Capitolul I — Dispoziții generale

a) centralizarea planificării educației fizice militare și descentralizarea execuției acesteia, în funcție de specificul și misiunile fiecărei unități militare;

b) orientarea obiectivelor spre formarea, consolidarea și perfecționarea deprinderilor și priceperilor motrice specifice luptătorului în concordanță cu solicitările câmpului de luptă modern;

c) individualizarea pregătirii, în funcție de nivelul de dezvoltare a capacității motrice a fiecărui individ;

d) asigurarea autonomiei în alegerea sistemelor de acționare pe parcursul instruirii.

a) este obligatorie, fiind parte integrantă a procesului instructiv-educativ și constituind fundamentul motric și psihic al celorlalte categorii de instrucție;

b) se desfășoară continuu și sistematic, având obiective riguros precizate;

c) are volum, intensitate și complexitate superioare educației fizice, datorită structurilor motrice generate de acțiunile de luptă;

d) presupune un consum energetic, fizic și psihic, uneori la limita adaptabilității organismului uman;

e) este domeniul care contribuie cu mijloace eficiente la recuperarea fizică și la pregătirea fizică și psihică pentru luptă a personalului armatei.

a) dezvoltarea fizică armonioasă a organismului și menținerea unei stări optime de sănătate;

b) dezvoltarea calităților motrice de bază, a unor trăsături și calități moral-volitive și afective necesare pentru a acționa în câmpul de luptă;

c) formarea și perfecționarea unui sistem complex de deprinderi și priceperi motrice utilitar-aplicative;

d) conștientizarea personalului armatei de necesitatea practicării sistematice a exercițiilor fizice în vederea instruirii, menținerii sănătății și ca mijloc de recreere;

e) dezvoltarea rezistenței și stabilității psihice a personalului armatei.