Asigurarea evidenței nominale a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declarației nominale de asigurare, potrivit modelului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, conținutul, modalitatea de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate".
Declarația nominală de asigurare se completează și se depune de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator sau entități asimilate angajatorului, prevăzute la art. 296^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cărora le revin, potrivit legislației în vigoare, obligații de plată privind impozitul pe venitul din salarii, precum și cele privind bugetul asigurărilor sociale de stat.
Declarația nominală de asigurare se depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuțiile, la organul fiscal competent, potrivit prevederilor art. 296^19 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat constă în plata contribuției de asigurări sociale.
(2) Cotele contribuției individuale de asigurări sociale, a celei datorate de angajator, baza de calcul a acestora, termenele de plată și celelalte aspecte privind contribuțiile de asigurări sociale sunt reglementate în titlul IX^2 "Contribuții sociale obligatorii" din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Declarația nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia casele teritoriale de pensii, respectiv casele de pensii sectoriale competente stabilesc stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și determină punctajul lunar al asiguratului, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
(1) În situațiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declarația nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condițiile legii.
(2) Documentele doveditoare pot fi:
a) carnetul de muncă, cu înregistrările efectuate potrivit normelor legale, în original;
b) certificate cu informații extrase din registrele generale de evidență a salariaților depuse de angajatori potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 161/2006 privind întocmirea și completarea registrului general de evidență a salariaților, cu modificările și completările ulterioare;
c) certificate/adeverințe eliberate în condițiile legii de Arhivele Naționale sau de către deținătorii legali ai arhivelor foștilor angajatori;
d) hotărâri judecătorești prin care se reconstituie elementele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
(3) Documentele prevăzute în alin. (2) se prezintă în copie certificată sau în original, după caz.
(4) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică numai în situațiile în care se dovedește că angajatorul se află în imposibilitatea de a întocmi și de a depune declarația nominală de asigurare.
(1) În sistemul public de pensii se pot asigura, pe bază de contract de asigurare socială, avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, neintegrate în sistemul public, precum și orice altă persoană care dorește să se asigure în sistemul public de pensii.
(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, și persoanele care, asigurate fiind în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, denumită în continuare lege, doresc să își completeze venitul asigurat până la plafonul prevăzut de lege.
(1) Contractul de asigurare socială se încheie între persoana interesată sau, după caz, tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin procură specială și casa teritorială de pensii competentă, denumită, în continuare, asigurător, în funcție de domiciliul sau reședința persoanei interesate ori, după caz, a tutorelui, curatorului sau mandatarului.
(2) Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă și produce efecte de la data înregistrării la asigurător.
(1) Venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială, la care se datorează contribuția de asigurări sociale, este stabilit de persoana interesată, cu respectarea prevederilor legale.
(2) Venitul asigurat poate fi modificat din inițiativa asiguratului, în condițiile legii, prin încheierea unui act adițional la contractul de asigurare socială.
(3) Actul adițional la contractul de asigurare socială produce efecte pentru viitor cel mai devreme de la data înregistrării acestuia la asigurător și are același regim juridic ca și contractul de asigurare socială.
La încheierea contractului de asigurare socială se prezintă asigurătorului următoarele documente:
a) actul de identitate, certificarea pentru conformitate a copiei făcându-se de către asigurător;
b) actul de identitate al reprezentantului, precum și actul care atestă calitatea acestuia, după caz.
În situația nerespectării termenului de plată a contribuției, prevăzut la art. 27, în cursul derulării contractului de asigurare socială, se calculează dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Constatarea rezilierii contractului de asigurare socială se face prin decizie a asigurătorului.
În sistemul public de pensii sunt obligate să depună declarație individuală de asigurare persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege.
(1) Persoanele care sunt asigurate în sistemul public de pensii în condițiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter internațional la care România este parte, având angajator nerezident în România, își pot asuma obligațiile respectivului angajator, în numele acestuia, în ceea ce privește plata contribuțiilor, fiind asimilate, în acest sens, asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din lege.
(2) Persoanele care nu au domiciliul sau reședința în România și care în temeiul instrumentelor juridice cu caracter internațional la care România este parte au obligația de a se asigura în sistemul public de pensii, nefiind într-o relație dependentă cu un angajator rezident în România, depun declarație individuală de asigurare.
