autorizațiile de vânătoare sunt documentele cu regim special care atestă faptul că o anumită persoană sau un grup de persoane nominalizate în acestea a obținut de la gestionarul fondului cinegetic dreptul de a vâna în condițiile legii pe acel fond cinegetic sau pe o porțiune din fondul cinegetic, în ziua sau în perioada pentru care sunt completate și, respectiv, valabile autorizațiile, la speciile de faună cinegetică prevăzute în anexele nr. 1 și 2 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, și în structura pe specii, sex și număr de exemplare aprobate.
(2) Prin gestionar al faunei de interes cinegetic, în sensul alin. (1), se înțelege persoana juridică română care a obținut licența de funcționare în condițiile legii și care deține în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unuia sau mai multor fonduri cinegetice.
(3) Autorizațiile de vânătoare epuizate sunt documentele primare oficiale care servesc la ținerea evidenței vânatului recoltat în cadrul cotei de recoltă.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.