Sistemul de pensii pentru agricultori se organizează și funcționează având ca principii de bază:
a) principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul de pensii pentru agricultori bazat pe aceleași norme de drept;
b) principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul de pensii pentru agricultori, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul de pensii pentru agricultori își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de prezenta lege;
d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul de pensii pentru agricultori, prestațiile de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;
e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor personale achitate de persoanele fizice participante sau în numele acestora la sistemul de pensii pentru agricultori, prestațiile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor plătite;
f) principiul mutualității, conform căruia statul participă alături de persoanele fizice participante și în numele acestora la sistemul de pensii pentru agricultori, cu contribuții proporționale cu cele individuale;
g) principiul repartiției, pe baza căruia veniturile realizate se redistribuie, conform prevederilor prezentei legi, pentru asigurarea plății obligațiilor ce revin sistemului de pensii pentru agricultori.
(1) În cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în continuare CNPAS, se înființează Departamentul de pensii pentru agricultori, care administrează, gestionează, coordonează și controlează activitatea privind asigurările sociale, pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
(2) La nivelul fiecărei case de pensii județene și a Casei de Pensii a Municipiului București, denumite în continuare case teritoriale de pensii, se înființează direcția de pensii și alte drepturi de asigurări sociale pentru agricultori.
(1) În sistemul de pensii pentru agricultori sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați.
(2) Asigurații pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința pe teritoriul României, în mediul rural.
(3) Asigurații au obligația să plătească contribuții la sistemul de pensii pentru agricultori și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(1) Sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele fizice prevăzute la art. 4, cu vârstele cuprinse între 16 și 63 de ani, care locuiesc temporar sau definitiv în mediul rural, precum și membrii de familie ai acestora și care:
a) dețin, sub orice titlu, terenuri agricole în exploatare sau sunt proprietari de terenuri forestiere, exploatări piscicole, animale, stupi de albine;
b) desfășoară activități agricole în gospodăria proprie, precum și activități private nesalarizate în domeniul agricol, forestier, zootehnic, piscicol, apicol, sericicultură și altele;
c) sunt membre ale societăților agricole sau ale altor forme de asociere din agricultură.
(2) Nu se pot asigura în sistemul de pensii pentru agricultori persoanele care:
a) urmează cursuri de învățământ organizate potrivit legii;
b) sunt prevăzute la art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, sau sunt asigurate în alte sisteme de pensii neintegrate în sistemul public;
c) beneficiază de una dintre categoriile de pensii acordate, potrivit legii, din sistemul public de pensii sau din alte sisteme de pensii.
(1) Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) se asigură în sistemul de pensii pentru agricultori pe baza declarației de asigurare.
(2) Declarația de asigurare prevăzută la alin. (1) se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în una sau mai multe dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1), dar nu mai târziu de data de 31 decembrie a anului în curs, pentru anul următor. Declarația de asigurare se depune la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință.
(3) În declarația de asigurare se înregistrează unitatea de contribuție lunară corespunzătoare contribuției lunare individuale pe care persoana se obligă să o achite în anul următor.
(4) Tipul contribuției lunare individuale la care asiguratul s-a obligat la plată prin declarația de asigurare este același pe parcursul întregului an pentru care se depune declarația.
(5) Declarația de asigurare constituie titlu de creanță și devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă conform legii.
(1) În sistemul de pensii pentru agricultori prestațiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire pentru pierderea totală a veniturilor realizate din agricultură ca urmare a bătrâneții, invalidității sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.
(2) Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, indemnizații, ajutoare și alte tipuri de prestații prevăzute de prezenta lege, corelativ cu obligațiile privind plata contribuției de asigurări sociale.
(1) Constituie stagiu de cotizare în sistemul de pensii pentru agricultori perioadele în care persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) au plătit contribuția individuală prevăzută de prezenta lege.
(2) Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul de pensii pentru agricultori se pot transfera în țările în care asigurații își stabilesc domiciliul sau reședința, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte.
(3) Prestațiile de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte țări, în condițiile reglementate prin acorduri și convenții internaționale la care România este parte, în moneda țărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
În înțelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) unitatea de contribuție lunară este o constantă corespunzătoare unei contribuții lunare individuale, în cuantum fix, stabilită după cum urmează:
- UC 1 - corespunzătoare unei contribuții de 10 lei;
- UC 2 - corespunzătoare unei contribuții de 20 lei;
- UC 3 - corespunzătoare unei contribuții de 30 lei;
- UC 4 - corespunzătoare unei contribuții de 40 lei;
- UC 5 - corespunzătoare unei contribuții de 50 lei;
b) unitatea de contribuție lunară mutuală este o constantă corespunzătoare contribuțiilor lunare individuale prevăzute la lit. a) și a unei contribuții lunare suportate din bugetul de stat în numele asiguratului.
Unitățile de contribuție lunară mutuală sunt de 5 tipuri, după cum urmează:
- Uc(m1) - corespunzătoare unei contribuții mutuale de 30 lei;
- Uc(m2) - corespunzătoare unei contribuții mutuale de 60 lei;
- Uc(m3) - corespunzătoare unei contribuții mutuale de 90 lei;
- Uc(m4) - corespunzătoare unei contribuții mutuale de 120 lei;
- Uc(m5) - corespunzătoare unei contribuții mutuale de 150 lei;
c) unitatea de contribuție anuală este o constantă corespunzătoare unei contribuții mutuale pentru un an, respectiv pentru 12 luni, stabilită după cum urmează:
- Uc(a1) = 360, corespunzătoare unei contribuții mutuale de 30 lei;
- Uc(a2) = 1,5 Uc(a1) = 540, corespunzătoare unei contribuții mutuale de 60 lei;
- Uc(a3) = 2 UC(a1) = 720, corespunzătoare unei contribuții mutuale de 90 lei;
- Uc(a4) = 2,5 UC(a1) = 900, corespunzătoare unei contribuții mutuale de 120 lei;
- Uc(a5) = 3 UC(a1) = 1.080, corespunzătoare unei contribuții mutuale de 150 lei;
d) unitățile de contribuție - Uc - reprezintă raportul dintre suma unităților de contribuție anuală realizată de asigurat în întreaga perioadă de contribuție și stagiul complet de cotizare necesar, respectiv 30 de ani;
e) numărul de unități de contribuție, realizat în întreaga perioadă de contribuție, calculat conform lit. d), reprezintă baza de calcul pentru stabilirea pensiei din sistemul de pensii pentru agricultori;
f) valoarea unei unități de contribuție se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.