(1) Declarația individuală de asigurare se depune personal la casa teritorială de pensii competentă, în funcție de domiciliul sau reședința persoanei.
(2) Nedepunerea declarației individuale de asigurare constituie, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din lege, contravenție și se sancționează conform legii.
(3) Declarația individuală de asigurare prevăzută la art. 14 alin. (2) se depune la casa teritorială de pensii competentă, în funcție de locul de desfășurare a activității.
La depunerea declarației individuale de asigurare persoana obligată să se asigure prezintă asigurătorului, după caz, următoarele documente:
a) actul de identitate, în original și în copie, certificarea pentru conformitate a copiei făcându-se de către asigurător;
b) copie a contractului de administrare ori de management, în cazul administratorilor sau managerilor care au încheiat contract de administrare ori de management;
c) copie a certificatului de înregistrare la registrul comerțului, copii ale declarațiilor fiscale depuse în cazul membrilor întreprinderii individuale și ai întreprinderii familiale;
d) copie a certificatului de înregistrare la registrul comerțului, copii ale declarațiilor fiscale depuse în cazul persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice;
e) copie a contractului individual de muncă sau a altui document din care rezultă desfășurarea activității, încheiat cu societatea angajatoare, în cazul persoanelor angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
f) copie a contractului, a acordului sau a altui document din care rezultă desfășurarea activității, încheiat cu societatea angajatoare, în cazul altor persoane care realizează venituri din activități profesionale.
(1) În situația în care pe parcursul derulării asigurării în baza declarației individuale de asigurare se face dovada că într-un an calendaristic nu se realizează venituri la nivelul prevăzut de lege, declarația se suspendă la cererea asiguratului sau din inițiativa casei teritoriale de pensii.
(2) În situația în care declarația individuală de asigurare se suspendă din inițiativa casei teritoriale de pensii, aceasta va notifica asiguratul, cu indicarea perioadei pentru care s-a produs suspendarea.
(3) Constatarea nerealizării veniturilor se face pe baza documentelor fiscale prevăzute de legislația în materie, a adeverințelor eliberate de organele fiscale competente sau, după caz, pe baza datelor furnizate caselor teritoriale de pensii de către organele fiscale.
(4) În perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) nu se datorează contribuția de asigurări sociale și perioada respectivă nu constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.
(5) În situația în care în perioada de suspendare s-au achitat contribuții de asigurări sociale, acestea nu se restituie, fiind luate în calcul la determinarea stagiului de cotizare și a punctajului lunar pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Declarația individuală de asigurare este suspendată de drept, în condițiile legii, pe perioada în care asiguratul a beneficiat de concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate și/sau de concedii pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
Asigurații care fac dovada că nu se mai regăsesc în situațiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 6 alin. (1) pct. IV din lege, au obligația să depună la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 zile de la modificarea situației, formularul-tip de încetare a declarației individuale de asigurare în sistemul public de pensii, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.
(1) În situația în care casa teritorială de pensii deține informații certe cu privire la faptul că asigurații pe bază de declarație individuală de asigurare nu se mai regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege, pentru a fi asigurați obligatoriu în sistemul public, poate proceda, după notificarea prealabilă a asiguratului, la încetarea, din oficiu, a declarației individuale de asigurare.
(2) Prevederile alin. (1) se pot aplica și persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 11 alin. (4) din lege.
(3) Încetarea declarației individuale de asigurare se efectuează pe bază de proces-verbal în care se consemnează motivele încetării, precum și informațiile/documentele care au fost avute în vedere.
(4) Încetarea operează cu data de întâi a lunii următoare celei în care asiguratul nu se mai regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege.
(5) Asigurații cu declarație individuală de asigurare, care fac dovada că se regăsesc în situațiile prevăzute la art. 11 alin. (4) din lege, pot depune formularul-tip de încetare a declarației individuale de asigurare în sistemul public de pensii. În acest caz, încetarea operează începând cu data depunerii cererii.
Ori de câte ori intervin modificări ale elementelor care au stat la baza declarației individuale de asigurare, asiguratul are obligația de a depune la casa teritorială de pensii o comunicare de modificare a declarației.
În categoria "persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice", prevăzută la art. 6 alin. (1) pct. IV lit. c) din lege, se încadrează persoanele care exercită profesiuni libere, și anume:
a) expert contabil;
b) contabil autorizat;
c) consultant de plasament în valori mobiliare;
d) medic;
e) farmacist;
f) medic veterinar;
g) psiholog cu drept de liberă practică;
h) notar public;
i) auditor financiar;
j) practician în reorganizare și lichidare;
k) persoane autorizate să realizeze și să verifice lucrările de specialitate din domeniul cadastrului, geodeziei și cartografiei;
l) expert tehnic;
m) urbanist;
n) restaurator;
o) persoane autorizate să furnizeze servicii publice conexe actului medical;
p) consilier în proprietate industrială;
q) expert criminalist;
r) executor judecătoresc;
s) arhitect;
t) traducător autorizat;
u) consultant fiscal;
v) broker;
w) oricare profesii/meserii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
(1) Persoanele asigurate la data de 31 decembrie 2010, pe bază de declarație/contract de asigurare socială, în condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, care se regăsesc în situațiile de asigurați obligatoriu/facultativ prevăzute de lege, își păstrează calitatea de persoane asigurate în sistemul public de pensii începând cu data de 1 ianuarie 2011.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au obligația depunerii/încheierii unor noi documente de asigurare potrivit prevederilor legii.
(3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), venitul asigurat înscris în documentele de asigurare se va încadra obligatoriu în limitele prevăzute la art. 36 din lege.
(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) le revin în continuare obligațiile și beneficiază de drepturile stabilite de lege.
În cazul persoanelor asigurate în sistemul public de pensii în baza declarației de asigurare la data de 31 decembrie 2010 și care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, nu se mai află într-una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV din lege, dar au achitat contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, aceasta nu se restituie, iar perioada respectivă constituie stagiu de cotizare, în condițiile legii.
Casa teritorială de pensii are obligația ca, cel mai târziu în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a unui act normativ de modificare a cadrului legal privind declarația individuală de asigurare sau contractul de asigurare socială, să comunice în scris asiguraților natura modificării și data de la care survine aceasta.
Modelul contractului de asigurare socială, al declarației individuale de asigurare socială, al actului adițional la contractul de asigurare socială, al comunicării de modificare a declarației individuale de asigurare, al formularului-tip de încetare a declarației individuale de asigurare în sistemul public de pensii sunt cele aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 5/2011 pentru aprobarea modelului contractului de asigurare socială, al actului adițional, al declarației individuale de asigurare, al comunicării de modificare și al formularului de solicitare de încetare a declarației individuale de asigurare.
(1) Termenul de plată a contribuției de asigurări sociale, în cazul asiguraților pe bază de contract de asigurare socială sau declarație individuală de asigurare, este până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.
(2) Neplata contribuției de asigurări sociale la termen generează plata unor dobânzi și penalități de întârziere.
(3) Cota dobânzilor și penalităților de întârziere, prevăzute la alin. (2), precum și modalitatea de calcul al acestora se stabilește potrivit reglementărilor privind executarea creanțelor bugetare.
Calculul dobânzilor și penalităților de întârziere pentru asigurații cu declarație individuală de asigurare sau contract de asigurare socială se efectuează de către casele teritoriale de pensii.
(1) Declarația individuală de asigurare și contractul de asigurare socială încetează de drept la data decesului asiguratului.
(2) Eventualele sume neachitate până la data decesului, reprezentând contribuții de asigurări sociale și, după caz, accesoriile, nu se mai urmăresc. Stagiul de cotizare se constituie numai din perioadele pentru care s-au plătit sumele reprezentând contribuția de asigurări sociale și, după caz, accesoriile.
(3) În situațiile în care sunt făcute plăți anticipate pentru perioade ulterioare datei decesului, sumele plătite pentru aceste perioade, reprezentând contribuție de asigurări sociale, se restituie, la cerere, persoanelor prevăzute la art. 120 alin. (1) din lege.
(4) În situațiile prevăzute la alin. (3), constituie stagiu de cotizare perioada pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, până la data decesului.
Câștigul salarial mediu brut menționat în cuprinsul legii este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).
We use cookies to analyze site traffic. See our Privacy Policy for details.